Dinastiile imperiale

[Kira's Scarlet]

Buna^^ Am decis sa fac un nou fic yaoi. Nu am multe de spus, doar ca mi se nazareste mie sa ma apuc de ceva nou si las restul in urma.

Gen: yaoi
Continut: drama/romance/fantasy
Limba: romana ^^evident^^
Limita de varsta : pai intre +16- +18
Tip de comentariu solicitat : de care doreste cititorul.

Capitolul I

Era o noapte ploioasa. Tunetele si fulgerele acompaniau norii negri si picaturile de ploaie. Mergeam cu pasi marunti, desi ploua cu galeata. Iesisem din castel fara ca cineva sa stie pentru ca aveam nevoie de o plimbare. Strazile Transilvaniei erau goale deoarece toti au intrat in casa din cauza ploii. Cerul urla facandu-ma sa imi intorc privirea spre el, parca cerandu-mi sa ma intorc, dar nu. Nu vreau sa ma intorc, vreau sa uit putin de castel si de cei ce se afla in el. Imbracat doar intr-o bluza neagra, un pardesiu negru si lung si o pereche de blugi tot negri, ma aventuram prin ploaia nemiloasa. Ce-i drept, nu era atat de frig afara, tinand cont ca ne aflam in iunie, dar e frig inauntru, in corpul asta lipsit de viata care azi si-a inceput eternitatea. Azi, cand implinisem nousprezece ani, am devenit cu adevarat vesnic. Continuam sa merg pe diferite strazi care mai de care mai rau-famate nepasandu-mi de cine dau, doar eram un vampir. Din cand in cand se mai lega cate un pustan drogat de mine facandu-mi avansuri, insa il ingnoram. Daca las frau liber impulsurilor si nu incerc sa le controlez ajung sa-i omor pe toti din jur. E un lucru care se intampla multor vampiri care isi pierd mintile si nu aveam de gand sa ajung ca ei. Pe langa asta, pustii aia erau atat de drogati in cat nu stiau care e dreapta si care e stanga. Oricum, ma indoiesc ca ar fii rezistat, cu mine in pat. De cele mai multe ori ma satisfac provocand durere. Sunt o persoana sadica, as putea spune.
Mergand pe o straduta intunecata m-am intalnit cu unul dintre slujitorii mei, lucru pe care am dorit sa-l evit, insa nu a fost posibil. Il privesc pe barbat, care purta in brate o fiinta micuta cu parul rosu ca focu si cu ochii verzi. Dupa miros, puteam spune ca era un semi-demon, dar nu eram sigur. Slujitorul meu, pe nume Akliper, ma priveste dupa care deschide gura pentru a vorbi.
-V-am cautat peste tot. Haideti inapoi la castel. O sa raciti.
-Chiar trebuie? Si ce e cu micutul asta? il intreb pe brunet
-Tinere lord, acesta este mostenitorul tronului Elvetiei, Armin Reich.
-Asa, si? Ce cauta el aici? Nu ar trebuie sa fie in Elvetia, la parintii lui?[/align]
-O sa-ti explic cand ajungem la castel. Si da, o sa vii cu mine, chiar daca nu vrei. Nu ai de ales.
Stiam eu. Am decis sa nu comentez si sa accept. Am plecat in drum spre castel cu o viteza uimitoare, in cateva momente ajungand in camera mea. Eu m-am asezat pe pat, punandu-mi cotul pe genunchi si asteptand plictisit. Nu stiam de ce a trebuit sa ma intorc la castel. Si ce e cu copilul asta? Ce legatura are cu mine, faptul ca el e mostenitorul tronului Elvetiei.
-Tinere lord, acesta este logodnicul tau, spune Akliper zambindu-mi calduros. Mi-am dat parul lung pana la solduri si blond in spate si l-am privit pe slujitorul meu.
-E o gluma, nu? Il intreb zambind.
-Nu, nu este o gluma.
. Cand am auzit, ma rugam sa imi pice un tablou in cap...De fapt, ce tablou? Sa pice Venetia pe mine. Mi-am dat cu palma peste frunte de 5 ori. Akliper privea uimit gestul meu, facand ochii cat cepele, dar in acelasi timp zambind calduros.
-Pot sa continui? adauga el. Il priveam cu o expresie de genul : bine, si dupa asta, impusca-ma. Mi-am pus din nou cotul pe genunchi, privindu-l pe brunet si asteptand sa continue. Vroiam sa vad ce explicatie patetica o sa-mi dea.
-Parintii printului se tem pentru el. Ultimul supravietuitor din rasa varcolacilor vrea sa distruga toate familiile regale, inclusiv pe a mariei tale. Ca sa impiedice asta, familiile voastre s-au aliat. Si datorita faptului ca tatal tau e un prieten apropiat al contelui Karl - tatal printului- au decis sa va casatoreasca. Cu alte cuvinte, aceasta casatorie semnifica unirea celor mai puternice dinastii din aceasta lume si e benefica pentru toata lumea.
-Mai putin pentru mine, il intrerup.
-Oricum nu faceai nimic cu viata ta, spune Akliper. Am vrut sa-i raspund, dar am renuntat, pentru ca in final avea dreptate. Si cu toate astea, eu imi doream sa fiu liber. E adevarat ca sunt un casanova. Mereu imi petrec noptile cu diferite persoane, dar sunt tanar. E normal.
Il priveam pe micutul din bratele lui Akliper. El este nevinovat. Nu are habar de ce au decis parintii lui. Statea acolo si ma privea cu ochi mari si zambind. Ce dulce. I-am facut semn lui Akliper sa mi-l aduca desi eram temator. L-am luat cu grija in brate, fiindu-mi frica sa nu-l scap. Mi se parea atat de fragil, atat de delicat si fara aparare. Pentru cateva secunde am ramas prins in vraja acelor ochi verzi, dupa care am realizat ca eram ud leoarca si asta ii facea rau micutului. Ii l-am inapoiat lui Akliper care vroia sa paraseasca camera, dar inainte sa iasa l-am oprit.
-Ce e Armin de fapt? Semi-demon? l-am intrebat pe Akliper care statea cu spatele la mine, insa ma privea cu coada ochiului.
-Da.
Glasul sau rasuna in incapere, pe care o parasise apoi impreuna cu printul. Asadar un vampir si un semi-demon? Ce mai combinatie.