To akuma kitsune

[Kimera]

Capitolul 11

Era atat de ciudat. Cel cu care ma luptasem cu o seara inainte si cu care nu aveam nimic de discutat acum imi era cel mai bun prieten. Aflasem ce era cu adevarat, dar mie mi se parea ceva straniu la ceea ce imi povestise. Daca e adevarat, inseamna ca parintii lui s-au indragostit in forma lor naturala, ceea ce facea totul extrem de dubios. Nu ca as fi avut ceva cu relatiile de acest fel, dar era ok cat nu eram si eu implicat in asa ceva.
-Si, Romeo... Vrei sa-ti arat elementele mele?
Brunetul dadu din cap ca da asa ca m-am concentrat in fata mea aparand o flacara pe care incepusem ca o schimb in diferite forme dupa placul inimii. Dupa ce ma saturasem de ea am stins-o si am creeat o briza ceva mai puternica pentru una normala.
-Sa inteleg ca focul si aerul iti sunt elemente....
-Corect! Tu ce elemente folosesti?
-Eu nu pot folosi magia, in schimb am asta, spuse, ranjind si se ridica in picioare si se duse la un copac, asezand mana pe el, inchizand pentru o secunda ochi.
Intr-o fractiune de secunda un copacul pe care isi avea mana, a fost doborat. M-am apropiat de acesta si am ramas surprins sa vad ca mijlocul se innegrea, semn ca se folosise ceva demonic, dar scoarta stralucea usor, semn ca se folosise ceva angelic. Puterea lui era ca un fel de echilibru avand in acelasi timp si bine si rau.
-Asta e ceva total neobisnuit. Este o putere ce are multe curiozitati ca sa le zic asa. Stii, cea mai amuzanta parte atunci cand esti kitsune este sa te strecori in visele oamenilor si sa vezi la ce se gandesc, ca apoi sa modifici totul in bine sau in rau dupa cum ai tu chef. Si scuze pentru faptul ca in prima zi de scoala am incercat sa intru in capul tau, dar aura ta era mult prea interesanta, iar eu sunt curios din fire.
Nu am fost atent, insa am simtit cum ceva se apropia de noi. Aura sa nu parea necunoscuta si incercam sa realizez cine este. Desigur! Ne aflam in mijlocul padurii, singurul loc unde bunica mea vitrega era in elementul ei, ea fiind un demon de padure. Romeo a devenit usor agitat insa i-am facut semn sa stea calm caci nu reprezenta un pericol, daca bunica nu isi dadea seama cine e el. Aceasta isi facu aparitia in forma de om aratand ca orice alta bunicuta draguta dornica sa isi ajute nepotii la nevoie, numai ca ea era al naibi de puternica.
-Kiro, nu stiam ca iti faci un obicei din a chiuli. Scoala este importanta.
-Da... Dar nu era o materie foarte importanta, stai linistita ca nu o sa am probleme la scoala.
Am observat ca Romeo devenise foarte agitat coada acestuia incepand sa se vada de la tivul pantalonilor pe sub camasa. I-am dat un cot avertizandu-l in acest mod sa se calmeze ca bunica nu are ce sa-i faca deoarece nu ii simtise aura. Femeia ne analiza putin pe amandoi de parca eram la raze x, iar mai apoi gasi o scuza cum ca trebuie sa plece si se facu nevazuta. De cum am vazut-o plecata am inceput sa-mi fac griji in privinta lui Romeo.
-Hei, esti bine? Stai linistit ea nu s-a prins.
-Am crezut ca va ataca asa ca mi-am folosit o foarte mica parte din putere. Coada mea e otravita, asa ca as fi putut sa-i provoc rani serioase dupa ce o lasam lata pe jos de la otrava.
-Nu e necesar. Fac pariu ca nu si-a dat seama. crede ca esti muritor sau daca a simtit ceva din aura crede ca esti un vampir sau varcolac sau probabil un alt demon. Nu o sa-i treaca prin cap ce esti cu adevarat. Auzi? Ce ai zice daca ai veni cu mine sa vezi ce pot sa fac cu visele oamenilor?
-Mie imi convine. Cat timp am stat aici mai exact? Ca e seara din cate vad.
-Eu nu am notiunea timpului si cred ca nici tu.Haide!
Am luat-o inspre oras urmat fiind de Romeo, care era curios sa vada cum ma joc cu visele unora. Ne-am oprit in fata unei ferestre, iar dincolo de aceasta o fata isi facea somnul de frumusete. La cat de roz era camera puteam ghici ca e una din fetele alea rasfatate care primesc tot ce vor de la parintii bogati. Vazusem o gramada de prost crescute din astea.
-Cum o sa facem ca sa vezi si tu in ce modific visele?
-Daca nu te deranjeaza te pot tine de mana astfel energia ta ajunge si la mine si astfel o sa vad totul ca o proiectie.
-De acord.
L-am prins pe brunet de mana si trebuie sa recunosc ca ma simteam putin ciudat, dar nu am bagat in seama asta. M-am concentrat si am intrat in visul fetei. Visa la noua masina pe care i-o promisese tatal ei. Asa de aiurea. I-am schimbat imedial visul. Acum ea era in fata tuturor colegilor de scoala pe care ii avea huiduita, batuta cu frisca, paruita, iar toti o luau peste picior. Am lasat cosmarul asa in timp ce eu cu Romeo radeam de ne spargeam la ce am putut sa creez si fara sa realizez inca ma tineam de mana cu el.