CAPITOLUL:6
*Pentru indragostiti timpul devine o vesnicie*
Au trecut o suta de ani de cand traim impreuna, insa am impresia ca ne-am cunoscut doar eri. Niciodata nu mi-am permis sa-l ating sau sa-l privesc altfel, totusi nu de putine ori observ ca corpul lui cere acel ceva pe care mintea nu-l poate identifica ca ceva cunoscut. De multe ori i-mi recunoaste ca se simte ciudat, fapt ce nu-l poate intelege dar al carui raspuns il asteapta de la mine. Ziua care m-a uimit insa ea nefiind una neasteptata a venit prea repede dupa parerea mea. Atunci au fost spuse acele cuvinte pe care nu-mi imaginam ca le voi auzi candva din gurita lui inocenta: " - Cevin, vreau si eu ca in carti" . La inceput nu am inteles ce dorea sa-mi spuna prin aceasta fraza, dar in curand am realizat despre ce era vorba. Obrajorii rosii, o infatisare timida, glasul incet de parca singur i-ar fi teama de indrazneala lui, insa toate aceasta ascundea udeva in interior o hotarare de fier. Doua cuvinte spuse dintr-o singura suflare : " - Te iubesc" , m-au lasat fara aer in piept. Nu speram ca vor fi spuse de el, de oricine, numai nu de roscovanul meu timid. In acele momente ma privea printre genele lasate in jos, aratind fara sa vrea splendoare ochisorilor sai. Astepta raspunsul meu, care din cauza socului pe care-l avusem nu se grabeau sa iasa nici dupa citeva secunde, nici dupa cele cinci minute trecute. Eram prea uimit pentru a fi in stare sa scot macar un sunet pacatos, insa tacerea mea il infricosa pe Cris, acest lucru observindu-se dupa tristetea care se instalase pe chipul sau. Nu i-a trebuit mai mult timp pentru a realiza ca raspunsul meu nu va urma, acest fapt dezamagindu-l de tot. Atunci am realizat ca nu-l pot lasa sa plece in aceasta stare, ar fi fost prea crud fata de dansul, fata de sentimentele pe care le nutream pentru acest pici. Intr-un sfarsit am putut sa-mi revin si sa pronunt acele cuvinte care mi-au trimis fiori calzi in suflet: " - Si eu te iubesc" . Odata auzite fata lui s-a luminat iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Mi-a sarit imediat in brate sarutindu-mi obrajii, buzele, nasul, tot ce ajungea in calea lui. De data aceasta mi-am revenit mai usor luand initiativa in mainile mele sau mai bine spus in buzele mele, caci imediat am incepul sa-i sarut grijuliu buzele. Toate miscarile mele erau realizate cu tact pentru a nu-l speria. La incepul ii atingeam doar buzele bucurandu-ma de moliciunda lor fiind atat de usor de modelat, imediat dupa aceasta am patruns usor in lacasul lui umed, explorand fiecare coltisor ca mai apoi sa-i gasesc limba lui jucausa ca sa incepem o adevarata lupta. Aceste sarutari ma facusera sa uit tot , pana si faptul ca Cris era pentru mine ca un mic fratior pe care nu-l avusem niciodata, singurul lucru pe care-l stiam era ca aceasta nebunie nu trebuie oprita in nici un caz.
*Pentru indragostiti timpul devine o vesnicie*
Au trecut o suta de ani de cand traim impreuna, insa am impresia ca ne-am cunoscut doar eri. Niciodata nu mi-am permis sa-l ating sau sa-l privesc altfel, totusi nu de putine ori observ ca corpul lui cere acel ceva pe care mintea nu-l poate identifica ca ceva cunoscut. De multe ori i-mi recunoaste ca se simte ciudat, fapt ce nu-l poate intelege dar al carui raspuns il asteapta de la mine. Ziua care m-a uimit insa ea nefiind una neasteptata a venit prea repede dupa parerea mea. Atunci au fost spuse acele cuvinte pe care nu-mi imaginam ca le voi auzi candva din gurita lui inocenta: " - Cevin, vreau si eu ca in carti" . La inceput nu am inteles ce dorea sa-mi spuna prin aceasta fraza, dar in curand am realizat despre ce era vorba. Obrajorii rosii, o infatisare timida, glasul incet de parca singur i-ar fi teama de indrazneala lui, insa toate aceasta ascundea udeva in interior o hotarare de fier. Doua cuvinte spuse dintr-o singura suflare : " - Te iubesc" , m-au lasat fara aer in piept. Nu speram ca vor fi spuse de el, de oricine, numai nu de roscovanul meu timid. In acele momente ma privea printre genele lasate in jos, aratind fara sa vrea splendoare ochisorilor sai. Astepta raspunsul meu, care din cauza socului pe care-l avusem nu se grabeau sa iasa nici dupa citeva secunde, nici dupa cele cinci minute trecute. Eram prea uimit pentru a fi in stare sa scot macar un sunet pacatos, insa tacerea mea il infricosa pe Cris, acest lucru observindu-se dupa tristetea care se instalase pe chipul sau. Nu i-a trebuit mai mult timp pentru a realiza ca raspunsul meu nu va urma, acest fapt dezamagindu-l de tot. Atunci am realizat ca nu-l pot lasa sa plece in aceasta stare, ar fi fost prea crud fata de dansul, fata de sentimentele pe care le nutream pentru acest pici. Intr-un sfarsit am putut sa-mi revin si sa pronunt acele cuvinte care mi-au trimis fiori calzi in suflet: " - Si eu te iubesc" . Odata auzite fata lui s-a luminat iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Mi-a sarit imediat in brate sarutindu-mi obrajii, buzele, nasul, tot ce ajungea in calea lui. De data aceasta mi-am revenit mai usor luand initiativa in mainile mele sau mai bine spus in buzele mele, caci imediat am incepul sa-i sarut grijuliu buzele. Toate miscarile mele erau realizate cu tact pentru a nu-l speria. La incepul ii atingeam doar buzele bucurandu-ma de moliciunda lor fiind atat de usor de modelat, imediat dupa aceasta am patruns usor in lacasul lui umed, explorand fiecare coltisor ca mai apoi sa-i gasesc limba lui jucausa ca sa incepem o adevarata lupta. Aceste sarutari ma facusera sa uit tot , pana si faptul ca Cris era pentru mine ca un mic fratior pe care nu-l avusem niciodata, singurul lucru pe care-l stiam era ca aceasta nebunie nu trebuie oprita in nici un caz.