21-03-2013, 02:00 PM
In trecut, pana sa ma las de orice fel de sport practicat cu regularitate, da, cred ca insemna o mare prioritate in viata. Asta in masura in care existenta mea se rezuma la doua aspecte atunci: sport si scoala. Timp aveam mult mai mult si nici nu ne stresau atata - asta sau aveam eu o mai mare tragere de inima si deschidere spre sport -, astfel ca timp de vreo 5-6 ani de zile am facut karate, am dansat de performanta pana la un anumit nivel, ma jucam si basket mult si parca imi placea si sa inot. Intr-adevar sportul pe-atunci ma relaxa intr-o anumita masura si nu ma plictiseam niciodata. Sa nu mai vorbesc de prietenii pe care mi i-am facut.
Astazi insa lucrurile stau altfel pentru mine (din pacate). Cum nu mai practic niciun sport nu pot spune ca mai reprezinta ceva in viata mea. Ma rezum cel mult la a alerga prin parcuri dimineata sau seara, vara si toamna, si la orele de PE de la scoala pe care in ultimele luni le-am sarit din cauza tampeniei din capul profesoarei. Inainte la orele de sport ne lasau sa ne jucam organizat ceea ce voiam, faceam totusi ceva in echipa amuzant, distractiv si sanataos, insa acum prefer sa nu iau parte la niste ore in care suntem obligati sa stam in limba 15 secunde, sa stam in cap, in maini, in sprancene, sa sarim fiare la nu stiu ce inaltime ca daca nu luam 2. Si nu e ca si cum in gimnaziu nu dadeam probe de control, insa cu fosta profesoara acestea pareau mult mai frumoase, iar daca nu voiai sa faci ceva sau nu puteai optai pentru un alt excericitu sau faceai altceva ce compensa. Te intelegea. Te incuraja dpdv sportiv.
Cred ca si asta-mi creeaza o repulsie fata de orele de sport si de sport in general - mediul in care il practic: iar asta include persoanele. Stiu ca e nesanatos si ca ar trebui sa nu ma rezum la asa ceva. But meh, momentan n-am timpul si cheful necesar pentru a ma apuca de ceva serios. Sper doar sa-mi fac vointa pana nu e prea tarziu si poate ca in viitorul apropiat sportul va reprezenta din nou o prioritate.
Astazi insa lucrurile stau altfel pentru mine (din pacate). Cum nu mai practic niciun sport nu pot spune ca mai reprezinta ceva in viata mea. Ma rezum cel mult la a alerga prin parcuri dimineata sau seara, vara si toamna, si la orele de PE de la scoala pe care in ultimele luni le-am sarit din cauza tampeniei din capul profesoarei. Inainte la orele de sport ne lasau sa ne jucam organizat ceea ce voiam, faceam totusi ceva in echipa amuzant, distractiv si sanataos, insa acum prefer sa nu iau parte la niste ore in care suntem obligati sa stam in limba 15 secunde, sa stam in cap, in maini, in sprancene, sa sarim fiare la nu stiu ce inaltime ca daca nu luam 2. Si nu e ca si cum in gimnaziu nu dadeam probe de control, insa cu fosta profesoara acestea pareau mult mai frumoase, iar daca nu voiai sa faci ceva sau nu puteai optai pentru un alt excericitu sau faceai altceva ce compensa. Te intelegea. Te incuraja dpdv sportiv.
Cred ca si asta-mi creeaza o repulsie fata de orele de sport si de sport in general - mediul in care il practic: iar asta include persoanele. Stiu ca e nesanatos si ca ar trebui sa nu ma rezum la asa ceva. But meh, momentan n-am timpul si cheful necesar pentru a ma apuca de ceva serios. Sper doar sa-mi fac vointa pana nu e prea tarziu si poate ca in viitorul apropiat sportul va reprezenta din nou o prioritate.