Dinastiile imperiale

[Kira's Scarlet]

Vaii multumesc tuturor. ^^

Capitolul 6 partea a doua

Era deja dimineata. Soarele patrundea prin draperiile de culoare cafenie din matase fina cusuta manual, direct pe noptiere din lemn masiv, maro deschis ales cu bun gust. Mi-am deschis lenes ochii intinzandu-mi mainile in aer. Razele luminoase de soare pareau chiar palpabile, astfel incat aveam impresia ca le pot lua in mana si ma pot juca cu ele. Cat de copilaros pot fii cateodata. Imi dau la o parte firele de par care imi acopereau putin ochii si faceau ca imaginile din jurul meu sa para neclare. Ma ridic somnoros si ma uit in jur. Ochii mei s-au fixat pe Gabi, ce dormea linistit pe fotoliu, apoi spre logodnicul meu ce era agatat de mine. Nu imi amintesc cand m-am intins pe pat. Tin minte ca ma asezasem in sezut. Poate Armin a...Un zambet imi aparu pe fata in acel moment. Il priveam cu dormea linistit.
Ma indrept spre geam pentru a-l deschide, ca aerul proaspat si curat sa intre in camera.


Pentru urmatorul capitol o sa incerc sa povestesc la persoana a treia. Nu stiu daca o sa-mi iasa.

Capitolul 6 partea a treia

Gabriel deschise lenes ochii, privind buimac in jur. Ochii sai cautara prin incapere dupa cineva, Armin, Albert, nu avea importanta. Nu ii placea sa fie singur. Se ridica din fotoliu si dupa ce isi aranja halatul in care dormise si isi trosnise oasele pentru a se deszmortii, pari incaperea inapoi spre camera sa. In drumul sau pe coridoarele intunecate, desi era zi, nu intalni decat cativa majordomi elegant imbracati. Pasi cu pasi marunti spre camera sa. Odata ajuns acolo, deschise usa gigantica din lemn masiv de culoare maro inchis si pasi in incapere. Constata ca geamul era lasat deschis si patul era facut. Probabil unii din slujitori au facut asta. Trebuia sa recunoasca ca aici avea parte de tot luxul posibil. Se aseza putin nelinistit pe pat acoperit de asternuturi rosii si isi puse coatele pe genunchi. Ce il nelinistea nu stia nici macar el. Brusc simti o mana calda pe umar. Isi intoarse capul speriat si o vazu pe aceasi slujnica pusa in serviciul sau de catre Albert. Parul albastru ce il avea odata era acum vopsit negru inchis, de parca isi schimba culoarea in functie de vreme. Avea halucinatii? De fapt nu, nu ar trebui sa fie surprins. Nimic din castelul asta nu e normal. Fata il privi putin rece la inceput, dar apoi a zambit. Ce-i drept era un zambet lipsit de stralucire, apropiat de unul macabru. Il speria oarecum, dar ii se parea familiar.
Inchise ochii si mici fragmente ale unor intamplari din trecut i-au aparut in cap. Ce era? Nu-si amintea. Parca totul ar fii fost inchis intr-un cufar, si cheia era aruncata departe. Isi deschise iar ochii si o privi atent.
-Numele meu este Lexandria, spuse fata fara sa schiteze nici o expresie. Dupa parerea lui ar putea fii bipolara. Cand i-a daruit trandafirul in gradina regala se purta timid, rosea si zambea nevinovat. Ce a facut-o sa se schimbe atat de brusc? A incercat sa se poarte cat de cat normal si sa nu dea de banuit impresia pe care i-o facuse.
-Ma bucur sa te cunosc, raspunde Gabi la randul sau, zambind prietenos, cu toate ca se simtea ciudat in prezenta ei. Era ceva misterios la acesta fata. Ceva ce-l facea curios. [/font][/size]