[Yaoi] The Jewel

[Iron Maiden]

De data asta am fost ceva mai rapida deci, pot spune ca eforturile unei anumite persoane de a ma face sa scriu, au dat roade >_>""
Sper sa va placa noul capitol si noul personaj si multumesc pentru comenturi! Enjoy~ ^^



Cap VI
The Spell


Zilele au trecut grabite iar recuperarea lui Ezel a luat sfarsit. Desi trupul i-a fost vindecat de ranile provocate de blond, sufletul sau inca era ranit si inca sangera. O parte din el si-a gasit sfarsitul in acea noapte iar acum roscatul se simte gol, incomplet. Nu mai avea incredere in nimeni, nu mai vroia sa vorbeasca cu nimeni si nici macar nu mai suporta sa fie atins de cineva. Suferise o trauma prea crunta ca el sa fie bine atat de curand. Avea nevoie de timp sa isi revina, sa se gandeasca la tot ce s-a intamplat si ce avea sa urmeze. Kain ii explicase consecintele provocate de acele semne ce le avea pe gat iar faptul ca lui Ezel ii era interzis sa-si viziteze macar regatul, il ranise si mai mult. Ar fi dorit sa vada unde parintii lui au locuit, ce fel de viata au dus acestia si cum era regatul de care Deka tot ii povestise dar, nici macar in vizita nu se mai putea duce acum. Era legat pe vecie de persoana pe care o ura din adancul sufletului si asta il facuse sa se izoleze, sa se inchida in sine, intr-o lume creata special pentru el.
Degeaba incerca Kain sa-l faca sa vorbeasca, sa-l ajute sa treaca peste trauma suferita; Ezel isi tinea mereu capul aplecat si refuza sa deschida gura si sa vorbeasca. In stadiul in care era acum, roscatul putea fi asemanat unei papusi ce prinse viata printr-o minune inexplicabila dar care nu avea suflet, ci doar o pereche de ochi goi, reci si infricosatori.
Orele nu mai erau la fel de amuzante ca odinioara pentru nimeni, nu cand printesa lor nu mai zambea si nu mai glumea cu ei dar, viata mergea inainte si fiecare trebuia sa se impace cu acest gand.
Era o zi destul de obisnuita si calduroasa. Academia era linistita la acea ora cand, aproape toti elevii se aflau in biblioteca pentru studiu. Kain era in biroul lui impreuna cu Deka, fiecare vazandu-si de treaba, chiar daca roscatul mai mult statea degeaba acolo, omorand timpul liber pe care-l avea.
-Nu pot sa cred ca Ezel inca refuza sa vorbeasca cu mine! Se auzi vocea indignata a roscatului in timp ce devenise putin agitat.
-Nu esti singurul in situatia asta asa ca nu te plange. Are nevoie de timp si ar trebui sa intelegi si sa nu te mai agiti atat.
-Dar ar trebui sa fie suparat doar pe vampirul ala de doi bani, nu pe mine!
-Ezel nu este suparat pe tine, sau pe mine, sau pe oricine inafara de Maddox, dar este inca speriat, dezamagit si traumatizat. Oricum am incerca sa-l ajutam, nu vom reusi si nici nu va fi o idee buna daca il fortam sa vorbeasca sau sa faca un lucru pe care nu-l vrea.
-Si ce vom face daca el va ramane asa de-acum incolo? Ce vom face daca nu isi va reveni niciodata?
-Isi va reveni, dar nu acum. Ai incredere in el si respecta-i orice decizie pe care o va lua.
Un oftat prelung veni din partea roscatului, acesta lasandu-si capul pe spate. Kain avea dreptate dar, oricat de mult ar incerca sa ramana calm, nu reusea. Isi iubea fratiorul si ii era dor de vocea lui, de zambetul lui, de atingerile lui fine si de clipele petrecute impreuna. Ii era teama ca, dupa atata timp in care a asteptat ca ei sa fie impreuna, il va pierde iarasi.
-Am vazut ca ai primit o scrisoare, azi dimineata, din regatul NighCrowle. Ce se intampla?
-In legatura cu asta... Ma tem ca avem vesti rele. Ai auzit vre-odata de Alfons?
-Alfons? Singurul Alfons pe care-l stiu, are legatura cu Maddox.
-Chiar el e, si va sosi curand aici.
-Ce!? Ce sa caute el aici!?
-Regele a auzit de fapta lui Maddox mai repede decat ma asteptam si l-a trimis pe Alfons aici ca sa se asigure ca nu vor mai fi si alte probleme insa, cred ca altceva e la mijloc aici.
-Nu are nici o logica. De ce sa-l trimita pe el aici doar pentru ca un vampir si-a folosit coltii ca insemneze pe cineva? Nu asta fac mereu?
-Asa e, din cauza asta cred ca vizita lui are alt scop.
-Desi nu-mi place asta, ar trebui sa vorbim cu Maddox. Il cunoaste pe Alfons mai bine ca oricine. In fond, sunt frati.
Cum Deka a avut dreptate, Kain s-a ridicat de pe scaun si a parasit biroul impreuna cu el. Aveau sa vorbeasca cu Maddox si, cu ocazia asta, sperau sa afle mai multe. Nu a durat mult ca sa-l gaseasca, acesta fiind mereu cu ochii pe Ezel si in apropierea lui; mai exact, se afla la intrarea in gradina cu trandafiri unde roscatul isi petrecea majoritatea timpului.
-Maddox, trebuie sa vorbim. Spuse Kain in timp ce s-a apropiat de el, acesta privindu-i pe cei doi rece, indiferent.
-Daca iar vrei sa vorbim despre ce am facut, nu ai nici o sansa.
-Nu, nu vreau sa vorbim despre asta. Vreau sa vorbim despre fratele tau.
Atentie blondului s-a indreptat in totalitate spre Kain, atunci cand auzise despre fratele sau. Il privea curios, usor confuz, intorcandu-se cu fata spre el.
-Si mai exact, ce ai vrea sa vorbim despre el?
-Vreau sa stiu ce fel de persoana este, ce reprezinta mai exact el atat pentru tine, cat si pentru tatal tau.
Curiozitatea lui Kain il facuse pe blond sa strambe din gura si sa isi indrepte iarasi privirea spre Ezel care, statea linistit pe bancuta foisorului. Se putea vedea foarte clar ca acestuia nu ii facea placere sa vorbeasca despre fratele sau si ca ceva s-a intamplat intre ei.
-Alfons a fost mereu genul de persoana dura si rece, obsedat de control si cu nasul pe sus. Niciodata nu mi-a placut insa, tata il considera tipul de vampir perfect, un fel de model pentru restul vampirilor din regat. Pe mine ma scoate din sarite numai cand ii vad ranjetul ala meschin...
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Toti sunt prea orbi ca sa vada adevaratele intentii ale lui. Alfons nu urmareste sa-l faca pe tata mandru ci urmareste sa puna mana pe tron si ca sa ajunga acolo, nu se va da in laturi de la minciuna, inselatorie sau chiar crima. Nu ii pasa daca va trebui sa incalce legile noastre; a avut tupeul sa-mi jure in fata ca ma va elimina si va urca el la conducere insa stie bine ca nu o poate face si ca risca ca toate planurile lui sa se duca pe apa sambetei.
- Cat de puternic este el mai exact?
-Destul de puternic si pe langa asta, nu este prost deloc. Este viclean si stie sa isi foloseasca abilitatile speciale ca sa obtina ceea ce doreste.
-Ce abilitati?
-Poate manipula oamenii, ii poate vraji cu usurinta ca ei sa se indragosteasca de el si sa-si ofere pana si inimile din piept doar ca sa primeasca un sarut din partea lui. Odata ce ai fost prins sub vraja lui, sansele ca sa scapi sunt foarte mici si, de-obicei, victimele lui nu au un sfarsit prea bun. Desi este o abilitate pe care majoritatea vampirilor o au, a lui este mult mai puternica si periculoasa; o clipa de neatentie, o singura privire patrunzatoare in ochii lui si te-ai dus. Dar de ce vrei sa sti chestiile astea despre el, pana la urma?
-Se pare ca tatal tau l-a trimis aici dupa ce a aflat ce ai facut.
Ochii blondului s-au marit involuntar atunci cand primi acea veste absolut ingrozitoare. Il privea socat pe Kain, speriat si ingrijorat in acelasi timp.
-Asta trebuie sa fie o gluma, nu?
-Din nefericire, nu. Va ajunge in orice clipa si ceva imi spune ca intentiile lui nu coincid cu cele ale regelui.
-Daca Alfons va veni aici, sub nici o forma nu trebuie sa-l vada pe Ezel! Trebuie sa-l luam de-acolo inainte sa...
Odata ce capul lui Maddox s-a intors spre locul unde roscatul se afla, inima aproape ca i-a stat in loc.
Acolo, pe canapeaua foisorului, Ezel nu mai era singur ci era insotit de un barbat inalt, cu trup zvelt si usor feminin. Parul ii era foarte lung, de un alb imaculat ce se revarsa elegant pe canapeaua stacojie. Degetele lui lungi si subtiri se aflau pe barbia roscatului, ridicandu-i chipul ca sa-l poata privi in acei ochi rosii precum sangele proaspat varsat. Obrajii lui Ezel au devenit rosiatici iar inima ii batea cu putere, pieptul ridicandu-i-se ritmant, foarte alert. Nu isi putea lua ochii de la acel chip frumos de marmura si de la acele buze palide dar carnoase. Parca ar fi fost un inger, atat de frumos i se parea roscatului iar acei ochi, culoarea lor il cuprinse intr-o vraja ce-l ametea si nu-l lasa nici macar sa clipeasca.
-Cine ar fi crezut ca voi gasi o astfel de frumusete aici?
Un mic chicot malefic se facu auzit din partea strainului, acesta miscandu-si degetele pe chipul rosiatic al lui Ezel, continuand sa-l priveasca patrunzator in ochi si sa mentina vraja.