[Yaoi] Raman cum sunt..

[Katsu]

Capitolul 8

Paul, Paul? Frate, nu ceda, lupta, bai!

Un miros de aer curat imi intra in corp, il caut pe Mihai cu mana insa in zadar, nu mai era. Am oftat si m-am ridicat, uitandu-ma la ceas. 6:00. Da, am uitat ca aseara a plecat in graba dupace primi se un telefon. Incerca sa ma minta spunandu-mi ca e un coleg de munca, insa ii stiam toate gesturile, cand mintea i se intunecau ochii. Stiam ca il chemase nevasta-sa. Nu aveam ce face, trebuia sa accept asa. Eram gol sub cearsaf, mi-am luat o pereche de pantaloni largi si subtiri, dim bumbac. M-am dus in bucatarie si mi-am pus apa intr-un ibric, punand-o pe aragaz, pentru o cafea. Am turnat praful cu miros imbietor, ce ma droga pur si simplu, alaturi de o lingurita de zahar. Cand se mai racise putin, am turnat-o intr-o cana mare, pentru ca aveam nevoie. Cu cana in mana m-am intors pe hol, privindu-ma in oglinda. Aveam niste pungi imense sub ochi. Am luat prima gura din cafea. Corpul mi se incalzi si deja ma simteam mai revigorat. Suna telefonul fix. Lenes, am ridicat receptorul punandu-mi-l la ureche.
- Paul Avramovici? Aici primarul comunei Chiajna. Cu parere de rau va anunt ca locinta doamnei Maria Avramovici a luat foc. Doamna a ars in incediu, insa copiii sunt toti bine. Va rugam sa va prezentati in maxim o saptamana, daca puteti.

Nimic nu mai suna la fel. Toate celelalte cuvinte iesite din gura primarului le auzeam in departare. M-a cuprins o moleseala si am scapat cana din mana, la fel si receptorul. Incheieturle au inceput sa-mi tremure incortrolabil si am cazut pe jos. M-am gasit plangand ca un copil, mi-am acoperit fata cu palmele si am continuat sa plang. Cum...? Cum de s-a inamplat asa ceva? Cum de tocmai mama?

- Paul, am veni- Paul, ce s-a intamplat?, i-am auzit vocea lui Mihai si l-am privit.
Ma privea ingrijorat, a cazut in genunchi langa mine si m-a imbratisat. Continua sa ma intrebe ce am, insa nu puteam sa scot nici un cuvant. Eram paralizat, lacrimile continuau sa-mi curga pe obraji si incheieturile sa-mi tremure. Mihai m-a strans tare in brate, incepand sa-si plimbe mainile prin parul meu. Micul meu Mihai, daca ai stii ce am patit...
- A murit mama... Am suspinat si mi-am pus chipul pe umarul lui. A murit mama, Mihai!
A oftat trist si m-a strans mai tare in brate. Incerca sa ma calmeze, insa nu reuseam. Cum ma puteam calma cand fiinta ce a avut grija de mine sfarsise arsa?


Ma trezisem in intuneric. Unde era Mihai? Unde eram eu? Nu ma puteam misca, nu puteam deschide ochii sau vorbi. Presiunea ce imi apasa corpul era mult prea mare, simteam cum incet ma sufoc, pieptul si capul imi erau turtite si nu reuseam sa gandesc. Ma apuca un tremurat incontrolabil. Mi-am deschis mintea, iar un sentiment imens de frica ma invada. Eram din nou singur, fara mama, fara Mihai, singur cum nu am mai fost vreodata. Imi simteam obrajii uzi. Plangeam fara sa imi mai dau seama, iar in gura imi aparu un gust amar. Picaturi de ploaie. Apoi o furtuna. Cantitati mari de apa cadeau pe mine, simteam apa rece pe buze, insa corpul meu ardea. Simteam ca desesubtul meu e iadul intruchipat. Incepusem sa ma zbat, vroiam sa plec de acolo... cumva.

Am deschis ochii respirand sacadat. Priveam tavanul dormitorului. M-am linistit cand am vazut unde sunt, si am privit in stanga unde era Mihai, cu mana pe fruntea mea. Am inchis ochii ca apoi sa ii deschid mai calm, privindu-l pe Mihai si dorindu-mi sa-mi spuna ca am lesinat pentru ca m-am lovit cu capul de masa. Am incercat sa spun ceva, insa ramasesem cu gura deschisa privindu-l pe el, observandu-l imbracat intr-o camasa neagra.

- Mama... e adevarat? am chinuit cuvintele.

A incuviintat si m-a privit trist. Am incercat sa ma ridic, insa am reusit numai ajutat de el. Am oftat si i-am cerut un pahar cu apa. Se ridica repede si fugi in bucatarie, intorcandu-se cu un pahar plin cu apa. Am luat o gura si l-am privit pe Mihai. L-am luat de mana si l-am tras spre mine, sarutandu-l. Aveam buzele uscate si reci, intalnindu-le pe ale sale, calde si moi, am simtit cum in mine arde o dorinta. Ma simteam ultimul om ca ma gandesc la asta imediat dupa moatea mamei. Mihai a rupt sarutul, ducandu-si doua degete pe buze.

- Te simti mai bine? Trebuie sa mergi sa vezi ce faci, cu copiii, cu tot.

Am incuviintat. Mi-am dat jos cearsaful si am coborat la marginea patului. M-am ridicat mai greu, inca aveam picioarele amortite. Imi venea sa plang, insa ma abtineam. M-am dus la sifonier si am scos o pereche de blugi si o camasa neagra. Am luat repede blugii pe mine si la fel si camasa, ducandu-ma in bucatarie. Aveam nevoie de cafea. Mihai veni in urma mea si ma intreba ce doresc, i-am raspuns ca aveam nevoie de cafea si in timp ce turna din ibric intr-o ceasca, l-am imbratisat de la spate.

- Te iubesc nespus, sa nu uiti asta, i-am soptit sarutandu-l pe gat.

Si-a lipit spatele de pieptul meu si a lasat cana pe bufet. Si-a lasat capul sa cada pe umarul meu si m-a privit cu ochii sai albastrii. Parca ma penetra cu privirea. Avea buzele intre deschise, ma invita sa-l sarut. Mi-am unit incet si aproape nesimtit buzele cu ale sale, revenind si sarutandu-l tandru pe gat. L-am luat de mana. Numai el ma va putea face sa trec de tot.