02-06-2013, 12:31 PM
(Ultima modificare: 02-06-2013, 01:22 PM {2} de Kira's Scarlet.)
Nu am vazut Nu l-am corectat. O sa vad. Multumes mult ^^ pentru comuri dragii mei <3
Capitolul 5
Gabriel ne privea mirat. Parca nu ar mai fi auzit de asa ceva niciodata. In ziua de azi orice e posibil. I-am luat mana lui Armin si i-am sarutat-o bland, facandu-l pe roscat sa intoarca capul intr-o parte stanjenit. Era asa de dragut. Ah, la ce ma gandesc? Avem un oaspete ca cina..Adica la cina. Il priveam pe Gabiriel care incerca sa zambeasca, insa nu putea. Era prea socat. Mancarea noastra a sosit in sfarsit. Servitorii au umplut masa cu friptura de rata in sange, muschi de vita cu sos si ierburi aromate,toate fiind preparate in stil transilvanean. Una dintre sevitoarele personale a adus o prajitura imensa de ciocolata, cu capsuni si zmeura. Intre timp, Gabriel se uita imprejur, privirea fiindu-i atrasa de o armura arginitie, ce tinea o sulita si un scut.
-E o armura de pe vremea lui Vlad. A fost adusa din Macedonia. Vlad a platit destul de mult pentru ea avand in vedere cat de mult cantareste, spun eu.
-Vlad? Vlad T-Tepes? Intreaba el speriat.
-Da.
-Se spune despre Vlad ca a fost vampir, spune el deodata.
-Bineinteles ca a fost, ii raspund.
-Eu nu cred. Vampirii nu exista.
-Cum? Esti un lup demon. Nu crezi in existenta vampirilor? Atunci, cum se face ca ai venit aici?
-Varcolacii si demonii sunt una, vampirii sunt alta. Ei nu au cum sa existe.
Cum poate sa spuna asa ceva? M-am infuriat foarte tare. Aveam de gand sa-i arat contrariul, insa Armin m-a prins de mana si m-a luat in brate. Brusc, toata furia mea a disparut. Bineinteles, Gabriel nu a observat asta deoarece admira picturile din incaperea decorata in stil medieval. Tavanul era de culoare rosie, peretii erau albi si galbeni, decorati cu picturi si obiecte precum taruse, arme din evul mediu sau documente ale calvalerilor ioaniti.
-Nu multa lume crede in vampiri, spune Armin, inca tinandu-ma strans. L-am sarut pe furis si i-am soptit la ureche un ''multumesc''.
Am inceput sa mancam. Gabriel era incantat de mancarurile pregatite si de vinul de rose. Dupa ce am mai discutat pe indelete, am inteles ca Gabi nu crede in nimic altceva decat varcolaci si demoni. Nu crede nici vampiri, nici in vrajitoare sau fantome. Ma rog, e o prostie, dar nu e problema mea.
Gabriel incerca sa discute cu Armin, dar acesta nu era prea comunicativ. De fiecare data cand Gabi punea o intrbare care nu-i convenea lui Armin, acesta ma strangea de mana, aproape infingandu-si unghiile in carne. Eu incercam sa-i sarut mana, dar simtind cat e de iritat am renuntat inainte sa ma sfasie. Deja ma durea mana. Gabriel radea in hohote si era evident ca se distra. Cata veselie. Nu am vazut niciodata om atat de vesel si de deschis. I-am dat jos manusile de piele lui Armin si le-am pus deoparte. Asemenea maini ar trebuii lasate sa fie admirate. Deja se inserase. L-am invitat pe Gabriel in gradina royala. Acesta a fost uimit de frumusetea florilor incat a ramas cu gura cascata. A ales un trandafir albastru pe care ii l-a oferit uneia dintre servitoarele ce ne inosteau. O muritoare pe care mama a luat-o de pe strada dupa ce familia i-a fost ucisa. Acesta a luat trandafirul cu sfiala. Era rosie la fata ca racul. Firele albastre de par ii acopereau ochii de verde-smarald.
L-am rugat pe Gabriel sa ramana la palat, pentru ca e destul de tarziu si e periculos sa pleci la o asemenea ora. Ajutoarele pe care ii le-am pus la dispozitie i-au pregatit camera cu cea mai mare grija. Nu dupa ce ne-am spus noapte buna, am mers in camerele noastre. Armin m-a luat timid de mana, ferindu-si privirea de a mea. I-am sarutat din nou mana, de data simtind gustul pielii sale nu pe cel al manusilor. Am urcat incet scarile, privindu-l intens. Dupa ce am ajuns in camera noastra, am incuiat usa, ca de fiecare data si ne-am intins pe pat.
-Nu te schimbi? Il intreb.
-Imi dai un tricou de la tine? Ma intreaba el. M-am ridicat de pe pat si m-am dus la dulapul de culoare maronie cu dungi aurii si l-am deschis. Am scos un tricou mai lung si ii l-am dat. Am stat cu spatele si am asteptat cuminte ca Armin sa se schimbe.
-Gata! Spune el. Cand m-am intors si l-am vazut imbracat in tricoul meu cu greu m-am putut abtine sa ma napustesc asupra lui. Tricoul albastru-icnchis pe care ii l-am dat ii ajunge pana peste fund, acoperind boxerii si punand in evidenta picioarele feminine pe care le avea.
-Parca aveai pijamale in dulap, nu?
-Da, dar am vrut sa port ceva al tau, spune el lasand privirea in jos. Parea atat de inocent.
-In regula. M-am schimbat si eu intr-un tricou mai larg si o pereche de boxeri si m-am asezat langa el. L-am luat in brate si l-am sarutat scurt pe buze. A zambit timid si m-a sarutat pe frunte.
-Eu trebuia sa fac asta, ii spun.
-Doar pentru ca esti mai mare nu inseamna ca trebuie sa faci tu totul, spune el. Am simtit cum buzele imi sunt cuprinse de ale lui intr-un sarut lacom. Limba lui a patruns rapid in cavitatea mea bucala facandu-ma sa gem infundat. Am continuat asa sarutul pana cand el a pierdut ''lupta''. M-am ridicat in sezut si l-am tras in bratele mele, infasurandu-i picioarele dupa talia mea. Le-am mangaiat de sus in jos simtind cum il trec fiorii. Nu spunea nimic, dar corpul sau exprima tot. Mainile lui calde se plimbau pe gatul meu facandu-ma sa ma las pe spate. Il trag mai aproape de mine si incep sa-i sarut gatul bland, ca mai apoi il musc brutal, facandu-l sa scanceasca.
-Usurel Albert. Nu te infierbanta, spune el.
-E destul de greu. Ma innebunesti. Mi-am infipt coltii in gatul sau. Cu fiecare picatura de sange pe care o inghiteam, vroiam mai mult. Armin a incercat sa ma indeparteze, dar nu am putut sa-i dau drumul.
-Albert, ma ranesti, striga el. Atunci parca totul s-a oprit. Mi-am retras coltii si mi-am ingropat capul la pieptul sau.
-Armin, imi pare rau. Nu stiu ce a fost cu mine. Niciodata nu ti-as face rau.
Degetele lui erau infipte in parul meu. Ii simteam respiratia fierbinte si ii auzeam inima batand ca o toba. Mi-a ridicat barbia si m-a sarutat bland.
-Hai sa dormim. Nu iti face griji. Stiu ca nu m-ai rani niciodata intentionat. Am incuviintat din cap si m-am intins pe spate. El s-a pus cu capul pe pieptul meu mangaindu-mi mana. Parca ma vrajea. Am adormit mai repede decat as fi crezut.
Capitolul 5
Gabriel ne privea mirat. Parca nu ar mai fi auzit de asa ceva niciodata. In ziua de azi orice e posibil. I-am luat mana lui Armin si i-am sarutat-o bland, facandu-l pe roscat sa intoarca capul intr-o parte stanjenit. Era asa de dragut. Ah, la ce ma gandesc? Avem un oaspete ca cina..Adica la cina. Il priveam pe Gabiriel care incerca sa zambeasca, insa nu putea. Era prea socat. Mancarea noastra a sosit in sfarsit. Servitorii au umplut masa cu friptura de rata in sange, muschi de vita cu sos si ierburi aromate,toate fiind preparate in stil transilvanean. Una dintre sevitoarele personale a adus o prajitura imensa de ciocolata, cu capsuni si zmeura. Intre timp, Gabriel se uita imprejur, privirea fiindu-i atrasa de o armura arginitie, ce tinea o sulita si un scut.
-E o armura de pe vremea lui Vlad. A fost adusa din Macedonia. Vlad a platit destul de mult pentru ea avand in vedere cat de mult cantareste, spun eu.
-Vlad? Vlad T-Tepes? Intreaba el speriat.
-Da.
-Se spune despre Vlad ca a fost vampir, spune el deodata.
-Bineinteles ca a fost, ii raspund.
-Eu nu cred. Vampirii nu exista.
-Cum? Esti un lup demon. Nu crezi in existenta vampirilor? Atunci, cum se face ca ai venit aici?
-Varcolacii si demonii sunt una, vampirii sunt alta. Ei nu au cum sa existe.
Cum poate sa spuna asa ceva? M-am infuriat foarte tare. Aveam de gand sa-i arat contrariul, insa Armin m-a prins de mana si m-a luat in brate. Brusc, toata furia mea a disparut. Bineinteles, Gabriel nu a observat asta deoarece admira picturile din incaperea decorata in stil medieval. Tavanul era de culoare rosie, peretii erau albi si galbeni, decorati cu picturi si obiecte precum taruse, arme din evul mediu sau documente ale calvalerilor ioaniti.
-Nu multa lume crede in vampiri, spune Armin, inca tinandu-ma strans. L-am sarut pe furis si i-am soptit la ureche un ''multumesc''.
Am inceput sa mancam. Gabriel era incantat de mancarurile pregatite si de vinul de rose. Dupa ce am mai discutat pe indelete, am inteles ca Gabi nu crede in nimic altceva decat varcolaci si demoni. Nu crede nici vampiri, nici in vrajitoare sau fantome. Ma rog, e o prostie, dar nu e problema mea.
Gabriel incerca sa discute cu Armin, dar acesta nu era prea comunicativ. De fiecare data cand Gabi punea o intrbare care nu-i convenea lui Armin, acesta ma strangea de mana, aproape infingandu-si unghiile in carne. Eu incercam sa-i sarut mana, dar simtind cat e de iritat am renuntat inainte sa ma sfasie. Deja ma durea mana. Gabriel radea in hohote si era evident ca se distra. Cata veselie. Nu am vazut niciodata om atat de vesel si de deschis. I-am dat jos manusile de piele lui Armin si le-am pus deoparte. Asemenea maini ar trebuii lasate sa fie admirate. Deja se inserase. L-am invitat pe Gabriel in gradina royala. Acesta a fost uimit de frumusetea florilor incat a ramas cu gura cascata. A ales un trandafir albastru pe care ii l-a oferit uneia dintre servitoarele ce ne inosteau. O muritoare pe care mama a luat-o de pe strada dupa ce familia i-a fost ucisa. Acesta a luat trandafirul cu sfiala. Era rosie la fata ca racul. Firele albastre de par ii acopereau ochii de verde-smarald.
L-am rugat pe Gabriel sa ramana la palat, pentru ca e destul de tarziu si e periculos sa pleci la o asemenea ora. Ajutoarele pe care ii le-am pus la dispozitie i-au pregatit camera cu cea mai mare grija. Nu dupa ce ne-am spus noapte buna, am mers in camerele noastre. Armin m-a luat timid de mana, ferindu-si privirea de a mea. I-am sarutat din nou mana, de data simtind gustul pielii sale nu pe cel al manusilor. Am urcat incet scarile, privindu-l intens. Dupa ce am ajuns in camera noastra, am incuiat usa, ca de fiecare data si ne-am intins pe pat.
-Nu te schimbi? Il intreb.
-Imi dai un tricou de la tine? Ma intreaba el. M-am ridicat de pe pat si m-am dus la dulapul de culoare maronie cu dungi aurii si l-am deschis. Am scos un tricou mai lung si ii l-am dat. Am stat cu spatele si am asteptat cuminte ca Armin sa se schimbe.
-Gata! Spune el. Cand m-am intors si l-am vazut imbracat in tricoul meu cu greu m-am putut abtine sa ma napustesc asupra lui. Tricoul albastru-icnchis pe care ii l-am dat ii ajunge pana peste fund, acoperind boxerii si punand in evidenta picioarele feminine pe care le avea.
-Parca aveai pijamale in dulap, nu?
-Da, dar am vrut sa port ceva al tau, spune el lasand privirea in jos. Parea atat de inocent.
-In regula. M-am schimbat si eu intr-un tricou mai larg si o pereche de boxeri si m-am asezat langa el. L-am luat in brate si l-am sarutat scurt pe buze. A zambit timid si m-a sarutat pe frunte.
-Eu trebuia sa fac asta, ii spun.
-Doar pentru ca esti mai mare nu inseamna ca trebuie sa faci tu totul, spune el. Am simtit cum buzele imi sunt cuprinse de ale lui intr-un sarut lacom. Limba lui a patruns rapid in cavitatea mea bucala facandu-ma sa gem infundat. Am continuat asa sarutul pana cand el a pierdut ''lupta''. M-am ridicat in sezut si l-am tras in bratele mele, infasurandu-i picioarele dupa talia mea. Le-am mangaiat de sus in jos simtind cum il trec fiorii. Nu spunea nimic, dar corpul sau exprima tot. Mainile lui calde se plimbau pe gatul meu facandu-ma sa ma las pe spate. Il trag mai aproape de mine si incep sa-i sarut gatul bland, ca mai apoi il musc brutal, facandu-l sa scanceasca.
-Usurel Albert. Nu te infierbanta, spune el.
-E destul de greu. Ma innebunesti. Mi-am infipt coltii in gatul sau. Cu fiecare picatura de sange pe care o inghiteam, vroiam mai mult. Armin a incercat sa ma indeparteze, dar nu am putut sa-i dau drumul.
-Albert, ma ranesti, striga el. Atunci parca totul s-a oprit. Mi-am retras coltii si mi-am ingropat capul la pieptul sau.
-Armin, imi pare rau. Nu stiu ce a fost cu mine. Niciodata nu ti-as face rau.
Degetele lui erau infipte in parul meu. Ii simteam respiratia fierbinte si ii auzeam inima batand ca o toba. Mi-a ridicat barbia si m-a sarutat bland.
-Hai sa dormim. Nu iti face griji. Stiu ca nu m-ai rani niciodata intentionat. Am incuviintat din cap si m-am intins pe spate. El s-a pus cu capul pe pieptul meu mangaindu-mi mana. Parca ma vrajea. Am adormit mai repede decat as fi crezut.
Stalk me, bite me and kill me with your love ~