18-03-2013, 02:04 AM
Nume: Flowers of evil
Gen: Drama
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Violenta verbala si fizica
Tipul de comentariu solicitat: Oricare
Capitolul I
Sunt un nimeni dar ma simt obligat parca de soarta sa istorisesc cea mai trista poveste la care am luat parte vreodata. Desi este o poveste cu iz regal, nimeni nu a stiut vreodata ce intorsaturi aveau sa ia deciziile pripite si dusmanii care se inmulteau pe zi ce trece.
Regatul era mai infloritor ca niciodata, dar in lacomia sa, regele dori sa isi extinda teritoriul mai mult, catre est. Inca cateva cuceriri si s-ar fi apropiat de regatul Barian si conform planurilor sale l-ar fi putut asimila si pe acesta propriului regat. Insetat de putere si bogatii nimic nu i-a stat in cale, nici macar vietile celor nevinovati. Ca sa potoleasca macelul, regele Tirahnee propuse o alianta si o casatorie. Isi casatorea fiica Lysaria cu printul Haian, chiar si impotriva firii si a dragostei pe care atat printesa cat si printul o purtau pentru alte persoane.
Intr-o zi ploioasa, sosi la curtea regelui Arkhan viitoarea sotie a printului, insotita de servitoarele ei si de un barbat misterios care s-a prezentat a fi "asigurarea" printesei. Sora printului, Ranna, se simti ofensata din prima secunda in care printesa Lysaria pasi in castel si se planse reginei de nou venita ce avea sa, asa cum zicea Ranna, "fure atat coroana cat si locul". Cina totusi decurse bine. Doar regele Arkhan vorbi, iar ceilalti il sustineau. Printesa Lysaria parea de piatra. Era inexpresiva si trista, dar tristetea ei inspira razbunare. Erau zvonuri care circulau despre faptul ca cel pe care printesa il iubise fu ucis, si ca propriul tata planuise moartea, doar pentru a-si duce la indeplinire intelegerea.
Printesa nu isi manifesta pozitia de superioritate fata de servitori, si chiar ii ceruse regelui Arkhan permisiunea de a se ridica de la masa din lemn brut pentru a-si lua un pahar cu apa. Nu accepta ca servitorii sa ii fie lachei si spuse:
"Daca pot sa o fac eu de ce sa pun pe altcineva?"
Regele ridica sprinceana in semn de uimire si ii raspunse:
"In timp sper ca te vei acomoda vietii arkhaniene."
Ranna insa nu se mai putu stapani si izbucni:
"O salbatica nu va face parte niciodata din familia asta!"
Din cele mai vechi timpuri regatul Tirahnee fusese categorisit ca fiind unul al oamenilor "salbatici" in timp ce Arhkan era al "barbarilor". Aceasta diferentiere o punea pe Ranna intr-o postura proasta. Comentariul ei neadecvatu fu sanctionat de regele insusi care isi lovi propria fiica cu furie.
"Indiferent de unde vine, Lysaria a Tirahneei iti va deveni sora", adauga regele.
Sora era un termen impropriu folosit. Furtuna se abatuse atat peste regat cat si peste cina. Lysaria ii ceru din nou permisiunea regelui de a-si parasi locul pentru a se retrage in camera ei. Insotita de "asigurarea" ei, paznicul ce nu isi dezlipise ochii de pe printesa, aceasta parasi sala. Pe parcursul cinei nu si-a privit nici o data viitorul sot. Nu era interesata de el. Nu era interesata nici de viata pe care noul statut i l-ar fi oferit.
In aceeasi noapte, prin castel au circulat alte zvonuri, cum ca din cauza umilintei, Ranna a incercat sa se sinucida. Era tactica ei pentru a obtine atentia regelui, atentie ce in ultimele ore se indreptase brusc la nou venita.
A doua zi, printesa Lysaria nu se prezenta la micul dejun. Transmise insa ca se simte obosita dupa drumul din seara precedenta. Defapt printesa nici nu mai era in castel atunci cand vorba ajunse la rege. In acea zi printesa se plimbase prin gradina, pana la asfintitul soarelui. Au fost trimisi dupa ea mai multi cavaleri, ca urmare a ingrijorarii regelui. Cand aceasta reveni la castel, pe buzele Rannei se vedea un zambet viclean. Ea ar fi fost pedepsita pentru nesupunere, dar regele Arkhan o imbratisa bucuros pe Lysaria.
"Mi-am faut griji pentru tine, copila. Si Haian de asemenea."
Lysaria stia ca adevarul era departe si ca niciunul dintre cei doi nu dadea nici macar un galben pe viata ei, dar o intelegere era o intelegere si trebuia respectata. Daca ar fi fugit, arkhanii ar fi atacat din nou si ar fi ucis tot ce le-ar fi iesit in cale. Se simtea blocata intre datoria de printesa, de mostenitoare a Tirahneei, dar si cea de femeie, a carui iubire se pierduse. Rece ca piatra, inexpresiva, facu o reverenta si se retrase din nou in camera ei.
In urmatoarele zile nu a fost zarita. Eu personal ii duceam mancarea la usa camerei, unde i-o inmanam paznicului. Si-a motivat absenta spunand ca se simte rau si ca inca nu s-a obisnuit cu locul.
Intr-una din zile printul Haian intra in camera ei. Slabise mult si avea ochii rosii. Printul nu se apropie prea mult de ea. Ii ceru sa-i dea o sansa regatului arkhanian si sa incerce sa isi inceapa rolul de sotie. Printesa nu isi lasa privirea asupra lui nici macar o secunda, ci privi pe geamul deschis pasarile care se odihneau pe cadran. Printul parasi incaperea fara niciun raspuns.
Doctorul o diagnosticase pe printesa cu un caz sever de tristete. Simplu si fara prea multe studii amanuntite, doctorul ii sugera Lysariei sa vada "din alt punct de vedere existenta ei si rolul ei." Cuvintele lui nu au fost o motivatie pentru ea. In urmatoarea perioada a refuzat mancarea. Statea toata ziua in camera ei, sub paturi si plangea. Regele insusi ii facu o vizita.
In ziua urmatoare, cu ochii la fel de rosii, printesa iesi din camera. Sub presiune si sub amenintarea ca va incepe din nou sa-i ucida poporul daca nu isi ia rolul in serios, Lysaria gasi puterea undeva inauntrul ei sa se ridice. Se duse la printul Haian si pentru prima data il privi. Ochii ei ardeau de ura. Il saruta pe neasteptate si ii spuse ca vrea niste rochii noi, traditionale Arkhanei, deoarece nu se mai simtea ca facand parte din Tirahneea deja.
Gen: Drama
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Violenta verbala si fizica
Tipul de comentariu solicitat: Oricare
Capitolul I
Sunt un nimeni dar ma simt obligat parca de soarta sa istorisesc cea mai trista poveste la care am luat parte vreodata. Desi este o poveste cu iz regal, nimeni nu a stiut vreodata ce intorsaturi aveau sa ia deciziile pripite si dusmanii care se inmulteau pe zi ce trece.
Regatul era mai infloritor ca niciodata, dar in lacomia sa, regele dori sa isi extinda teritoriul mai mult, catre est. Inca cateva cuceriri si s-ar fi apropiat de regatul Barian si conform planurilor sale l-ar fi putut asimila si pe acesta propriului regat. Insetat de putere si bogatii nimic nu i-a stat in cale, nici macar vietile celor nevinovati. Ca sa potoleasca macelul, regele Tirahnee propuse o alianta si o casatorie. Isi casatorea fiica Lysaria cu printul Haian, chiar si impotriva firii si a dragostei pe care atat printesa cat si printul o purtau pentru alte persoane.
Intr-o zi ploioasa, sosi la curtea regelui Arkhan viitoarea sotie a printului, insotita de servitoarele ei si de un barbat misterios care s-a prezentat a fi "asigurarea" printesei. Sora printului, Ranna, se simti ofensata din prima secunda in care printesa Lysaria pasi in castel si se planse reginei de nou venita ce avea sa, asa cum zicea Ranna, "fure atat coroana cat si locul". Cina totusi decurse bine. Doar regele Arkhan vorbi, iar ceilalti il sustineau. Printesa Lysaria parea de piatra. Era inexpresiva si trista, dar tristetea ei inspira razbunare. Erau zvonuri care circulau despre faptul ca cel pe care printesa il iubise fu ucis, si ca propriul tata planuise moartea, doar pentru a-si duce la indeplinire intelegerea.
Printesa nu isi manifesta pozitia de superioritate fata de servitori, si chiar ii ceruse regelui Arkhan permisiunea de a se ridica de la masa din lemn brut pentru a-si lua un pahar cu apa. Nu accepta ca servitorii sa ii fie lachei si spuse:
"Daca pot sa o fac eu de ce sa pun pe altcineva?"
Regele ridica sprinceana in semn de uimire si ii raspunse:
"In timp sper ca te vei acomoda vietii arkhaniene."
Ranna insa nu se mai putu stapani si izbucni:
"O salbatica nu va face parte niciodata din familia asta!"
Din cele mai vechi timpuri regatul Tirahnee fusese categorisit ca fiind unul al oamenilor "salbatici" in timp ce Arhkan era al "barbarilor". Aceasta diferentiere o punea pe Ranna intr-o postura proasta. Comentariul ei neadecvatu fu sanctionat de regele insusi care isi lovi propria fiica cu furie.
"Indiferent de unde vine, Lysaria a Tirahneei iti va deveni sora", adauga regele.
Sora era un termen impropriu folosit. Furtuna se abatuse atat peste regat cat si peste cina. Lysaria ii ceru din nou permisiunea regelui de a-si parasi locul pentru a se retrage in camera ei. Insotita de "asigurarea" ei, paznicul ce nu isi dezlipise ochii de pe printesa, aceasta parasi sala. Pe parcursul cinei nu si-a privit nici o data viitorul sot. Nu era interesata de el. Nu era interesata nici de viata pe care noul statut i l-ar fi oferit.
In aceeasi noapte, prin castel au circulat alte zvonuri, cum ca din cauza umilintei, Ranna a incercat sa se sinucida. Era tactica ei pentru a obtine atentia regelui, atentie ce in ultimele ore se indreptase brusc la nou venita.
A doua zi, printesa Lysaria nu se prezenta la micul dejun. Transmise insa ca se simte obosita dupa drumul din seara precedenta. Defapt printesa nici nu mai era in castel atunci cand vorba ajunse la rege. In acea zi printesa se plimbase prin gradina, pana la asfintitul soarelui. Au fost trimisi dupa ea mai multi cavaleri, ca urmare a ingrijorarii regelui. Cand aceasta reveni la castel, pe buzele Rannei se vedea un zambet viclean. Ea ar fi fost pedepsita pentru nesupunere, dar regele Arkhan o imbratisa bucuros pe Lysaria.
"Mi-am faut griji pentru tine, copila. Si Haian de asemenea."
Lysaria stia ca adevarul era departe si ca niciunul dintre cei doi nu dadea nici macar un galben pe viata ei, dar o intelegere era o intelegere si trebuia respectata. Daca ar fi fugit, arkhanii ar fi atacat din nou si ar fi ucis tot ce le-ar fi iesit in cale. Se simtea blocata intre datoria de printesa, de mostenitoare a Tirahneei, dar si cea de femeie, a carui iubire se pierduse. Rece ca piatra, inexpresiva, facu o reverenta si se retrase din nou in camera ei.
In urmatoarele zile nu a fost zarita. Eu personal ii duceam mancarea la usa camerei, unde i-o inmanam paznicului. Si-a motivat absenta spunand ca se simte rau si ca inca nu s-a obisnuit cu locul.
Intr-una din zile printul Haian intra in camera ei. Slabise mult si avea ochii rosii. Printul nu se apropie prea mult de ea. Ii ceru sa-i dea o sansa regatului arkhanian si sa incerce sa isi inceapa rolul de sotie. Printesa nu isi lasa privirea asupra lui nici macar o secunda, ci privi pe geamul deschis pasarile care se odihneau pe cadran. Printul parasi incaperea fara niciun raspuns.
Doctorul o diagnosticase pe printesa cu un caz sever de tristete. Simplu si fara prea multe studii amanuntite, doctorul ii sugera Lysariei sa vada "din alt punct de vedere existenta ei si rolul ei." Cuvintele lui nu au fost o motivatie pentru ea. In urmatoarea perioada a refuzat mancarea. Statea toata ziua in camera ei, sub paturi si plangea. Regele insusi ii facu o vizita.
In ziua urmatoare, cu ochii la fel de rosii, printesa iesi din camera. Sub presiune si sub amenintarea ca va incepe din nou sa-i ucida poporul daca nu isi ia rolul in serios, Lysaria gasi puterea undeva inauntrul ei sa se ridice. Se duse la printul Haian si pentru prima data il privi. Ochii ei ardeau de ura. Il saruta pe neasteptate si ii spuse ca vrea niste rochii noi, traditionale Arkhanei, deoarece nu se mai simtea ca facand parte din Tirahneea deja.
![[Imagine: tumblr_mjtv2fuAM01r98z7io1_500.png]](http://25.media.tumblr.com/21cc44b34fcc2534bbb8815348aee133/tumblr_mjtv2fuAM01r98z7io1_500.png)