Jane Austen

[Crazy~Tenshi]

Cartea mea preferata e scrisa de Jane Austen si cred ca asta spune ceva. Mi-am dorit foarte mult sa citesc ceva in engleza de acum 200 de ani si mi-am cumparat cartile ei. Trebuie sa spun ca, desi uneori ma incurc in acel limbaj si trebuie sa recitesc frazele si sa fiu mai atenta ca sa inteleg bine ideea, ma fascineaza felul ala de a vorbi, oamenii erau mult mai politicosi atunci, cel putin cei educati.
Romanul cu care am inceput a fost "Persuasiune", nu auzisem de el si era si mai scurt decat celelalte, nu pot sa spun ca ma asteptam la foarte mult. Dar chiar mi-a placut personajul principal, Anne, calmul si rabdarea ei in toate situatiile, bunatatea de care dadea dovada si, in special, faptul ca si-a pastrat iubirea pt Wentworth timp de atatia ani fara sa dispere. Chiar de era ca el sa nu mai simta la fel pt ea, Anne s-ar fi impacat cu soarta ei si ar fi fost multumita sa traiasca in pace si singura. Si de el mi-a placut foarte mult, de sinceritatea si fidelitatea sentimentelor lui si ca a avut curajul sa isi mentina dragostea pt aceeasi femeie tot timpul ala, desi nu stia daca va mai avea vreo sansa cu ea. Imi amintesc ca Anne avea si un var ca posibil predendent, dar nu mi-a placut deloc de el, banuiam ca nu e ok.
Din cauza titlului, ma asteptam la o poveste minunata in "Ratiune si simtire", dar nu m-a impresionat. Bineinteles, a fost o carte frumoasa, dar mi-a placut cel mai putin dintre cele patru pe care le-am citit pana acum. La momentul ala, chiar nu ma puteam regasi in niciunul dintre personaje. Marianne era sentimentala pe fata si luata de fraiera, iar Elinor nu indraznea sa se exprime. Oricum, norocul ei mi s-a parut mai bun, dar e ok faptul ca si sora ei mai mica a inteles in final langa cine isi poate gasi fericirea. Nu stiu, in general nu m-au impresionat tipurile de caracter prezentate.
"Emma" a fost o carte adorabila, plina de personaje care mi-au placut enorm. Ghicisem din prima finalul (ca si la celelalte carti, fiindca sunt, totusi, previzibile intr-o anumita masura), dar pe parcurs mi s-a facut teama de cateva ori ca s-ar putea sa nu am dreptate. Emma a gresit de nenumarate ori, si in cazul ei, si in cel al lui Harriet, cred ca aceasta aproape ca se suparase pe ea la un moment dat. La inceput, Mr Elton, care, fiind refuzat, s-a grabit sa se multumeasca cu o sotie nu prea placuta ca fire (cel putin din punctul meu de vedere). Apoi, Frank Churchill, un tip cu un anumit farmec, dar care a profitat parca de prezenta Emmei si a flirtat cu ea doar ca sa isi ascunda iubirea pt o alta fata. Sigur ca Emma a fost dezamagita, dar e bine ca nu a ramas fixata pe intamplarea asta. Si nu pot sa inchei decat spunand ca Mr Knightley a fost personajul meu masculin preferat din toate cartile lui Austen pe care le-am citit pana acum. Mi-a placut de el din primul moment in care a vorbit, era singurul care indraznea sa ii spuna Emmei ca face o greseala, dadea dovada de o anumita maturitate care ii impunea tinerei un respect pe care un om de genul asta chiar l-ar merita. L-am adorat din prima, ii faceam galerie in minte pe tot parcursul romanului, a fost singurul care a dat dovada de o sinceritate pura.
Totusi, cred ca romanul meu preferat ramane "Mandrie si prejudecata", iar motivul e foarte simplu in cazul meu: a fost prima carte la care am putut sa spun ca ma pot asemana foarte bine cu personajul principal. Sunt absolut sigura ca as fi gandit la fel ca ea in privinta barbatilor cu care a interactionat. As fi fost incantata de farmecul de care dadea dovada Wickham in societate si m-as fi grabit sa il judec pe Darcy pentru raceala si sinceritatea lui exprimata fara rezerve. Dar, in acelasi timp, am stiut ca el era cel potrivit, pana la urma, e bine sa fii sincer si sa spui ce gandesti, in felul asta, oamenii vor sti exact la ce sa se astepte de la tine si nu vor putea spune ca sunt dezamagiti fiindca te credeau altfel. De fapt, nu pot spune ca el si-a aratat adevarata fata de la inceput, prefera sa fie evitat pt raceala lui, dar reusea sa ii pastreze in jurul sau pe cei care meritau cu adevarat si si-a aratat bunatatea exact atunci cand a fost cazul: cand i-a castigat inima lui Elisabeth.
Acum, ma mai asteapta doua romane: "Northanger Abbey" (pe care l-am si inceput zilele astea) si "Mansfield Park". Sunt sigura ca imi vor placea foarte mult si imi pare rau ca Jane Austen nu a scris mai multe romane in destul de scurta ei viata. Oricum, e o autoare excelenta si o recomand tuturor celor ce doresc sa citeasca ceva reprezentativ pentru obiceiurile sociale din Anglia de demult, dar in acelasi timp niste frumoase povesti de dragoste.