07-05-2013, 01:12 PM
(Ultima modificare: 11-07-2013, 10:45 AM {2} de Kira's Scarlet.)
Mikky scumpa, multumesc pentru comm. Inseamna mult pentru mine. Ma bucur ca iti place. Si mie imi place la fel de mult ca si tie. Si sper sa iese ceva din ficul asta.
Capitolul II
Dupa 15 ani
Au trecut cinsprezece ani de cand am fost logodit de parinti, cinsprezece ani in care nu m-am schimbat deloc. Pe cand Armin, se face mai frumos pe zi ce trece. Ma facea sa ma indragostesc si mai tare. Dar cel putin acum, nu imi mai fac griji cum ca ar fii in pericol.
Acum, nu mai trebuie sa-mi fac griji pentru siguranta lui, deoarece varcolacul care vroia sa ne faca rau a fost distrus de catre un lup demon, pe nume Gabriel. Un tanar destul de chipes, as putea spune. Parul castaniu inchis se potrivea de minune cu ochii aceia asemeni migdalelor, iar fata de culoare mai aramie, din cauza soarelui si a vanatorii neincetate, stalucea asemeni soarelui. A fost atat de binevoitor incat sa faca o intelegere cu noi, dupa care a disparut in neant. Eu l-am vazut doar o data, cand a fost in vizita la castel, dar din ce mi-a spus tata, el este un fel de erou.
*
Astazi este ziua in care Armin se va muta definitiv cu mine si va fii doar al meu.
Stateam si priveam pe geam, gandindu-ma cat de frumos s-a facut Armin, odata cu trecerea anilor. Parul sau rosu si lung pana la umeri si l-a filat putin, facandu-l sa semene cu o fata. Avea o frumusete angelica . Corpul sau nu era plin de muschi ci era slab si delicat asemeni unei fete Nici eu nu eram cine stie ce, nu aveam muschi mai deloc si nici nu vroiam. In decursul acestor ani, l-am vizitat mereu, luandu-l cu mine in majoritatea locurilor in care mergeam, insa nu am stat prea aproape de el. Imi era teama sa-l ating, insa lui nu, el vroia sa fie cat mai aproape de mine. Mereu ma lua de mana si ma tragea dupa el. Tin minte ca atunci cand avea trei anisori, m-a intrebat daca vom avea un copil impreuna. Si acum ma pufneste rasul la auzul acelor cuvinte. Atat de naiv si inocent. Si cu toate astea e un rebel. Acum cateva zile l-am certat pentru ca si-a umplut urechile de pierce-uri. Si el, doar cu o privire nevinovata m-a facut sa uit de tot.
Ma las cuprins de frumusete peisajului din jurul castelului Bran, de departe cel mai frumos castel din toata Romania. Muntii care se vedeau din departare dadeau un aer de mister acestui castel care statea ''sus pus'', deasupra tuturor. Se ridica asemeni unei fortarete, ceea ce si era mai demult. Aerul mistic al acestui castel iti da impresia ca inca traim alaturi de stramosii nostri. Acest castel...care a asistat tuturor torturilor aplicate de Vlad Tepes in numele dreptatii...ii apartine lui, la fel ca si sufletul meu.
Stateam si priveam pe geam absent, gandindu-ma la tot ce s-a intamplat in acesti ani. Mai intorceam din cand in cand privirea prin camera...Camera noastra . Mobila din lemn de brad alesa cu bun gust de catre parintii mei, parchetul laminat adus tocmai din tara natala a printului, Elvetia, si patul cu asternuturi fine si scumpe aduse din Cairo constituiau doar o parte din minunatiile cu care era decorata aceasta camera, care era la fel de mare cat un apartament de lux. Am tras draperiile de un rosu scarlet sangeriu si am coborat jos, fiind mult prea nerabdator.
M-am indreptat spre minunata noastra gradina imperiala plina de tot soiul pe flori aduse din cele mai indepartete meleaguri si am dat oridin ca atunci cand printul va sosi sa fie adus aici. Mi-am indreptat privirea spre un trandafir de culoarea sangelui pe care l-am luat intre degete, ducandu-l mai apoi la nas pentru ai simti parfumul. Era un trandafir de soi pur transilvanean. Acest soi de trandafiri a fost partas la toate generatiile de vampiri, de la Vlad Tepes si pana la familia mea - familia Remilia - una dintre cele mai influente din tara.
Brusc am tresarit cand am simtit o mana asezata pe talia mea. Cand m-am intors l-am vazut pe Armin, aparand de nicaieri. Probabil si-a folosit abilitatile ca sa ajunga mai repede. Atat de dor ii era de mine?
-Acel trandafir e pentru mine? intreaba el fara sa schiteze nici o expresie. Asemeni unui artist, el nu se lasa coplesit de sentimente si emotii decat atunci cand nu mai poate tine in el. Intodeauna a fost o persoana mai inchisa. I-am inmanat trandafirul si m-am indepartat putin ca sa-i admir tinunta. Si wow. Imi placea ce vedeam. Purta o bluza mulata si neagra, cu manecile suflecate, o pereche de pantaloni de piele si ei mulati si negri, de care erau atarnate cateva lanturi. Intodeauna i-a placut sa se imbrace in negru, asemeni mie, care azi eram imbracat la fel ca in ziua in care l-am intalnit prima data. L-am tras usor la pieptul meu si i-am soptit:
-Azi o sa impietresti. Felicitari.
L-am auzit scotand un oftat si isi puse mainile pe pieptul meu, afundandu-si capul in pieptul meu. Pielea lui era atat de delicata si de fina. Cu fiecare atingere simteam ca innebunec. De cate ori respiram ma imbatam cu parfumul lui. Trupul sau cald ma facea sa ma infior, spre deosebire de al meu care era rece si mort, desi aveam o inima care bate...O inima care bate pentru fiinta asta cu ochii verzi.
Capitolul II
Dupa 15 ani
Au trecut cinsprezece ani de cand am fost logodit de parinti, cinsprezece ani in care nu m-am schimbat deloc. Pe cand Armin, se face mai frumos pe zi ce trece. Ma facea sa ma indragostesc si mai tare. Dar cel putin acum, nu imi mai fac griji cum ca ar fii in pericol.
Acum, nu mai trebuie sa-mi fac griji pentru siguranta lui, deoarece varcolacul care vroia sa ne faca rau a fost distrus de catre un lup demon, pe nume Gabriel. Un tanar destul de chipes, as putea spune. Parul castaniu inchis se potrivea de minune cu ochii aceia asemeni migdalelor, iar fata de culoare mai aramie, din cauza soarelui si a vanatorii neincetate, stalucea asemeni soarelui. A fost atat de binevoitor incat sa faca o intelegere cu noi, dupa care a disparut in neant. Eu l-am vazut doar o data, cand a fost in vizita la castel, dar din ce mi-a spus tata, el este un fel de erou.
*
Astazi este ziua in care Armin se va muta definitiv cu mine si va fii doar al meu.
Stateam si priveam pe geam, gandindu-ma cat de frumos s-a facut Armin, odata cu trecerea anilor. Parul sau rosu si lung pana la umeri si l-a filat putin, facandu-l sa semene cu o fata. Avea o frumusete angelica . Corpul sau nu era plin de muschi ci era slab si delicat asemeni unei fete Nici eu nu eram cine stie ce, nu aveam muschi mai deloc si nici nu vroiam. In decursul acestor ani, l-am vizitat mereu, luandu-l cu mine in majoritatea locurilor in care mergeam, insa nu am stat prea aproape de el. Imi era teama sa-l ating, insa lui nu, el vroia sa fie cat mai aproape de mine. Mereu ma lua de mana si ma tragea dupa el. Tin minte ca atunci cand avea trei anisori, m-a intrebat daca vom avea un copil impreuna. Si acum ma pufneste rasul la auzul acelor cuvinte. Atat de naiv si inocent. Si cu toate astea e un rebel. Acum cateva zile l-am certat pentru ca si-a umplut urechile de pierce-uri. Si el, doar cu o privire nevinovata m-a facut sa uit de tot.
Ma las cuprins de frumusete peisajului din jurul castelului Bran, de departe cel mai frumos castel din toata Romania. Muntii care se vedeau din departare dadeau un aer de mister acestui castel care statea ''sus pus'', deasupra tuturor. Se ridica asemeni unei fortarete, ceea ce si era mai demult. Aerul mistic al acestui castel iti da impresia ca inca traim alaturi de stramosii nostri. Acest castel...care a asistat tuturor torturilor aplicate de Vlad Tepes in numele dreptatii...ii apartine lui, la fel ca si sufletul meu.
Stateam si priveam pe geam absent, gandindu-ma la tot ce s-a intamplat in acesti ani. Mai intorceam din cand in cand privirea prin camera...Camera noastra . Mobila din lemn de brad alesa cu bun gust de catre parintii mei, parchetul laminat adus tocmai din tara natala a printului, Elvetia, si patul cu asternuturi fine si scumpe aduse din Cairo constituiau doar o parte din minunatiile cu care era decorata aceasta camera, care era la fel de mare cat un apartament de lux. Am tras draperiile de un rosu scarlet sangeriu si am coborat jos, fiind mult prea nerabdator.
M-am indreptat spre minunata noastra gradina imperiala plina de tot soiul pe flori aduse din cele mai indepartete meleaguri si am dat oridin ca atunci cand printul va sosi sa fie adus aici. Mi-am indreptat privirea spre un trandafir de culoarea sangelui pe care l-am luat intre degete, ducandu-l mai apoi la nas pentru ai simti parfumul. Era un trandafir de soi pur transilvanean. Acest soi de trandafiri a fost partas la toate generatiile de vampiri, de la Vlad Tepes si pana la familia mea - familia Remilia - una dintre cele mai influente din tara.
Brusc am tresarit cand am simtit o mana asezata pe talia mea. Cand m-am intors l-am vazut pe Armin, aparand de nicaieri. Probabil si-a folosit abilitatile ca sa ajunga mai repede. Atat de dor ii era de mine?
-Acel trandafir e pentru mine? intreaba el fara sa schiteze nici o expresie. Asemeni unui artist, el nu se lasa coplesit de sentimente si emotii decat atunci cand nu mai poate tine in el. Intodeauna a fost o persoana mai inchisa. I-am inmanat trandafirul si m-am indepartat putin ca sa-i admir tinunta. Si wow. Imi placea ce vedeam. Purta o bluza mulata si neagra, cu manecile suflecate, o pereche de pantaloni de piele si ei mulati si negri, de care erau atarnate cateva lanturi. Intodeauna i-a placut sa se imbrace in negru, asemeni mie, care azi eram imbracat la fel ca in ziua in care l-am intalnit prima data. L-am tras usor la pieptul meu si i-am soptit:
-Azi o sa impietresti. Felicitari.
L-am auzit scotand un oftat si isi puse mainile pe pieptul meu, afundandu-si capul in pieptul meu. Pielea lui era atat de delicata si de fina. Cu fiecare atingere simteam ca innebunec. De cate ori respiram ma imbatam cu parfumul lui. Trupul sau cald ma facea sa ma infior, spre deosebire de al meu care era rece si mort, desi aveam o inima care bate...O inima care bate pentru fiinta asta cu ochii verzi.
Stalk me, bite me and kill me with your love ~