My fictional world

[Clau~]

Bun. Gata cu pauza de la scris. ^^ Am venit cu un alt one shot * sau cum se numeste chestia asta *, care e, cel putin, sarit de pe fix. * sa retin ca nu mai trebuie sa scriu la miezul noptii *

Tipete

Pasii mei imobili rasuna greoi in camera. Vad fasiile de lumina galbuie ce intra printre scandurile batute in geam. Dincolo de ele este doar o strada prafuita, a unui cartier mizer al orasului. Aud cum afara cativa barbati repara o masina; le aud injuraturile si vocile groase. Se uita la mine cu ochii lor patrunzatori, ma blesteama cu figura lor dura; undeva intr-un colt de camera zace nemiscat corpul unui iepure. E mort de cateva zile. Ma indrept spre el. Dragul de Jimy sta rezemat de coltul drept al peretelui, albul blanii sale constrastand usor suaparator cu galbenul mizer al peretelui. Il privesc si el ma priveste; are o mina indiferenta si o musca bazaie deasupra capului sau imblanit. Ochii rosii ma privesc nedumerit. Vreau sa il intreb care e problema, dar, brusc, imi dau seama. Pozitia cotului lui e incomoda. Il asez mai bine, corpul lui gelatinos si fara viata modelandu-se dupa cum il pun eu. Dar tot are aceeasi privire goala. Oftez enervat si ma ridic de pe vine, dand un picior iepurelui, astfel incat musca zboara si se aseaza pe masa prafuita de langa geam. Miroase a cadavru si a frica. Mirosul dulce al fricii. Un miros cu un iz tropical, usor intepator, un miros greoi. Mirosul fricii. Zambesc afectat si pasesc mai departe, corpu-mi gol traversand ca o umbra uitata coridorul lung. Vad usile cum se succed, insa niciuna nu imi atrage atentia. Imi tin privirea atintita spre cea din capatul holului. Vad deja infloriturile baroce de pe ea si simt masivitatea lemnului. Ma opresc si, cu acelasi zambet afectat, ma lipesc de ea, gemand de placere. Mangaierea dura a lemnului si frecarea corpului meu cu materialul rece...

Imping usa cu putere si imi bag un deget in gura, jucandu-ma putin cu el, cu privirea pierduta. Tipete si chipuri mutilate... O bucata de funie atarnata de grinda si zambetul acela trist... Bag degetele mai adanc si simt cum lichidul din stomac urca in sus pe esofag. Imi arde putin gatul si, dupa ce tusesc de cateva ori, ma uit spre voma intinsa acum pe covor. In ea straluceste ceva argintiu. Zambesc ca un copil incantat si iau cu repeziciune cheia din voma, introducand-o in broasca. O invart de doua ori si mai tusesc o data; gustul de voma amara inca persita si simt cum o dara de saliva mi se scurge de la coltul buzei. O sterg rapid si imi postez pe fata zambetul afectat, intrand in camera. Aud gemete, dar vin de departe. Cateva gangureli mai puternice ma fac sa-mi intorc capul spre coltul camerei, unde zace corpul dezbracat al unei fete.
- Oh, draga, ti s-a sters machiajul. Imi aud propria-mi voce. Dar inca nu e timpul. Iau un scaun si pun masa scunda im fata fetei ce e legata cu banda adeziva. O privesc dezgustat, apoi ma uit la decor. Fata e la coltul ei, cu ochii in lacrimi si gura acoperita cu banda adeziva; masa e perfect asezata si scaunul la locul lui. Ma asez pe scaun, zambindu-i distinct. Se uita cu teama la mine.
- Ce e? intreb nedumerit si aceasta nu poate sa ingane decat cateva mormaieli. Nu te aud bine. Vorbeste mai clar. Inca ma priveste cu acei ochi albastri, goi si suferinzi. Ma enerveaza. Ma ridic de pe scaun, zburdand fericit pana la usa, si o inchui, uitandu-ma dupa un loc sigur pentru cheie.
- Taci! ma rastesc eu la invitata mea si oftez suparat. Nu gasesc niciun loc potrivit. Asa ca bag cheia in gura si o inghit. La inceput nu vrea sa intre, insa reusesc sa o dau pe gat. Acum e perfect; nimeni nu ne poate deranja. Iau serviciul de ceai de pe cealalta masa si il pun pe masa din fata invitatei. Aceasta incepe din nou sa mormaie. Ma enerveaza din ce in ce mai tare felul ei de a vorbi, asa ca ii iau banda adeziva de la gura. Aud un strigat, apoi altele, urmate de injuraturi. Injuraturi ca ale barbatilor ce repara masinile. Dar ea nu e barbat. E necuviincios sa se poarte asa.

Dau din cap dezamagit si incep sa fredonez in timp ce torn ceaiul in cesti.
- Poftim, spun eu si inmanez ceasca de ceai fetei. O privesc zambitor si imi duc un picior peste celalat, zambindu-i binevoitor.
- Nu e niciun ceai in ceasca, obsedatule! Urmeaza alte cuvinte urate din partea ei si, enervat, o plesnesc. Aud un geamat de durere si vad cum curge sangele de pe fruntea ei. Ii pot simti mirosul de tarfa crescuta intr-un orasel mizer, cu aspiratii mari; totul este in sange. Imi ling buzele pofticios si ma apropii de ea, rasturnand masa. Corpurile noastre goale se ating si incep sa ii ling sangele. Gustul acelui sange pregatit de frica si inchegat de teroare. E perfect. Imi musc o buza, apoi incep sa musc din pielea ei de pe mana. Ea tipa. Ce nepoliticos. Si tot tipa.... Tipetele si culoarea rosie a sangelui... Tipetele...