Capitulare

[Beatrix LaVey]

Am intarziat mult, deci voi posta doua:

*

"Cinci zile pana la sfarsit" am notat alaturi de Eric, dupa care m-am intors spre el si ne-am sarutat prelung.
- Ce mai scriu? am intrebat uitnadu-ma la el. Inima imi batea din ce in ce mai tare, fiindca zilele se scurgeau, spre marele meu noroc. Eram fericit intr-o masura, dar nefericit in alta. Voiam sa fac mai multe lucruri cu el. Stii, Eric, am spus scurt, nu ti se pare ca se duce prea repede timpul? Puteam face atatea...
- Nu-mi pasa. Facem dupa, spuse scurt, facandu-ma sa ma intorc spre el si sa-l sarut aapasat. Intr-un fel, eram bucuros pentru ceea ce se intampla si se intampalse intre noi de-a lungul timpului. Nu-mi parea defel rau ca ne cunoscusem si pentru lucrurile care se petrecusera intre noi.
Nu intelegeam cum se poate gandi la ce avea sa fie dupa moarte, fiindca nimeni nu stia cum e dincolo. M-am uitat fix la el, oftand prelung.
- Stii tu ca vom avea cum? intrebasem inchizandu-mi ochii.
- Da, stiu. Lucas a putut, si noi putem. Bine? intrebase scurt, iar e uam da afirmativ din cap, cu incredere. M-am aplecat spre el si l-am sarutat prelung, dupa care m-am ridicat.
- Megem sa vedem? intrebasem scurt, iar el dadu afirmativ din cap, stiind, pare-se, la ce ma refer de fapt. Mi-am trecut limba peste buze, in incercarea de a vedea la ce se gandeste. Mi-am luat rapid haine pe mine, iar el imi urma exemplul.
- Calarim pana acolo? intrebase si am dat afirmativ din cap. Brusc, dispozitia mea se schimbase, dar nu stiam de ce. M-am uitat in gol, in incercarea de a ma reculege. Nu stiam ce e cu mine, tot ce imi doream era ca zilele sa treaca mai rapid. Incantat, m-am uitat la Eric, sarind peste el si sarutandu-l.
Nu am spus nici de aceasta data nimic. Continuam sa privesc in gol, din cand in cand sa il sarut, ca si cand o luasem deja razna.
- Timpul trece greu, am spus incet.
Imi doream sa se termine totul mai repede. Nu mai aveam rabdare.
- Vrei sa se intample acum? intrebase scurt, dar am dat negativ din cap. Dar nu avem cavoul, deci...
- Ba-l avem, am spus aratandu-i cavoul ce se ridica mandru. Era inconjurat de muncitori. Calarisem in graba pana acolo si ajunsesem sa stam fata in fata cu mandra cladire.
- Conasule, te asteptam. Am terminat mai repede, deoarece planurile au fost foarte bune si am avut multi muncitori, datorita faptului ca multi au nevoie de bani si s-au aratat fericiti sa va ajute contra cost. I-am platit dupa cum mi-ati spus, rosti si Eric ii multumi.
- Putem intra? intreba dandu-se jos de pe cal. L-am urmat si m-a prins de mana intr-o stransoare blanda, plina de dorint ascunse. Imi era dor de zilele cand incercam sa-l tin departe de mine. De fapt... De fapt, niciodata nu incercasem sa-l tin departe de mine. Si cu atat mai putin nu reusisem. Nu aveam vointa.
- Da, sigur, spuse barbatul deschizandu-ne usa cavoului. Atat eu ,cat si Eric intrasem in acesta. Era o incapere mare, de care eram amandoi multumiti. Se putea inchide pe dinauntru, ceea ce si cerusem, pentru a putea pune in aplicare planul pe care-l aveam
- E uimitor! rostisem incantat. Inima imi batea mai tare. M-am uitat spre Eric, care ra la fel de fericit. M-am indreptat spre el si l-am luat in brate, de fata cu barbatul care ne construise lacasul mortuar. Iti multumim, am spus fericit, apoi mi-am sarutat brunetul care ma lua in brate, fericit din cale-afara.
Imi doream sa zburd de fericire, sa-mi sarut iubirea si sa ne iubim iar si iar.
Eric ii plati barbatului o suma exorbitanta, dupa care am plecat de acolo cu cheia la noi.
- Ce vom face acum? Mai sunt zile... am spus in soapta, dar Eric a ridicat din umeri. Eu... Eu vreau s-o facem oricand, am spus senin. El se uita la mine si am putut vedea perversitatea din ochii lui.
- La noapte, spuse senin.
Am dat afirmativ din cap, in incercarea de a nu izbucni in lacrimi. Eram teribilde fericit.
- In padure... am cerut in soapta. In acel moment, simteam o nevoie acuta de a fi posedat de el. Il doream in inteirorul meu.
Se uita la mine, intelegand imediat ceea ce imi doresc, de ce am nevoie. Am chicotit vazandu-l, apo mi-am trecut limba peste buzele usor intredeschise. Am mers in padure imediat, calare pe caii rapizi, gondindu-i pana ce am intrat la umbra acesteia. M-am lasat in jos de pe cal imediat, fericit din cale-afara.
- Haide! Te vreau! am spus calm, iar el se apropie de mine si imi puse imediat stapanire pe buze. Isi furisa limba moale in interiorul gurii mele, punand stapanire pe ea. Mi-am dat capul pe spate in acel moment, incantat de ceea ce facea. Eram fericit.
M-am lipit de un copac, iar el incepu sa ma sarute din ce mai apasat, facandu-ma sa gem prelung, neputandu-ma abtine. Acesta incepu sa se dezbrace, facand inima din mine sa bata din ce in ce mai tare. M-am rosit, neputandu-mi controla sentimentele. Cu toate astea, acum eram bine.
- Dezbraca-te! ceru imediat si m-am supus, aruncandu-mi toate hainele de pe mine. Trebuia sa fie ceva frumos... Dar nu mai aveam rabdare nici eu, nici el, astfel ca toate hainele noastre au fost aruncate pe jos, iar noi ne aflam acum inlantuiti intr-o imbratisare stransa. Ne sarutam apasat, plin de dorinte nebunesti. Cat puteam sa-l iubesc pe baiatul asta!
- Haide... Te implor, fa-o! cerusem scurt, iar el, facandu-ma sa ii inconjurez talia cu picioarele, agatandu-ma de umerii lui. Imi prinse pulpele, sustinandu-le, iar eu, cu o mana, i-am pozitionat organul la intarea in mine si l-am facut sa ma patrunda. Stateam sprijinit de copac, gustand din plin durerea, buzele sale si placerea de a-l avea in mine.
Era nerabdator, asa ca incepu sa-mi sarute din ce in ce mai apasat buzele, in timp ce miscarile sale se inteteau in mine. Ma durea, imi venea sa urlu si plangeam cu lacrimi uriase, insa si gemeam de placere, incantat de ceea ce se petrece.
Eric se apleca peste mine, ma saruta intr-una, imi musca lobul urechii, iar eu gustam din plin. Ii capturam buzele, sugandu-le cu nesat si muscansdu--le ca un vampir ce aveam sa ajung. Imi infipsesem mainile in carnea sa, zgariindu-l.
- Mai... Adanc... cerusem si se infigea cu mai multa pasiune in carnea mea frematatoare ce-l inconjura, tragandu-l tot mai mult in interiorul meu inca stramt, ce sitmeam de fiecare data cand ma patrundea ca ma doare ingrozitor... Si totusi era asa de placut.

Am cazut pe jos, in culmea extazului. Eric inca era in interiorul meu, intins pe iarba rece. Se misca din ce in ce mai incet acum. Simteam ca e tot mai aproape de final, ca si mine, de altfel. Am gemut prelung, eliberandu-ma de lichidul alb si fierbinte. In scurt timp, o facu si el, gemand la fel de mult. Simtisem acea caldura de foc invadandu-ma si respirasem multumit.
- Te iubesc! spusesem iar, calm.
- Si eu! auzisem din partea lui si mi-am inchis ochii.





*

Cum am ajuns acasa, nici eu nu mai stiu. Lucrurile erau deja puse la punct. Eram calm acum, linistit si fericit .Era noapte... Si maine, la ora 12:00, avea sa fie finalul nostru. Nimic grandios, nimic pompos. Doar final. Iubeam gandul asta!
"Ultima zi. Celelalte zile, patru la numar, nu mai sunt luate in considerare. Saptamana s-a scurtat", am scris incantat. "Cavoul e gata, eu si Eric suntem gata. Suntem fericiti. Il iubesc. Si el ma iubeste pe mine. Am avut parte de un joc pe cinste mai devreme in padure. Ma simt implinit de-a binelea si sunt fericit cum n-am fost niciodata. "
- Iubire, ce faci? i-am auzit vocea lui Eric si inima a inceput sa-mi bata mai tare. Intorcadnu-ma spre el, i-am intalnit privirea aceea pe care o iubeam la nebunie. Mi-am inchis ochii, apoi, deschizandu-i, i-am privit trasaturile frumoase, bucurandu-ma de ele.
- Stau, dulceata mea. Si ma gandesc. Se apropie... Sunt fericit! i-am spus.
Totul era ca un vis. Ma simteam euforic si nimic nu putea sa imi dea starea peste cap. Nici macar vizita neanuntata pe care mi-o pregatise si mie si lui Eric Beth si Monique. Intrara amandoua in camera noastra, privindu-ne fix.
- Ce se intampla cu voi doi ? Unde plecati mai tot timpul? Beth... Stai jos, dragostea mea! se induiosa Monique si iubita ei se aseza pe patul pe care eu si Eric ne iubisem, dar parca de prea putine ori. Mi-am inchis ochii si am oftat.
- De ce s-ar intampla ceva? replicasem. Suntem doar foarte fericiti. E o crima?
Vocea mea sunase inuman de fericita. Imi venea sa zburd acum, ignorand orice durere care imi chinuia inca trupul cu aceeasi dorinta vesnica de pana atunci. M-am uitat spre Eric ,care ma lua in brate si ma saruta apasat pe buze. Hotarasem sa nu le spunem lor. De fapt, nu aveam sa spunem nimanui, deoarece voiam sa-i pune in fata faptului implinit.
Sa nu ne poata opri!
Am inceput sa ne certam. Monique ne intepa pe amandoi din ce in ce mai pe fata, ceea ce pe Eric il deranjase enorm. Le daduse afara din camera noastra... Si ne-am ridicat. Pana la urma, se parea ca nu mai puteam sta o zi in acea casa. Eram totusi la fel de fericiti.
L-am privit fix in ochii aceia frumosi , pe care-i adoram. M-am apropiat de el si l-am sarutat apasat.
- Hai sa luam tabloul... Celelalte sunt lasate in pastrare... Sunt trimise regelui. Am preferat sa-ti spun acum, sper sa nu te superi, imi spuse si am inceput sa rad. Putin imi mai pasa mie de niste amarate de tablouri in asa zi importanta!
- A ramas doar acela? intebasem scurt si daduse negativ din cap.
-Acela, plus toate cele cu noi doi. Imi doresc sa le punem pe toate acolo. Pe cel mare sa-l punem pe peretele urias, stii, din fata usii. Pe celelalte, pe peretii din jur. Ai desenat ca un adevarat maestru cavoul nostru, locul nostru de odihna, scumpul meu.
- Sst! am spus scurt. Mi-e teama sa nu ne ascunda cineva.
Pasii repezi ai noptii ne prinsera in casa. Stiam ca nu puteam face totul asta noapte, era prea devreme... Sau poate ca nu. Nu indrazneam sa cer inca o data sa ne miscam mai rapid, deja ne scurtasem viata cu nu stiu cati ani. Fericit din cale-afara, m-am ridicat de pe pat si am pornit spre atelierul udne lucrasem eu atata timp.
Ne timeam de mana si, din cand in cand, ne sarutam din ce in ce mai apasat si mai plini de dorinta. Cat puteam sa fiu de fericit.. Numai asta aveam in minte, imi venea sa tip, cu riscul ca aveam sa-i deranjez pe toti!
- Vrei sa inchinam aceasta noapte plimbarilor? intrebase si am privit pe fereastra. Ploua puternic, dar nu m-a oprit acest lucru in a accepta toate lucrurile propuse de el.
- Cum ducem tabloul ? intrebasem, iar el imediat il invelise intr-o panza impermeabila. Incantat, am inceput sa-l ajut sa-l care, fiindca nu era deloc mic tabloul si lucrat cu minutiozitate. Esti sigur ca il vom duce intreg? Iubesc tabloul asta cu noi doi... te iubesc pe tine... am spus in soapta.
Ma apucase brusc nostalgia. Nu-mi placea cand treceam de la o stare la cealalta deloc, insa iar pateam acest lucru.
- Esti sigur de soarta noastra? Inca putem da inapoi, spuse si am dat negativ din cap. Bine, pentru a nu strica tabloul, il ducem maine. Mergem doar sa ne plimbam. Am dat afirmativ din cap si am mers afara, desi eram imbracati subtire. Ia-ti ceva pe tine, nu vreau sa racesti, imi spuse si am ridicat din umeri.
- Oricum, acum nu mai conteaza, nu ?
Realizase si el ca asa era, astfel ca am zambit si l-am luat de mana. I-am ridicat-o la buzele mele si i-am sarutat-o, dupa care ne-am indreptat spre cimitir. Desi niciunul n-o spunea, amandoi ne doream sa vedem cavoul pe care-l pretuiam enorm, deoarece era lacasul nostru udne aveam sa ne petrecem... Moartea.
Ideea ma amuza pana si pe mine, astfel ca incepusem sa rad.
- Ce? intrebase scurt, privindu-ma piezis. L-am oprit in drum si, desi era ceva mai inalt ca mine, l-am tras si i-am pus stapanire pe buzele dulci pe care le adoram. Am inceput sa ma joc n parul sau matasos, profitand de puterea pe care o aveam asupra lui.
- Radeam. Fiindca acolo ne vom petrece moartea. Stii cat de mult te iubesc? Nu sti, nu! am spus scurt. I-am cuprins iar buzele intr-ale mele, muscandu-i-le cu draguste, si apoi am rupt sarutul, continuandu-ne drumul spre cimitir, tinandu-ne acum in brate.
Eram ud pana la piele si stiam ca si el e la fel, insa nu reactionam in niciun fel, deoarece stiam ca avea sa se termine curand si totul avea sa ne fie noua multumitor. Cat puteam sa fiu de fericit! Abia ma stapaneam sa nu tip. Incepusem sa ma invart in jurul sau, sarutandu-l din cand in cand. M-a apucat de mana, privindu-ma pentru cateva momente in ochi.
- Un sfarsit fericit! imi spuse sarutandu-mi buzele. Te iubesc!
- Si eu! i-am spus imbratisandu-l.
Dupa aceste declaratii, am inceput sa alergam prin ploaie, ca doi copii fericiti. Mai fericiti ca niciodata.