[Yaoi] Raman cum sunt..

[Katsu]

Capitolul 6

Acum il sarutam si eram pe culmile extazului, acum lumea mea se prabusea sub greutatea acelor cuvinte, "Ramai cum esti.".
Totul se intamplase atat de repede. Alegam fericit prin parcul Herastrau, era cam innorat insa eram foarte fericit. Fara alte vesti, Mihai imi spuse ca a venit iar in Bucuresti, si ca doreste sa ne intalnim, dupa o lunga perioada in care nu ne scrisesem deloc. M-am oprit in fata unei banci, iar cam la 8 metri in fata mea se afla Mihai. I-am strigat fericit numele, iar ceea ce am vazut... ochii sai ma priveau cu raceala. Nu erau aceiasi ochi pe ca mi aminteam. Am inghitit in sec si am inchis ochii, poate ca mi se parea. I-am deschis iar, insa tot cu aceeasi expresie m-am intalnit. Am inaintat. Inca speram ca ma inselasem. Omul din fata mea tacea, nu scotea nici un cuvant.
- Mihai.. am intraznit sa spun dupa acel moment de tacere. Mai aveam cativa pasi pana in dreptul sau. Am vrut sa continui, dar glasul lui ma opri. Avea o durere in voce usor de recunocut.
- Paul.. a suspinat si si-a coborat privirea. Zi-mi.. zi-mi ca nu e adevarat. Te rog. tonul sau devenii unul disperat, ma implora, insa habar nu am ce. Zi-mi ca nu e adevarat. a repetat incontinuu.
- Ce? Mihai, spune-mi ce s-a intamplat. am vrut sa ma apropii, insa..
- Nu. a articulat hotarat si a facut un pas inapoi. Mai intai spune-mi. Neaga-mi ca nu esti.
Deja banuiam ce vroia sa spuna. Ce aveam sa fac? Cum puteam sa-i neg ceva? Puteam sa-i ascund, dar nu sa-l mint in fata. Nu ma simteam in stare sa fac asta.
- Neaga-mi tot. Neaga tot ce am aflat. Neaga injuriile care au fost aduse la adresa ta. Te rog. in ochii sai lacrimile incepura sa prinda radacini. Te rog, neaga-mi ca ai fi ceea ce spune tata.
Am cazut in genunchi. Simteam cum cerul imi apasa pe umeri. Lumea mea incepea sa se prabuseasca.
- Da. am intraznit sa-l privesc in ochi. Imi pare rau. Daca as putea sa schimb ceva..
- M-ai minti din nou. a spus intr-un oftat, incepand sa-si stearga lacrimile. Du-te. Ramai cum esti. si mi-a intors spatele.
Aceste trei cuvinte mi-au strapuns pieptul, intrand adanc, faurindu-mi rani. Am privit pamantul, incepuse sa ploua, imi priveam chipul de mincinos in timp ce ii auzeam pasii. Vroiam sa plec de acolo si sa il strang in brate, sa ii spun ca-mi pare rau, sa il implor sa ma ierte. Insa nu aveam curajul. Pe langa ca eram mincinos mai eram si un mincinos las..

***

Terminam odata pentru totdeauna socotelile, viata. Eram pe cale sa apas pe tragaci, insa soneria suna fara oprise. In niciun caz nu era postasul. M-am ridicat in picioare, eram inca cu revolverul in mana si ma intreptam incet spre usa, iar sunetul soneriei nu se mai oprea. O ultima intalnire cu un om inainte sa imi dau duhul. Am ajuns in fata usii, am apasat cu greu pe clanta.
Am clipit de cateva ori. Ori visam ori aveam halucinatii. Mihai era in fata mea, cu chipul incadrat in lacrimi. L-am privit mirat, mintea isi batea in cel mai aprig mod joc de mine. Tineam revolverul strans in mana, gata sa termin toate socotelile in cateva secunde si sa ma pot odihni in tulburatoarele amintiri placute cu el. Intr-un moment de neatentie din partea mea Mihai imi sare in brate, nu stiu de ce, dar ma simteam atat de... bine in bratele sale. A trebuit sa simt cum imi cedeaza picioarele si cad pe gresia rece pentru a-mi da seamna ca asta nu e un vis, ca Mihai e in bratele mele si si strange puternic.
- Imi pare rau! Te rog, nu o face! Te rog! i-am auzit vocea disperata cum ma implora sa nu apas ape tragaci.
Cu toate ca pe inauntru tipam, vroiam sa-l sarut, tot ce am putut face a fost sa il imbratisez ca si cum nu i-as mai da drumul niciodata si sa incep sa plang. Nu mai vroiam sa il las sa plece iar, faceam orice pentru al tine langa mine. L-am sarutat. Am reusit sa-i dau putin drumul cat sa il pot saruta, insa m-am revansat sarutandu-l probabil in cel mai pasional si adanc mod posibil.
Si-a despartit buzele de ale mele si m-a privit, in ochi, insa nu am rezistat mult si l-am sarutat din nou. Mi-am despartit buzele de ale sale doar pentru a ma ridica cu el in brate, revolverul l-am abandonat pe jos si usa am inchis-o. Am mers in dormitor si l-am lasat usor pe pat, punandu-ma peste el si incepand sa-l sarut. Il sarut pe gat, urechi, ii musc usor lobul urechii cat sa-l excit, apoi cobor pe piept. Ii desfac camasa si cu care era imbracat si nu am lasat parte din pieptul sau nesarutata. Il sarutam si ii muscam usor pielea.
M-a tras usor pana am ajuns cu fata in dreptul fetei sale, atunci m-a sarutat si a incercat sa murmure ceva. Nu a reusit din prima, insa a doua oara am reusit sa inteleg. I-am tras usor jos pantalonii si l-am mangaiat. Simteam cum tremura sub mine, cum imi cere sa il protejez. Am intrat usor in el, era atat de fragil.. L-am alintat si sarutat, tinandu-l numai de mana, pe tot drumul catre extaz. Eram apropape. Amandoi. L-am imbratisat strans cand am simtit ca am ajuns la capatul drumului, iar dupa cateva minute l-am tras si pe el langa mine, eliberandu-ne amandoi in acelasi timp. M-am ridicat usor, simteam cum parul mi se lipea de frunte, eram total transpirat si epuizat. Probabil nu insa asa ca el. Era dedesuptul meu cu ochii inchisi, bretonut tot ii era pe frunte. L-am dat usor pe spate si l-am sarutat pe frunte, apoi m-am lasat usor pe o parte, tragandu-l langa mine si lipindu-mi corpul de el sau.

"When the night falls on you
You don't know what to do
Nothing you confess
Could make me love you less

I'll stand by you
I'll stand by you
Won't let nobody hurt you
I'll stand by you.."

Am inceput sa fredonez. Era deja spre dimineata, zorii zilei. M-am intors catre Mihai si l-am sarutat pe frunte. Ah, in sfarsit ma simteam complet. Ma simteam invincibil. Acum ca il aveam pe Mihai langa mine, ca era doar al meu, nu mai conta nimic. Vroiam sa plutesc pe un nor tinandu-l de mana. L-am privit cum isi deschide usor ochii. Ma privi umpic confuz insa imediat cum se dezmeticeste mai bine ma ia in brate si isi ascunde fata la pieptul meu. L-am mangaiat.
- Nu-mi vine sa cred.. am cugetat.
- Ce? m-am intrebat uitandu-se la mine.
- Ca.. m-am ridicat in sezuta. Ca esti aici, ca esti in bratele mele, ca esti din nou langa mine. Stii cat ma rog sa nu ma trezeasca cineva si sa-mi spuna ca a fost un vis? Sunt atat de fericit ca te am cu mine, insa terorizat de ideea ca totul e un vis. s-a ridicat si el si mi-a atins obrazul.
- Imi pare rau. Din cauza mea ai ajuns sa crezi toate astea. Din cauza mea ai vrut sa faci toate astea.. m-a sarutat si m-a mangaiat.
Mi-am coborat incer chipul, pana cand am ajuns sa-mi sprijin funtea de umarul sau. L-am imbratisat. Ma durea inima. L-am strans puternic in brate si am inceput sa plang. Ce ma faceam daca il pierdeam din nou? Cum mai puteam trai? L-am tinut in stransoare mult. Vroiam sa raman acolo, nu conta, vis, realitate. Vroiam sa raman acolo, in patul ala, alaturi de iubitul meu.