CAPITOLUL:4
Dupa cum spuneam adineauri,copii nu am si nici nu ii doresc. Pe langa aceasta nici femeele nu ma satisfac atat de mult pe cat o fac barbatii. Oricum,acest eveniment nu e mare lucru. Homosexualitate a devenit ceva obisnuit ce nu ar putea surprinde pe nimeni. Acest mod de a-ti satisface nevoile sexuale fara nici un risc de orice gen, cu siguranta atrage multe persoane. Dupa atatea evenimente povestite din viata mea, cu siguranta va intreba-ti cati ani am. Va voi spune fara inhibitii : 200 de ani. Pare ceva ireal? Daca da ...atunci va inselati amarnic. Parintii mei au fost doctori in stiinte. Toti anii care i-au trait, au fosti practic folositi doar pentru a incerca de a gasi un mod de a trai vesnic. Nimic neobisnuit in cazul acestei profesii. Au fost genii, pentru ca au descoperit pana la urma ceea ce nimeni pana atunci nu avea nici cea mai vaga idee despre aceasta. Viata vesnica cat de ridicol nu ar parea, seaman? cu un simplu preparat impotriva racelii,dar odata introdus in corpul uman, acea persoama nu mai imbatraneste si nici nu mai moare. Moarte lor a fost ceva inevitabil, dupa ce m-au folosit ca experiment, nimic altceva nu le-ar mai fi asteptat in viitor. Partea amuzanta in toata aceasta istorioara, este faptul ca au gasit in corpul meu un component care impreuna cu altul face moartea imposibila. Singuru lucru pe care ei nu-l vor afla deja niciodata, este faptul ca eu stiam despre aceasta. Am descoperit intamplator in timpul unui antrenament cu Manuel ca ranile pe care le obtineam nu de putine ori, se vindecau in timp record. Ceea ce ma infuriat cel mai tare a fost faptul ca procesul de imbatranire a fost oprit la varsta de 23 de ani, in unul din experimentele lor "geniale". Acum fiind la aceasta varsta arat ca un adolescent, lucru care nu ma face fericit. Nu i-am ertat nici acum, nici nu cred ca as putea-o face prea curand. Cauza acestei uri este faptul ca as fi vrut sa traiesc o viata simpla de om, dar ei nu mi-au permis. Nici sfarsitul lumii nu-mi aduce frica in suflet, tot voi trai pe aceasta planeta mizerabila. Toti acesti ani nu am facut nimic altceva decat sa ma plictisesc.
Anul 3509.
In tot universul sunt doar 99 de oameni , excluzandu-ma pe mine. Planul de inmultire a esuat dupa cum ma si asteptam. Fiecare copil nascut nu traia mai mult de cateva zile. Mi-ar fi fost jale de ei,daca nu as fi stiut ce-i asteapta in viitor. Uneori i-mi vine sa rad, cat este de aproape de ei vesnicia, practic o tin in mana,dara daca esti prost nimic nu te mai salveaza.
Ieri am avut parte de o surpriza neobisnuita. In timp ce din nou ma plictiseam plimbandu-ma pe strazile goale a acestui oras,am intalnit un copil. Nu avea mai mult de 16 ani totusi am ramas socat. Intrebarea care ma macina in acel moment si ai carui raspuns nu-l stiu nici acum, multa vreme nu-mi daduse pace. Cum supravetuise? Oricum totul in acele momente devenise fara sens, pe langa lupta ce incepuse imediat dupa vederea pustiului in interiorul meu. Egoismul de care nu e lipsit nici un om a castigat. Acum acest pusti sta langa mine si priveste linistit televizorul. Nu-mi voi erta niciodata aceasta decizie,totusi nimic nu mai poate fi schimbat , iar viitorul ne prezice vesnicia.
Dupa cum spuneam adineauri,copii nu am si nici nu ii doresc. Pe langa aceasta nici femeele nu ma satisfac atat de mult pe cat o fac barbatii. Oricum,acest eveniment nu e mare lucru. Homosexualitate a devenit ceva obisnuit ce nu ar putea surprinde pe nimeni. Acest mod de a-ti satisface nevoile sexuale fara nici un risc de orice gen, cu siguranta atrage multe persoane. Dupa atatea evenimente povestite din viata mea, cu siguranta va intreba-ti cati ani am. Va voi spune fara inhibitii : 200 de ani. Pare ceva ireal? Daca da ...atunci va inselati amarnic. Parintii mei au fost doctori in stiinte. Toti anii care i-au trait, au fosti practic folositi doar pentru a incerca de a gasi un mod de a trai vesnic. Nimic neobisnuit in cazul acestei profesii. Au fost genii, pentru ca au descoperit pana la urma ceea ce nimeni pana atunci nu avea nici cea mai vaga idee despre aceasta. Viata vesnica cat de ridicol nu ar parea, seaman? cu un simplu preparat impotriva racelii,dar odata introdus in corpul uman, acea persoama nu mai imbatraneste si nici nu mai moare. Moarte lor a fost ceva inevitabil, dupa ce m-au folosit ca experiment, nimic altceva nu le-ar mai fi asteptat in viitor. Partea amuzanta in toata aceasta istorioara, este faptul ca au gasit in corpul meu un component care impreuna cu altul face moartea imposibila. Singuru lucru pe care ei nu-l vor afla deja niciodata, este faptul ca eu stiam despre aceasta. Am descoperit intamplator in timpul unui antrenament cu Manuel ca ranile pe care le obtineam nu de putine ori, se vindecau in timp record. Ceea ce ma infuriat cel mai tare a fost faptul ca procesul de imbatranire a fost oprit la varsta de 23 de ani, in unul din experimentele lor "geniale". Acum fiind la aceasta varsta arat ca un adolescent, lucru care nu ma face fericit. Nu i-am ertat nici acum, nici nu cred ca as putea-o face prea curand. Cauza acestei uri este faptul ca as fi vrut sa traiesc o viata simpla de om, dar ei nu mi-au permis. Nici sfarsitul lumii nu-mi aduce frica in suflet, tot voi trai pe aceasta planeta mizerabila. Toti acesti ani nu am facut nimic altceva decat sa ma plictisesc.
Anul 3509.
In tot universul sunt doar 99 de oameni , excluzandu-ma pe mine. Planul de inmultire a esuat dupa cum ma si asteptam. Fiecare copil nascut nu traia mai mult de cateva zile. Mi-ar fi fost jale de ei,daca nu as fi stiut ce-i asteapta in viitor. Uneori i-mi vine sa rad, cat este de aproape de ei vesnicia, practic o tin in mana,dara daca esti prost nimic nu te mai salveaza.
Ieri am avut parte de o surpriza neobisnuita. In timp ce din nou ma plictiseam plimbandu-ma pe strazile goale a acestui oras,am intalnit un copil. Nu avea mai mult de 16 ani totusi am ramas socat. Intrebarea care ma macina in acel moment si ai carui raspuns nu-l stiu nici acum, multa vreme nu-mi daduse pace. Cum supravetuise? Oricum totul in acele momente devenise fara sens, pe langa lupta ce incepuse imediat dupa vederea pustiului in interiorul meu. Egoismul de care nu e lipsit nici un om a castigat. Acum acest pusti sta langa mine si priveste linistit televizorul. Nu-mi voi erta niciodata aceasta decizie,totusi nimic nu mai poate fi schimbat , iar viitorul ne prezice vesnicia.