Dinastiile imperiale

[Kira's Scarlet]

Multumesc pentru comm. ^^


Capitolul 3

Priveam pe geam minunatul peisaj. Soarele stralucea puternic pe cerul albastru, incalzind intregul tinut si dandu-i culoare si stralucire. Tineam strans de draperi ca de firul vietii si ma uitam in departare. Imi placea atat de mult Transilvania, locul de nastere al vampirilor. Locul in care domneau legendele cu strigoi si prea-maritul Vlad Tepes.

Mi-am intors capul spre fiinta ce dormea in patul meu. Parea atat de plapand. Firele de par roscat ii acopereau fata. Il priveam cu respira si cum strangea usor cearceafurile in mana. Pielea alba si catifelata ii era mangaiata de razele soarelui ce ii dadeau o stralucire aparte. Aseara l-am lasat sa doarma in patul meu si eu am dormit pe canapea, ca sa-i fiu aproape, in ciuda insistentelor lui de a veni langa el. M-am apropiat cu pasi marunti de pat, asezandu-ma cu grija pe cearsafurile din matase, langa tanarul ce dormea profund. Imi simteam inima batand asemeni unei bombe. Nu mi sa mai intamplat asa ceva pana sa-l cunosc pe Armin. I-am mangaiat cu varful degetelor incheietura mainii, imbatandu-ma cu parfumul sau. Degetele mele se plimbau pe pielea lui de parca ar fi alunecat pe cel mai fin material existent. I-am luat mana in a mea si i-am sarutat-o bland. Incet incet, ochii aceia verzi au facut contact cu ai mei, desi erau osor confuzi. Se ridica cu greu in sezut si ma privea putin buimac. Se trase mai aproape de mine asezandu-se cu capul pe umarul meu. Imi mangaia spatele cu degetele sale delicate, iar eu ii depuneam mici saruturi pe frunte.
-Mi-e atat de somn...Si de frig, murmura el.
-De ce nu faci un dus fierbinte?
-Nu vreau sa ma dezlipesc de tine, spune el.
-Nici eu de tine.
-Albert?
-Ce e?
-Pari cam slabit. De cat timp nu ai mai baut sange? Dar fii sincer.
-De doua zile.
-Si ce te impiedica sa o faci? Ai nevoie de hrana. Stiu ca nu vrei sa faci rau nimanui dar...Nu poti continua asa.
-O sa gasesc un muritor mai tarziu, spun si ma ridic din pat, insa am fost cuprins de o ameteala. Armin m-a luat in brate si m-a asezat pe pat, punandu-se deasupra mea. Ce credea ca face? Ma privea intens dupa care isi cobori capul spre gatul meu. Privirile noastre se intersectau trimitandu-mi socuri electrice in corp. Trupul sau era atat de cald. E destul de periculos sa fiu atat de aproape de el. Imi este atat de greu sa ma abtin. Imi plimbam mainile pe spatele sau de sus in jos, coborand pana pe talie.
-Mirosi minunat, imi sopteste la ureche. Aerul cald pe care il sufla imi dadea fiori placuti. Il vad cum isi scoate coltii -deoarece si semi-demonii seamana cu vampirii, avand colti si aproximativ aceiasi viteza - si isi musca buzele lasand frau liber sangelui. Isi apropie apoi buzele de ale mele si le cuprinde intr-un sarut. Puteam simtii aroma sangelui, era atat de gustos. I-am lins buzele cu pofta. Tata avea dreptate, semi-vampirii aveau un gust minunat. Am rupt sarutul si m-am napustit asuprea gatului sau infingandu-mi coltii. L-am intors in asa fel incat sa ajung eu deasupra lui.
-Mhm, usurel, spune el muscandu-si buzele. Pun pariu ca ii placea. Dupa ce am luat cantitatea de sange necesara mi-am scos coltii si m-am ridicat in coate, lasand parul sa-mi cada deoparte si de alta a fetei. Sper ca nu am supt prea mult.
-Scuze, m-am lasat dus de val, ii soptesc.
-Nu-ti cere scuze, spune el ridicandu-mi barbia.
-De ce ai facut asta Armin? De ce mi-ai dat sangele tau?
-De ce nu as face asta? Era singura idee care mi-a venit in minte. Mi-era teama ca cine stie ce o sa patesti daca nu te hranesti. Si in plus...De multa vreme mi-am dorit un sarut de la tine si acum am avut un motiv, spune el ferindu-si privirea de a mea. M-am aplecat si i-am capturat buzele intr-un sarut pasional, muscandu-i usor buza inferioara pentru a intra in lacasul sau. Acum simt ca o sa-mi ies din minti. Cat de dulci sunt buzele lui. S-a alaturat si el jocului, lasandu-ne prada senzualitatii. I-am infasurat piciorul dupa talia mea, urcand cu mana de sus in jos. Am auzit un oftat de placere. Deveneam infierbantat. Il doream prea mult. Am coborat din nou cu buzele pe gatul lui, muscand pe alocuri. Il simteam cu tremura de placere. Ador sa-l simt vibrand sub mine.
-Usurel Albert, murmura el printre saruturi.
-Iti place? Il priveam in ochi asteptand raspunsul sau.
-Sa nu ne lasam dusi de val, spune el.
-Imi pare rau.
-Sa nu-ti para. Nu e vina ta.
M-am ridicat in sezut si mi-am indreptat privirea spre geam. Ma simteam prost. Nu stiam ce sa spun. Nu exista nici o scuza. Am vrut sa plec din camera, dar am fost oprit de mana lui.
-Nu. Nu vreau sa pleci. E vina mea ca te-am provocat. Iarta-ma. Vreau doar sa fiu...Aproape de tine.
-Nu e vina ta, Armin. M-am asezat pe pat, in spatele sau si l-am luat in brate.
-Spune-mi Albert, de ce inima mea mereu o ia razna atunci cand sunt cu tine?
-Si eu m-am intrebat acelasi lucru. De ce inima mea o ia la galop atunci cand esti in preajma mea?