18-03-2013, 07:49 PM
Capitolul II
Cu fiecare zi ce trecea, Lysaria incerca din ce in ce mai mult sa-i scoata din minti pe cei din jurul ei. Pretentiile ei crescusera considerabil de la o zi la alta. Relatia cu printul Haian nu parea sa se inbunatateasca ca urmare a faptului ca niciunul dintre cei doi nu incercau nici cea mai mica apropiere. Plictisita de jocul mofturilor, printesa a vizitat cetatea. Imbracata in straie obisnuite, nimeni nu a realizat ca printre ei se plimba urmatoarea regina. Era o persoana buna si ii pasa de cei din jurul ei. Ii compatimea pe cei care se nascusera in mizerie, dar ii invidia pentru libertatea lor. Vedea in privirile lor dorinta de a trai si fericirea de a exista.
Se opri in dreptul unor copii care se jucau cu noroi. O fetita blonda avea un brat de papadii in mana, iar un baiat arunca cu noroi peste ele. Printesa se apleca deasupra fetitei ce privea trista florile. Nu spuse niciun cuvant, dar copila o privea fermecata. Alese o papadie si o scutura putin apoi si-o puse in par.
"Lucrurile frumoase raman la fel chiar si cand oamenii le acopera cu noroi", spuse printesa. Se ridica si isi continua plimbarea.
Tarziu in noapte ajunse inapoi la castel. Nici nu se atinse de mancarea din camera ei si se baga in pat. Regele Arkhan ii facu o vizita in toiul noptii. Cu mintea imbibata in alcohol se arunca asupra printesei si o lovi cu brutalitate:
"O curva ca tine nu este demna de fiul meu! O curva ramane doar o curva!"
Ii rupse camasa de noapte cu o putere animalica si o mai lovi odata. Ii privi sanii si isi trecu mana peste ei.
"O curva ca tine ma poate multumi?"
Ii prinse mainile deasupra capului si o musca de buza inferioara, apoi o lovi din nou. Tipetele ei erau auzite de gardieni, dar acestia aveau ordine sa nu intervina. Ii elibera mainile dar o prinse de gat pregatit sa o sugrume. Printesa gasi prin intuneric cu mana tava de mancare dar si un cutit pe care i-l infipse in umar. Durerea il facu pe rege sa se dea la o parte de pe Lysaria, timp in care aceasta fugi. Lacrimile ii curgeau pe chip. Cobora scarile si dupa un hol lung unde se impiedicase de o statuieta pe care o facu una cu pamantul iesi in gradina din spate. Se culcusi in mijlocul plantatiei de trandafiri si se ruga la cer sa moara.
Dimineata se trezi intr-o incapere foarte putin luminata. Se intreba daca fusese un cosmar, dar cand si-a atins buza durerea o cuprinse de indata si aceasta incepu sa-i zvacneasca. Lacrimile ii inundau din nou ochii si se prelingeau pe obraji. Isi ascunse capul sub patura si se facuse covrig. Tremura de nervi, dar si de frica. O mana se lasa asupra ei peste patura. Isi musca buza si se inchise si mai tare in cochilia ei. Mana incepu sa o mangaie, dar nu vroia sa vada cine este. Patura fu data putin la o parte si il zari pe printul Haian. Acesta o privea cu ochi mari si tristi fara sa ii zica nimic. Continua sa o mangaie fara sa ii spuna vreun cuvant minute in sir.
"De ce?", intreba Lysaria intr-un tarziu.
"Vrea sa te preseze si sa cedezi. Nu il intereseaza de pacea dintre tarile noastre pentru ca si cu ea si fara, are o armata suficienta cat sa va zdrobeasca. Te mai doare?" veni intrebarea plina de duiosie din partea lui Haian.
Niciun raspuns.
"Este foarte furios mai ales dupa ce l-ai ranit aseara. Iti sugerez sa eviti contactul cu el. Vrea ca tu sa renunti la casatorie pentru ca are alte planuri si pentru mine. Vrea sa ma insor cu printesa de Barian."
"Si tu... Tu ce vrei?"
"Eu fac doar ceea ce este mai bine pentru regat, asa cum ai facut si tu venind aici."
"Si daca ne casatorim? Ce va face atunci?"
"Probabil te va ucide la scurt timp ca sa ii faca loc celeilalte. Este un nemernic, dar intotdeauna obtine ceea ce isi doreste. Imi pare rau."
Cu fiecare zi ce trecea, Lysaria incerca din ce in ce mai mult sa-i scoata din minti pe cei din jurul ei. Pretentiile ei crescusera considerabil de la o zi la alta. Relatia cu printul Haian nu parea sa se inbunatateasca ca urmare a faptului ca niciunul dintre cei doi nu incercau nici cea mai mica apropiere. Plictisita de jocul mofturilor, printesa a vizitat cetatea. Imbracata in straie obisnuite, nimeni nu a realizat ca printre ei se plimba urmatoarea regina. Era o persoana buna si ii pasa de cei din jurul ei. Ii compatimea pe cei care se nascusera in mizerie, dar ii invidia pentru libertatea lor. Vedea in privirile lor dorinta de a trai si fericirea de a exista.
Se opri in dreptul unor copii care se jucau cu noroi. O fetita blonda avea un brat de papadii in mana, iar un baiat arunca cu noroi peste ele. Printesa se apleca deasupra fetitei ce privea trista florile. Nu spuse niciun cuvant, dar copila o privea fermecata. Alese o papadie si o scutura putin apoi si-o puse in par.
"Lucrurile frumoase raman la fel chiar si cand oamenii le acopera cu noroi", spuse printesa. Se ridica si isi continua plimbarea.
Tarziu in noapte ajunse inapoi la castel. Nici nu se atinse de mancarea din camera ei si se baga in pat. Regele Arkhan ii facu o vizita in toiul noptii. Cu mintea imbibata in alcohol se arunca asupra printesei si o lovi cu brutalitate:
"O curva ca tine nu este demna de fiul meu! O curva ramane doar o curva!"
Ii rupse camasa de noapte cu o putere animalica si o mai lovi odata. Ii privi sanii si isi trecu mana peste ei.
"O curva ca tine ma poate multumi?"
Ii prinse mainile deasupra capului si o musca de buza inferioara, apoi o lovi din nou. Tipetele ei erau auzite de gardieni, dar acestia aveau ordine sa nu intervina. Ii elibera mainile dar o prinse de gat pregatit sa o sugrume. Printesa gasi prin intuneric cu mana tava de mancare dar si un cutit pe care i-l infipse in umar. Durerea il facu pe rege sa se dea la o parte de pe Lysaria, timp in care aceasta fugi. Lacrimile ii curgeau pe chip. Cobora scarile si dupa un hol lung unde se impiedicase de o statuieta pe care o facu una cu pamantul iesi in gradina din spate. Se culcusi in mijlocul plantatiei de trandafiri si se ruga la cer sa moara.
Dimineata se trezi intr-o incapere foarte putin luminata. Se intreba daca fusese un cosmar, dar cand si-a atins buza durerea o cuprinse de indata si aceasta incepu sa-i zvacneasca. Lacrimile ii inundau din nou ochii si se prelingeau pe obraji. Isi ascunse capul sub patura si se facuse covrig. Tremura de nervi, dar si de frica. O mana se lasa asupra ei peste patura. Isi musca buza si se inchise si mai tare in cochilia ei. Mana incepu sa o mangaie, dar nu vroia sa vada cine este. Patura fu data putin la o parte si il zari pe printul Haian. Acesta o privea cu ochi mari si tristi fara sa ii zica nimic. Continua sa o mangaie fara sa ii spuna vreun cuvant minute in sir.
"De ce?", intreba Lysaria intr-un tarziu.
"Vrea sa te preseze si sa cedezi. Nu il intereseaza de pacea dintre tarile noastre pentru ca si cu ea si fara, are o armata suficienta cat sa va zdrobeasca. Te mai doare?" veni intrebarea plina de duiosie din partea lui Haian.
Niciun raspuns.
"Este foarte furios mai ales dupa ce l-ai ranit aseara. Iti sugerez sa eviti contactul cu el. Vrea ca tu sa renunti la casatorie pentru ca are alte planuri si pentru mine. Vrea sa ma insor cu printesa de Barian."
"Si tu... Tu ce vrei?"
"Eu fac doar ceea ce este mai bine pentru regat, asa cum ai facut si tu venind aici."
"Si daca ne casatorim? Ce va face atunci?"
"Probabil te va ucide la scurt timp ca sa ii faca loc celeilalte. Este un nemernic, dar intotdeauna obtine ceea ce isi doreste. Imi pare rau."
![[Imagine: tumblr_mjtv2fuAM01r98z7io1_500.png]](http://25.media.tumblr.com/21cc44b34fcc2534bbb8815348aee133/tumblr_mjtv2fuAM01r98z7io1_500.png)