[Yaoi] Hogwarts Express

[LLC]

Doar o chestie, ca sa nu o mai lungesc... da, practic trenul e cel care scoate zgomotul doar ca nu ar fi sunat atat de "romantic" si melodramatic daca nu as fi asociat sunetul cu imaginea trecatoare a fumului, bla,bla. Merci pentru comentarii.






Capitolul 2:Alohomora!- Sa deschidem portile inimii



Am vrut sa il apuc pe Malfoy de umar si sa il trantesc cat mai departe de ea. Hermione mi-a aruncat o privire furioasa apoi s-a intors sa il sageteze pe el. Nu i-am mai vazut niciodata atat de tensionati. Mione tremura, de teama, de furie, poate de amandoua; insa si el tremura. Asta m-a surprins cel mai mult. Sigur nu era alimentat de aceleasi sentimente ca si ea. Atunci care sa fi fost motivul? Avea un zambet ironic pe fata, dar nu batjocoritor, de parca tocmai ar fi primit un lucru pe care il dorea de mult timp. Cum de putea sa stea atat de aproape de ea? Nu ca ar fi fost ceva rau cu ea sau... Ah, ma face sa imi ies din minti! Doar vorbeam de Malfoy, nu ar fi stat niciodata atat de aproape, mai ales cu o privire care nu exprima ura. Capul ii era atat de apropiat de ea si buzele aproape ca-i atingeau fruntea.
-Ce stii despre Ron?
Am avut impresia ca isi va trece mana prin parul ei , insa si-a oprit palma in aer si a strans-o in pumn.
-Deci tot spectacolul de mai devreme a fost numai ca sa faci pe grozava? Daca ma rugai frumos iti spuneam si fara tot tam-tamul tau. Acum parca nu mi-as mai raci gura de pomana. Auzi, eu sa am de gand sa imi irosesc respiratia vorbind cu un sange-mal ca tine. Asta va fi o gluma pe cinste in dormitorul Slytherin, celelalte se cam invechisera.
Hermione incerca sa scape din bratele lui, insa el se apropia si mai mult de ea.
-Ajunge, Malfoy! Las-o sa plece.
Nici nu a luat in seama avertismentul meu. Imi era foarte greu sa stau deoparte, tot corpul parca imi ardea, dorindu-mi sa il iau la bataie. Bagheta mea era aruncata undeva prin bagaje. Nu riscam sa se supere pe mine, mai ales ca nu stiam care e planul ei. Aveam sa intervin numai daca lucrurile se agravau.
-Acum va trebui sa imi ard hainele, ai respirat pe ele. Nu voi mai iesi din baie saptamana asta. Uite, Granger, cum imi pierd zilele libere din cauza ta.
Ii prinse incheietura chiar inainte ca palma ei sa ii atinga obrazul. Era clar, se urau. Hermione ofta de durere, stransoarea lui devenind vizibil mai puternica.
-Sa nu indraznesti niciodata sa ma atingi! Ai auzit?
-Daca am mai facut-o, o pot face din nou.
O elibera si pleca cu mainile in buzunar, de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Evident, noi a trebuit sa mergem in directia opusa, chiar daca asa ocoleam pana sa ajungem la destinatie. Nu stiam cum sa o consolez, chiar daca eram sigur ca in acel moment plangea, nu stiam cum sa ii readuc zambetul pe buze. Hermione nu era cea mai sensibila persoana, dar atunci cand Malfoy o incanta cu prezenta lui, intotdeauna reusea sa o intristeze. Imi doream sa il il poata ignora, asa cum faceam eu si Ron. Nu stiu, poate el chiar gasea intotdeauna cuvintele potrivite pentru a o rani. S-a oprit cu mult inaintea mea.
-Harry, m-am razgandit, nu mai ma duc la biblioteca. E tarziu, ma duc sa dorm. Ne vedem maine.
Eram constient de taria pe care a folosit-o ca sa isi ascunda tremurul din voce. Doamne, chiar si faptul ca nu a asteptat sa ii raspund sau ca nu ne-am luat la revedere cu veselia care ne caracteriza, nu au mai insemnat nimic pentru mine in acel moment. Doar groaza ma mai urmarea, cu fiecare pas pe care il faceam simtind ca ma indrept spre propria damnare. Nu mai doream sa revad acel zambet, acei ochi patrunzatori... Si macar de ar fi fost o promisiune, ca sa pot uri toate acele clipe. Mi-a spus sa nu cred, si am crezut, ca un prost. E vina mea... Sper ca noaptea iti va fi un prieten mai bun decat ti-am fost eu, Hermione.



Nenoro...nu, Hermione, trebuie sa te calmezi, nu il lasa sa te enerveze, sa spui cuvinte pe care o persoana cu intelectul tau nu ar trebui sa le rosteasca in veci. Si totusi, ca o idioata ce sunt, mi-am lasat inima deschisa ca sa fiu ranita
iar si iar. Mai intai Ron, care dupa atata timp nu poate nici macar sa fie punctual ca sa ma vada, apoi Malfoy, care nu foloseste decat niste simple vorbe si imi doboara orice aparare. Am infruntat raul fara sa simt nimic si el, cu o singura privire, imi stoarece rauri de lacrimi. Nu trebuie sa las nesiguranta sa ma domine. Si cand ma gandesc ca mi-am irosit cu el prima mea dragoste. Cat de prostuti eram cu totii in primul an. Dar cu Ron e altfel, il iubesc. De ce am senzatia asta oribila de discomfort atunci cand spun asta? Il iubesc, il iubesc, il iubesc, si o voi spune pana cand va trebui sa urlu, pana voi simti fluturasii pe care i-am mai avut numai in primul... Gata, trebuie sa ma opresc din tremurat si sa respir normal. Asa! Cat il urasc pe baiatul asta. Cand ma gandesc ca doar din cauza lui sunt aici. Dar cand o sa il gasesc o sa-l fac sa-mi spuna tot ce stie despre Ron.
E atat de intuneric si aerul devine irespirabil. Cum pot fitosii sa stea intr-un asemenea loc? Bine ca mi-am luat bagheta la mine, sunt intotdeauna pregatita. Acum trebuie sa fiu atenta sa nu ma gaseasca nimeni. Sper sa fie toti in camere, altfel lumina o sa ma bage in bucluc.
-Lumos Maxima, am soptit indreptand bagheta in fata mea.
In sfarsit pot vedea si eu pe unde calc. Sper doar sa nu afle Harry ca l-am mintit ca sa vin aici. Nu am mai trecut prin coridorul asta? Merlin, doar nu m-am ratacit. Ce caut eu aici, de ce abia acum mi-a venit mintea la cap? Am riscat asa prosteste sa fiu prinsa. O sa imi ia o vesnicie sa ma intorc.
-Nox!
In urma vocii ce a strabatut holul ca un blestem pentru mine, lumina facuta de bagheta mea s-a stins ca o lumanare. Orice pas ar fi putut sa ma dea de gol, insa nici pe loc nu puteam ramane. Din pacate am fugit in directia gresita, lovindu-ma de o persoana mult mai inalta decat mine.
-Ia te uita, am prins pe cineva, spuse acesta strangandu-ma in brate. Vai iubito, cum ai stiut ca mie imi place pe intuneric?
Nu am putut recunoaste vocea, insa daca as fi facut-o socul ar fi fost mai mic.
-Lumos!
Stralucirea m-a facut sa inchid ochii pentru cateva secunde, idiotul indreptand bagheta chiar spre fata mea.
-Malfoy?
-Granger? a strigat el, imediat dupa mine. Blaise, da-i drumul, cine stie cu ce te molipsesti.
Mi-a lasat in cateva secunde.
-Vai, mi-am pierdut puritatea, am atins un Gryffindor.
Desi a rostit cuvintele mai mult in gluma si nu am simtit in ele nici urma de rautate, nu am lasat garda jos.
-Draco, asta a venit cu caietele dupa ea...
Rasul i-a fost intrerupt, mi-am intins mainile si mi-am luat toate lucrurile de pe jos. Bagheta se afla in siguranta in maneca mea. Malfoy si-a intors privirea spre mine si a zambit victorios.
-Gata, poti sa pleci Blaise, ma descurc.
Mi-am dat seama ca a vrut sa protesteze, insa se apre ca ceva il oprea sa nu asculte de ordinul primit. A mormait ceva si a intrat in dormitor.
Nu eram in apele mele. Singura, pe teritoriul lui, unde nimeni nu poate, sau mai bine zis nu vrea sa ma ajute. Am stat o vreme in deplina liniste. M-a apucat brusc de brat si mi-a spsu sa il urmez. Chiar avea impresia ca il voi urma ca un orb, fara sa cer explicatii? Am incercat sa nu ma misc nici macar un centimetru. Stiam ca nu ii va conveni dar nu m-as fi asteptat sa faca asta. A indreptat bagheta spre mine fara sa sovaie:
-Locomotor Mortis!
Am simtit cum picioarele mi-au fost cuprinse de un tremur incontrolabil, ca in urmatoarea secunda sa nu mai simt nimic, nu le mai puteam misca. Mi-am strans lucrurile la piept, incercand sa acund faptul ca ma aflam in posesia unei baghete. M-a luat de mijloc, cealalta mana punand-o sub genunchii mei. M-a ridicat destul de usor, si a pornit in directia opusa dormitorului. M-am luat imediat la cearta cu el.
-Malfoy, idiotule, pune-ma jos imediat!
Nu eram deloc convingatoare, o persoana fortata sa mearga intr-un loc se zbate din toate puterile. Picioarele imi erau vrajite, iar daca mi-as fi miscat mainile magheta mi-ar fi cazut pe jos. Era in avantajul meu sa am elementul surpriza. Intrasem de ceva vreme in panica, mergea atat de repede incat nu as fi stiut sa ma intorc nici macar cativa pasi. S-a oprit in fata unei usi, aceasta deschizandu-se fara sa o atinga. Nu m-as fi gandit niciodata ca Malfoy poate sa faca o vraja fara incantatie, stiam ca era un magician mediocru, laudat mereu doar din cauza potentialului vrajitoresc al familiei lui. Ma inselasem, sa faci asemenea vraji... necesitau atat talent cat si cantitati imense de studiu. M-a lasat jos si s-a intors cu spatele la mine. Era momentul potrivit sa actionez. Am dat drumu la caiete si am scos bagheta din maneca. Trebuia sa il imobilizez inainte sa fac o vraja ca sa scap de faptul ca nu imi puteam misca picioarele.
-Stupef....
-Silencio!
Tacerea a pus stapanire pe mine pret de cateva secunde si vraja mea neterminata nu a avut efect. Ii vedeam usor privirea infuriata. Pe cat de infect era ca om era si un vrajitor bun. Cand a intins bratul spre mine stiam ca ma aflu intr-un mare bucluc. O, Hermione Granger, acum chiar esti blestemata!