Complicat

[Clau~]

Here I am~ Trezindu-ma din salivatul meu visator dupa poze cu sexaciuni... Mi-am dat seama ca eu cam trebuia sa aduc next-urile. :)) No problem~ Am venit acum cu ele.

Mikky-rock68: Un fan Fuyu~~ Ieeei~ 1-0 echipa Fuyu~ Paaaai~ Cred ca nu "relatia" lor va fi problema. Zic si eu. Nu spun mai mult~ Well~ Thank you pentru comm si prezenta. 'Love you~
Kira's Scarlet: Si eu te ador~ ^^ Si il ador si pe Dany, caci imi place cum e tot timpul excat unde e si Akira. Personaj mai malefic ca asta n-am vazut... Anywaaay~ Mersi mult pentru sustinere. * hug *
Lithium-Angel: Uu~ Nume nou. Aw, mersi, scumpo. Si eu imi ador personajele si povestea~ :)) Zici? Crezi ca se plac? Hmmm~ Sa reflectam la asta. Si mersi pentru comm~ Ppo ppo~ * ce ciudat mai suna asta... *

Chapter VI - Part two

Si ziceau ca nu se potrivesc ca si echipa

Uitandu-se in jurul lui, Akira aproape ca vru sa tipe la toti si sa le spuna sa inceteze. Nu stia cand, insa toata ordinea de cand ajunse el se transforma intr-o masa de oameni stresati si ocupati cu diverse lucruri. Parca totul trebuia sa fie aranjat perfect. Statea in mijlocul curtii, vazand cum toata lumea trece pe langa el, fara vreun inteles sau sens. Toti erau nervosi, stresati si lipsiti de chef; cand naiba se intampla asta? Aproape ca se gandi ca Daniel adusese cu el un blestem, insa se plesni peste frunte. Doar nu il putea invinovati pentru asta. Si de ce se gandea la el? Isi scutura capul ametit si vru sa ajute si el cu ceva, dar cu ce? De fiecare data cand se apuca sa faca ceva, altul ii prelua sarcina si il trimitea spre alt loc, unde era, in cele din urma, inlocuit de altcineva. De parca nu ar fi fost de ajuns, cerul se innora si Hikaru se temea sa nu ploua. Daca ar fi fost asa, toata nunta ar fi fost distrusa, fiindca scaunele si intregul aranjament erau afara. Si un alt loc disponibil nu exista, iar invitatii nu ar fi incaput in casa. Ar fi fost un dezastru total.
- Ce faci aici? auzi o voce cunoscuta in spatele sau si, intorcandu-se, il vazu pe Daniel, fara niciun stres, cu o tigara atarnandu-i lejer intre buze.
- N-nimic! se balbai Akira si vru sa plece cat mai repede de langa el. Simtea din nou senzatia de greata; era emotionat, dar de ce? Cu siguranta din cauza nuntii! Da, asta trebuia sa fie. Blondul aproape ca rase cand vazu reactia lui Aki si isi continua drumul pana in casa.
Akira, cu o privire ingrijorata, se uita la cer si ofta, rugandu-se ca totul sa fie bine. Insa, cand sa se apuce sa ajute la asezarea florilor ce aveau sa "paveze" drumul spre altarul improvizat, simti cum picaturi reci ii trec prin bluza subtire, udandu-l pana la piele. Ploua. Toata lumea, panicata, incerca sa salveze ce se mai putea, insa era imposibil. Erau prea multe scaune, erau prea multe flori; mult prea multe lucruri. Nu au putut decat sa se retraga in casa si sa priveasca cum totul este stricat de furia furtunii. Munci de ore si ore distruse de o ploaie trecatoare. Hikaru, facandu-si loc prin multime, privi furioasa si suparata peisajul de afara si incepu sa planga, Akira ducandu-se dupa ea. O prinse din urma si, desi era ud, o lua in brate si ii spuse sa se calmeze. Inca purta rochia de mireasa insa ea nu simtea ca mai are vreo nunta. Acum cateva ore era fericita; totul mergea perfect. Acum nunta era ruinata, Charles nu era acolo si invitatii trebuiau sa apara. Cand se transformase totul in harababura asta? Plus ca se simtea rau din cauza faptului ca tinuse regim o luna intreaga pentru a incapea in rochia aceea scumpa si in ultimele seri nu dormise aproape deloc, foindu-se nelinistita.
- Stai calma! Inca mai putem...
- Nu mai putem face nimic! tipa ea la Akira, parandu-i rau, apoi, ca o facuse. De pe scarile din marmura cobora Chrales, si Hikaru, cum il vazu, facu ochii mari.
- Nu! Nu te uita! Sunt in rochie! Fugi din bratele brunetului si se inchise in camera in care o gasise Akira cand sosise, Charles privind uimit toata adunatura de oameni din casa.
- Ce se intampla? intreba Charles si, inainte ca Akira sa raspunda, auzi o voce puternica in spate spunand calm:
- Ploua. Toate lucrurile sunt distruse. De unde naiba a parut si el? se intreba Akira in minte, vazandu-l pe Daniel. Era ca si cum blondul aparea unde era si el. Si nu credea ca e doar o coincidenta.
- Ce naiba?! exclama nervos Charles si ofta exasperat. Si acum ce fac? spuse el si se vedea pe chipul lui ca ar fi vrut mai degraba sa se duca sa se arunce de pe pod decat sa se afle in situatia aceea. Daniel vru sa spuna ca nu stie ce ar trebui sa faca, insa, cand deschise gura, usa camerei in care se baricadase cu ceva timp in urma Hikaru se dechise si, de dupa ea, satena iesi plangand, cu rochia alba in mana. Avea urme de rimel intinse pe fata si tremura din toate incheieturile. Charles se repezi la ea si Akira o intreba ce a patit. Cu vocea tremuranda spuse, cuibarindu-se la pieptul viitorului ei sot:
- R-rochia e... Daniel ii lua rochia din mana, femeia incepand sa planga si mai tare, si se uita la ea, vazand ca e rupta aproape in jumatate.
- Cum s-a intamplat asta? intreba blondul si Hikaru incerca sa spuna, printre sughiturile de plans:
- M-am impiedicat si... Si... Nu stiu... Charles o mangaie pe par si ii privi pe cei doi deznadajduit, spunand pe un ton trist:
- Cred ca asta e... Nu va mai fi nicio nunta, pana la urma. Isi lua viitoarea sotie si mersera amandoi spre camera de proba, lasandu-i pe Akira si Daniel in hol, cu acea rochie rupta in brate. Akira aproape ca planse de nervi. Stia cat de importanta e acea nunta pentru prietena lui si ar fi vrut sa faca ceva, insa era incapabil. Se uita scurt timp la Daniel, blondul facand acelasi lucru, apoi ofta si iesi din casa, stand sub apararea colonadelor, sprijinit de una. Ploaia aproape ca se oprise si cerul se insenina. Insa era prea tarziu. Vantul si ploaia distrusesera toate aranjamentele florale si albul materialului cu care erau invelite scaunele se transforma in cenusiu. Ofta nervos si auzi cum usa se deschide. Nici nu se sinchisi sa se intoarca. Stiu cine e. Daniel isi aprinse o tigara si trase un fum din ea, apoi spuse, privind dezastrul din gradina:
- E prietena ta cea mai buna, nu?
- Da, raspunse sec Akira, pentru o clipa uitand ca nu il suporta. Atunci ar fi vrut sa il ia in brate si sa se simta mai bine, sa ii spuna ca poate face ceva pentru Hikaru. Insa asta nu era posibil...
- Si nu ai de gand sa faci nimic? continua blondul si mai trase un fum din tigara, Akira privindu-l nedumerit.
- Ce?
- Uite. Nu stiu despre tine, dar eu nu las nunta sa fie distrusa. Inca de acum un an Charles si Hikaru planuiesc asta. Si sa fie distrusa de o ploaie? E problema ta daca nu te bagi, insa...
- S-o facem! spuse fericit Akira si vru sa il stranga atat de tare in brate pe Daniel. La ce se gandea?!... In orice caz, voia sa-l ajute sa duca nunta la bun sfarsit. Intrara amandoi in casa si vazura angajatii cu fetele lor cazute si suparate. Nora plangea intr-un colt, inconjurata de fetele ce o ajutau pe Hikaru cu rochia in momentul venirii lui Akira.
- Umm... Ma scuzati, spuse usor brunetul, insa nimeni nu il baga in seama. Ma scuzati? incerca acesta sa vorbeasca mai tare, insa, din nou, nu fusese auzit. Daniel ofta si fluiera puternic, spunand serios:
- Toata lumea, ascultati!
- Mersi, spuse Akira. Bun. Inteleg ca nunta pare distrusa. Dar chiar vreti sa ii lasam pe Charles si Hikaru sa sufere atat? Putem repara asta! Ne trebuie doar organizare, bine? Sa dam tot ce avem mai bun sa facem nunta asta sa fie exact ce si-au dorit ei! continua Akira cu un zambet fericit si increzator pe fata. Multimea il privi o secunda, apoi toti aplaudara si exlamara fericiti, asteptandu-si sarcinile. In cateva minute, Daniel si Akira ii organizara pe toti si nunta se puse din nou in miscare.
- Inca avem tortul si invitatii, ii spuse Akira lui Daniel si blondul zambi, spunand:
- Eu ma ocup de rochie. Tu ocupa-te de altar si locurile invitatilor. Akira dadu din cap afirmativ si iesi afara, privind altarul distrus. Se invarti de cateva ori pe acolo, apoi se duse in spatele casei, cascand ochii de uimire. Un zambet fericit i se posta pe chip cand vazu lacul ce stralucea frumos in razele soarelui si foisorul din lemn.
- Perfect! isi spuse si lua cativa angajati incepand sa aranjeze altarul. Se hotara sa faca din foiros altarul si aranja o carare pana acolo, pe unde Hikaru ar fi fost condusa. Zambi fericit cand vazu ca totul merge de minune si se intreba ce face Daniel cu rochia. In cateva zeci de minute, locul arata perfect. Cararea pavata cu flori ce ducea la altar arata sublim si lacul ce stralucea in spatele altarului-foisor dadea o aura si mai paradiziaca locului. Iar acum ca soarele apunea, intregul loc era cuprins cu frenezie in imbratisarea unor culori calde si dulci ce dadeau o aura atat de intima acelui loc. Mai ales ca petalele de trandafiri impastiate peste tot reflectau atat de bine culoarea rosiatica a soarelui si ca florile de cires contrastau intr-un mod placut cu celelalte nuante puternice. Era perfect!
Insa, cand ajunse in curtea din fata, isi dadu seama ca altarul distrus e inca acolo. Se uita panicat cateva minute in jur, apoi gasi solutia. Deorece pamantul era inca moale nu puteau sa faca nimic acolo. Doar daca... Se uita pe internet si, in cateva minute, comanda o placa enorma din ceva marmura neagra, cei de la livrari promitandu-i ca va fi acolo in jumatate de ora. Intre timp avea timp sa stranga scaunele si sa aranjeze gradina astfel incat sa fie goala pentru placa ce avea sa soseasca. Exact la timp, dupa ce intregul aranjament anterior fusese strans, sosise si macaraua cu acea placa ce avea sa serveasca pe post de ring de dans. In jurul ei - aceasta ocupa aproape tot gazonul drept al gradinii - erau asezate mese si pe ele erau aranjate mancarurile sofisticate, ca un fel de bufet. Cateva flori tropicale pe post de aranjament, tavile cu sampanie fina, tortul imens de nunta si totul arata de vis. De parca nici nu fusese ceva inainte acolo si ca asa ar fi trebuit sa arate de la inceput.
Vru sa ii laude pe toti angajatii care il ajutasera cand auzi un sunet ce ii distrase atentia; prima masina sosea si invitatii, in haine de gala, priveau uimiti intregul aranjament ce ii primea cu eleganta pe proprietatea celor doi soti. Fantana arteziana parea mai frumoasa ca oricand si totul stralucea in lumina calda a soarelui ce apunea. Akira aproape ca planse de fericire vazand multumirea de pe chipul acestora si se simti mandru de el. Daca nu ar fi fost Daniel... isi spuse si zambi aproape timid cu gandul la blond - pentru prima data, nu il mai invinovatea pentru nimic, ci, din contra.
- Pe aici, auzi cum unul baietii aceia imbracati elegant ii conduc pe invitati in curtea din spate, la altarul-foisor. Akira zambi emotionat si intra in casa, chiar atunci Daniel coborand scarile din marmura cu o rochie alba in mana. Blondul zambi dragut si intreba:
- Iti place? Akira privi uimit rochia si zambi impresionat.
- Tu...
- Am luat niste cursuri de lucru manual. Rochia cu trena a lui Hikaru era acum o rochie mai scurta cu multe volane, care i-ar fi stat minunat. Batura amandoi la usa camerei in care statusera Charles si Hikaru pana atunci si Daniel striga, inainte sa deschida:
- Charles, iesi cu ochii inchisi din camera. Barbatul, inca confuz, facu cum i se spune si Daniel intra in camera, aratandu-i rochia lui Hikaru ce inca avea ochii rosii de plans. Cand vazu frumusetea de rochie ce o tinea blondul pe umeras aproape ca lacrima de fericire si incerca sa ingaime ceva, insa era prea emotionata.
- Haide. Nu e frumos ca o mireasa sa planga in ziua nuntii ei, nu? Ar trebui sa fie o zi fericita, spuse blondul cu un zambet simpatic pe fata si satena il imbratisa, multumindu-i in tacere; apoi toate domnisoarele de onoare navalira in camera si incepura sa o schimbe si machieze pe Hikaru, chicotind fericite.