06-03-2013, 11:29 AM
Capitolul 12
Alex P.o.V
Plange. De ce doamne iarta-ma plange? Adica... Nu-l credeam in stare de asta. Mi-am pus ambele maini pe talia lui si l-am tras aproape de mine. Il sarut crestetul capului, apoi imi pun barbia desupra lui, lasandu-l sa ma stranga de tricou. Inca nu-mi venea sa cred, consideram ca oamenii sunt mai frumosi cand plang, si el era, dar ii statea mai bine zambind. Imi amintesc de ultima intrebare pe care mi-a pus-o, daca aveam de gand sa-l parasesc. Nici eu nu stiam, nu cred ca eram atat de puternic. Dar nu vreau nici sa verific.
- Nu.. Adica... incerc sa murmur ceva, incerc sa ma gandesc la ceva. Imi fixez un punct imaginar undeva, pe un zid plin de graffiti, si ma uit intruna in timp ce Kei nu se mai oprea din plans. Intr-un final imi dau drumul cuvintelor. Hai la mine..
Imi pun mana pe obrazul sau si ii ridic fata, atat cat sa o pot vedea bine. Ochii ii sunt inramati de lacrimi, la fel ca fata. Lacrimi care curgeau din ce in ce mai rapid, iar fata i se inrosise. Ii sarut fruntea, apoi il iau in brate si il pun in masina. Ma urc pe scaunul soferului iar el isi pune capul pe piciorul meu. Tricoul mi se lipise de piept, era imbibat cu lacrimile lui. Conduc tinand o singura mana pe volan, cu cealalta il mangaiam pe Kei. Inca mai suspina, iar la fiecare suspin tremura. Din cand in cand, adica de fiecare data cand ma uitam spre el, ii intalneam privirea.
Avea ochii rosii din cauza plansului, tremura intruna si pentru prima data imi era al naibii de mila de el. Ajung in fata blocului, iar cand masina se opreste Kei se ridica si eu ma dau jos. Ma duc pe partea lui, il iau in brate si trantesc portiera, blocand-o din telecomanda. Urc scarile cu el in brate, pana in fata apartamentului meu. Il las jos, iar el se agatase de tricoul meu. Scot cheile si deschid usa, apoi luandu-l din nou in brate si ducandu-l in dormitor. Il las pe pat, iar eu ma descalt si imi arunc adidasii pe undeva prin hol. Ce aveam de gand sa fac?
Ma uit la Kei, si ma aplec usor peste el, sarutandu-l. Imi raspunde imediat cum imi simte buzele, punandu-si ambele maini pe spatele meu, strangandu-mi tricoul in pumni.
- Imi pare rau.. Pentru azi-dimineata.
Ii spun inainte sa il sarut din nou. Cobor si ii dau jos tenisii, apoi ii ridic incet tricoul, revenind la buzele lui. Ii dau tricoul jos, prima data cand o fac, si cobor. Ii sarut fiecare particica din piept, acopar cu buzele tot ce prind in cale. Vreau... sa o fac ca si cum ar fi ultima data... pentru ca chiar e. Imi pun ambele picioare intre ale sale, stand in genunchi. Il iau in brate si il ridic usor, continuand cu preludiul. Il las sa imi dea tricoul jos, apoi ii dau drumul pe podea. Ii dau blugii jos dintr-o singura miscare, incepand sa-i mangai coapsele in timp ce ii alintam buzele. Ma asez in fund, iar pe el punandu-l putin mai jos de bazin. Deja eram tare, iar barbatia mea se simtea prin blugi. El era chiar deasupra ei, dar nu facea nimic din ce ar fi facut in mod normal. Imi desfac slitul si imi dau boxerii la o parte, si pe ai lui tot odata. Il patrund incet de data asta, saruntandu-l de fiecare data cand inaintam.
Incep cu greu sa ma misc, faceam miscari dute-vino fortate, era mai stramt decat celelalte dati. Cu toate asta ma simteam mai bine decat oricand. Isi pune ambele maini pe spatele meu, exact peste ranile de aseara. Le reinnoieste, tocmai cand erau pe cale sa se vindece. Ma durea, dar eram sigur ca si pe el il durea, si oricat as fi vrut sa nu mai sufere nu puteam opri durerea. Sunt un bou, e ultima data cand il mai pot simti in felul asta si eu ma gandeasc numai la durere. Gandul ca asta va fi ultima data cand il voi putea intalnii in calitate de iubit, si denumirea asta cam scartaita, imi face ochii sa se umezeasca. O lacrima scapa printre gratiile formate de genele mele.
Ma eliberez in el, dupa prabusindu-ne amandoi pe pat. Era deasupra mea, iar corpul lui era la fel de transpirat ca al meu. Eram extenuat, iar dupa felul in care Kei respira, puteam spune ca si el. Am adormit, iar dimineata cand m-am trezit Kei era inca langa mine, insa cu spatele. Nu intrazneam sa-l iau in brate, asa ca m-am ridicat din pat, si fara a scot vreun cuvand m-am indreptat spre bucatarie. Peste cateva secunde Kei era tot acolo, insa nu spunea nimic. Am vrut sa spun ceva, insa inainte sa apuc mi-a sarit in brate si m-a sarutat. Ah, imi pare atat de rau, Kei. Crede-ma, imi pare atat de rau ca trebuie sa ne despartim. Imi pare atat de rau ca sunt atat de slab si nu pot continua, sau macar sa-ti spun cuvintele astea.
Il dau incet la o parte, il iau de mana si ma duc cu el in dormitor, unde ii strang hainele dupa jos. Isi da seama ca ii spun sa plece, si spre surprinderea mea isi i-a hainele si se imbraca. Aveam o pereche de pantaloni luati azi-dimineata pe mine, iar in timp ce el se imbrca imi pun un tricou alb larg. Odata imbracat il conduc pana la usa, iar el se ajeaza pe prag pentru a se incalta. Ah, trebuia sa-i spun, trebuia sa o termin odata.
- Kei... ii spun dupa ce se incalta, cand era gata sa plece. Iar-Iarta-ma... Eu-Eu nu mai pot continua asa, imi-imi pare sincer rau... Te iubesc! Ultimul cuvand fu urmat de lacrimi, multe lacrimi din partea mea, in timp ce Kei se uita mai mult decat inmarmurit la mine. Inchid usa, prabusindu-ma langa ea si plangand mai rau decat un copil.
Alex P.o.V
Plange. De ce doamne iarta-ma plange? Adica... Nu-l credeam in stare de asta. Mi-am pus ambele maini pe talia lui si l-am tras aproape de mine. Il sarut crestetul capului, apoi imi pun barbia desupra lui, lasandu-l sa ma stranga de tricou. Inca nu-mi venea sa cred, consideram ca oamenii sunt mai frumosi cand plang, si el era, dar ii statea mai bine zambind. Imi amintesc de ultima intrebare pe care mi-a pus-o, daca aveam de gand sa-l parasesc. Nici eu nu stiam, nu cred ca eram atat de puternic. Dar nu vreau nici sa verific.
- Nu.. Adica... incerc sa murmur ceva, incerc sa ma gandesc la ceva. Imi fixez un punct imaginar undeva, pe un zid plin de graffiti, si ma uit intruna in timp ce Kei nu se mai oprea din plans. Intr-un final imi dau drumul cuvintelor. Hai la mine..
Imi pun mana pe obrazul sau si ii ridic fata, atat cat sa o pot vedea bine. Ochii ii sunt inramati de lacrimi, la fel ca fata. Lacrimi care curgeau din ce in ce mai rapid, iar fata i se inrosise. Ii sarut fruntea, apoi il iau in brate si il pun in masina. Ma urc pe scaunul soferului iar el isi pune capul pe piciorul meu. Tricoul mi se lipise de piept, era imbibat cu lacrimile lui. Conduc tinand o singura mana pe volan, cu cealalta il mangaiam pe Kei. Inca mai suspina, iar la fiecare suspin tremura. Din cand in cand, adica de fiecare data cand ma uitam spre el, ii intalneam privirea.
Avea ochii rosii din cauza plansului, tremura intruna si pentru prima data imi era al naibii de mila de el. Ajung in fata blocului, iar cand masina se opreste Kei se ridica si eu ma dau jos. Ma duc pe partea lui, il iau in brate si trantesc portiera, blocand-o din telecomanda. Urc scarile cu el in brate, pana in fata apartamentului meu. Il las jos, iar el se agatase de tricoul meu. Scot cheile si deschid usa, apoi luandu-l din nou in brate si ducandu-l in dormitor. Il las pe pat, iar eu ma descalt si imi arunc adidasii pe undeva prin hol. Ce aveam de gand sa fac?
Ma uit la Kei, si ma aplec usor peste el, sarutandu-l. Imi raspunde imediat cum imi simte buzele, punandu-si ambele maini pe spatele meu, strangandu-mi tricoul in pumni.
- Imi pare rau.. Pentru azi-dimineata.
Ii spun inainte sa il sarut din nou. Cobor si ii dau jos tenisii, apoi ii ridic incet tricoul, revenind la buzele lui. Ii dau tricoul jos, prima data cand o fac, si cobor. Ii sarut fiecare particica din piept, acopar cu buzele tot ce prind in cale. Vreau... sa o fac ca si cum ar fi ultima data... pentru ca chiar e. Imi pun ambele picioare intre ale sale, stand in genunchi. Il iau in brate si il ridic usor, continuand cu preludiul. Il las sa imi dea tricoul jos, apoi ii dau drumul pe podea. Ii dau blugii jos dintr-o singura miscare, incepand sa-i mangai coapsele in timp ce ii alintam buzele. Ma asez in fund, iar pe el punandu-l putin mai jos de bazin. Deja eram tare, iar barbatia mea se simtea prin blugi. El era chiar deasupra ei, dar nu facea nimic din ce ar fi facut in mod normal. Imi desfac slitul si imi dau boxerii la o parte, si pe ai lui tot odata. Il patrund incet de data asta, saruntandu-l de fiecare data cand inaintam.
Incep cu greu sa ma misc, faceam miscari dute-vino fortate, era mai stramt decat celelalte dati. Cu toate asta ma simteam mai bine decat oricand. Isi pune ambele maini pe spatele meu, exact peste ranile de aseara. Le reinnoieste, tocmai cand erau pe cale sa se vindece. Ma durea, dar eram sigur ca si pe el il durea, si oricat as fi vrut sa nu mai sufere nu puteam opri durerea. Sunt un bou, e ultima data cand il mai pot simti in felul asta si eu ma gandeasc numai la durere. Gandul ca asta va fi ultima data cand il voi putea intalnii in calitate de iubit, si denumirea asta cam scartaita, imi face ochii sa se umezeasca. O lacrima scapa printre gratiile formate de genele mele.
Ma eliberez in el, dupa prabusindu-ne amandoi pe pat. Era deasupra mea, iar corpul lui era la fel de transpirat ca al meu. Eram extenuat, iar dupa felul in care Kei respira, puteam spune ca si el. Am adormit, iar dimineata cand m-am trezit Kei era inca langa mine, insa cu spatele. Nu intrazneam sa-l iau in brate, asa ca m-am ridicat din pat, si fara a scot vreun cuvand m-am indreptat spre bucatarie. Peste cateva secunde Kei era tot acolo, insa nu spunea nimic. Am vrut sa spun ceva, insa inainte sa apuc mi-a sarit in brate si m-a sarutat. Ah, imi pare atat de rau, Kei. Crede-ma, imi pare atat de rau ca trebuie sa ne despartim. Imi pare atat de rau ca sunt atat de slab si nu pot continua, sau macar sa-ti spun cuvintele astea.
Il dau incet la o parte, il iau de mana si ma duc cu el in dormitor, unde ii strang hainele dupa jos. Isi da seama ca ii spun sa plece, si spre surprinderea mea isi i-a hainele si se imbraca. Aveam o pereche de pantaloni luati azi-dimineata pe mine, iar in timp ce el se imbrca imi pun un tricou alb larg. Odata imbracat il conduc pana la usa, iar el se ajeaza pe prag pentru a se incalta. Ah, trebuia sa-i spun, trebuia sa o termin odata.
- Kei... ii spun dupa ce se incalta, cand era gata sa plece. Iar-Iarta-ma... Eu-Eu nu mai pot continua asa, imi-imi pare sincer rau... Te iubesc! Ultimul cuvand fu urmat de lacrimi, multe lacrimi din partea mea, in timp ce Kei se uita mai mult decat inmarmurit la mine. Inchid usa, prabusindu-ma langa ea si plangand mai rau decat un copil.
![[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]](http://fc00.deviantart.net/fs70/f/2012/314/b/6/vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png)
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.