28-03-2013, 09:26 PM
Ca de obicei, ma surprinzi prin explozia de idei si de sentimente. Chiar daca acestea nu sunt chiar cele mai calde, ci mai mult de rascruce, confuzie, nehoratarare. Intr-adevar, frica de noi insine este cea mai coplesitoare, pentru ca te gandesti ca ai putea sa pierzi toata lupta intr-o singura secunda, daca gandul ti s-ar pune sub semnul intrebarii, te-ai reprofila cautand alinare. E greu sa renunti la un drum de mult inceput, la toate acele amintiri, la toate planuri, la tot. Mecanismul virusat mi s-a parut intotdeauna ideea suprema, inovatia prin care ai vrea sa-ti schimbi soarta, o gramada de promisiuni si de lasari de la sine, mecanismul virusat esti tu si numai tu poti schimba asta. Desi virusul nu este unul letal, ci mai degraba unul care iti da un scop in viata. Foarte interesant cum ai prezentat situatia pe doua zile, cautand o explicatie logica, insa dandu-ti seama ca inima e aiurea dupa legea ei si creierul nu poate sa-i comande. Lacrimile sunt dovada clara ca virusul este unul dulce.
Ce pot spune mai mult, succes la scoala si te mai astept cu alte proze:*
Ce pot spune mai mult, succes la scoala si te mai astept cu alte proze:*