[Yaoi] Clover

[Kimera]

Multumesc mult pentru comentarii ^.^, aici este nextul:

Capitolul 6

Noctis P.O.V.:
Fugeam inca o data disperat sa scap de unul din spionii trimisi din cauza tatalui meu. Il detestam nespus, din vina lui nu puteam sa ma apropii de nimeni sau sa vorbesc ce doream, uram monotorizarea constanta. Cu o simpla schimbare de directie, am intrat in gangul ce separa doua blocuri, astfel reusind sa scap de dobitocul ala. Am expriat tot aerul din plamani, fiind usurat. Am inceput sa-mi aranjez cat de cat hainele, trecandu-mi, mai apoi, mana prin parul negru, incercand sa-i dau o forma- degeaba, tot cum i se nazarea lui statea, puteam sa consum tuburi de fixativ aiurea caci nu aveau niciun efect.
Cativa pasi lenti rasunara in spatele meu, atragandu-mi atentia si fortandu-ma sa ma intorc pentru a vedea cine ii produsese. Un barbat mai inalt ca mine cu cativa zeci de centimentri, isi fuma tigarea privindu-ma atent. Parul sau saten parea aproape brunet din cauza luminii slabe, se inserase deja si nici nu observasem. Renunta la tigare, calcand-o pentru a o stinge, odata ce aceasta facuse contact cu trotuarul. Se apropiase de mine rapid, prinzandu-mi barbia si fortandu-ma sa-l privesc in ochii ciocolatii.
- Hmm, in afara de ochii albastrii nu semeni deloc cu tatal tau. Desigur, s-ar putea sa va asemanati si prin gurile voastre sparte sau nu am dreptate?
Tonul sau era unul extrem de batjocoritor- era de asteptat, o alta problema ce-mi pica direct in cap din cauza celui caruia ar fi trebuit sa-i spun parinte.
- Nu stiu despre ce vorbesti sau ce vrei de la mine, dar eu nu am de a face cu nimic din ce crezi tu.
Am raspuns calm, incercand sa nu tremur prea tare. Mai infruntasem inainte si alti spioni sau asasini trimisi dupa mine din vina aluia, dar tipul asta era diferit. Avea ceva ce impunea frica inca de la prima privire, parca era scris amenintare peste tot in jur atunci cand il priveai, asta daca aveai indrazneala sa faci contact vizual- in cazul de fata el ma obligase sa il fac.
- Oh, desigur, tu esti mic si nu stii nimic. Ce vreau de la tine? Sa ma distrez. Sper ca am lamurit-o.
Era la fel de arogant si ma lua cu totul peste picior. Nu am apucat sa dau o alta replica deoarece m-am trezit trantit de peretele blocului din spatele meu. La dracu, cata forta avea tipul asta? Ma aruncase de parca eram o simpla pana, cert era ca ma izbise destul de tare incat sa ametesc usor. ma prinse de gulerul hainei si imi spuse pe acelasi ton:
- Hei, pustiu, nu adormi asa repede! Abia am inceput!
- Ce, ai de gand sa ma casapesti? N-ai decat, n-ar fi prima oara cand ajung in spital din cauza asta.
- Oh, copilasul a prins curaj? Se apropiase periculos de tare de mine, soptindu-mi clar in ureche:
- Cine a zis ceva de batut? Stai linistit, dragutule, o sa profit doar de tine. Desii trebuie sa recunosc ca nu-mi prea plac baietii de genul tau.
- Ai tampit?! De parca ii pasa cuiva ce-ti place tie! Da-te dracu! Am urlat mai mult speriat de afirmatia lui, plasandu-i un pumn in fata cu toata forta. Nu era singurul de aici ce mai merge pe la sala.
Scapasem pentru moment de stransoarea lui asupra gatului meu, insa spre marea mea oroare am fost izbit pentru a doua oara de perete, ba chiar cu mai multa forta.
- Numesti aia lovitura? Scumpule, nu te bati cu gagica-ta. Zambetul lui ce denota superioritate reusea sa ma scoata din sarite si sa ma si enerveze in acelasi timp. Am inceput sa ma zbat ca sa scap cat mai repede de stransoarea lui, dar o faceam degeaba. Fara prea mare efort ma intorsese cu spatele la el, prinzandu-ma de gat si incepand sa ma stranga. Realzand ca raman fara aer mi-am asezat mainile pe bratul sau incercand sa-l indepartez, sesizand mai apoi ce avea in cap de fapt. Fara sa vreau ii lasasem cale libera catre blugii mei pe care mi-i desfacu fara prea multa bataie de cap, din cauza idioteniei mele. Se folosise de propria-mi curea pentru a-mi lega mainile la spate, astfel imobilizandu-ma. Incercam sa ma zbat, insa m-am trzit din nou strans de gat, fapt ce ma facuse sa incetez orice miscare- lipsa de aer era o incomoditate imensa. Ranjetul sau nu ii disparea de pe chip sub nicio forma- era si normal, observase ca ma transformase intr-o simpla papusa asa cum probabil planuise de la inceput. Scapase si de boxerii mei fara nicio problema in a-i indeparta, mainile-mi fiind legate. Am inceput sa ma panichez, zbatandu-ma in speranta ca voi reusi sa scap naibii de acolo, insa tot ce am reusit sa fac a fost sa primesc o alta lovitura de perete, mult mai puternica decat predecesoarele. O durere acuta, zdrobitoare ce ma sfasia pe interior, reusise sa se faca simtita in partea de jos a trupului meu, facandu-ma sa vars lacrimi. Mi-a fost imposibil sa tip, caci gatul imi era strans cu putere de catre mana barbatului. Abia daca mai aveam aer... Incepuse sa se miste animalic, fara pic de mila la durerea provocata, aducandu-mi si mai multa agonie, facandu-ma sa vreau sa mor. Lacrimile continuau sa-mi curga fara oprire, iar eu eram incapabil de a tipa, avand doar dorinta ca totul sa ajunga la un final. Habar nu am cat timp a trebuit sa suport acel chin, cert era ca ajunsese la final, eliberandu-se in mine. Nu mai aveam pic de forta sau stabilitate, prabusindu-ma pe asfalt cand isi luase mainile de pe mine. Auzisem ceva ce parea sunetul unui blitz, insa deja nu-mi mai pasa ce se intampla in jurul meu. Vocea lui batjocoritoare se ausize vag, inca o data:
- Sa vedem daca tactu va mai vorbi acum.
In urma acelei prorpozitii tot ce am mai vazut a fost intunericul...