Avatar

[Clau~]

Mdaaa~ Tacere lunga, mult timp de cand nu ne-am vazut. But I'm here, with a new chapter. Hope you'll like it~
FuNnY bUnNy: Odoodoo~ Dar nu trebuie sa iti ceri scuze. :)) Nimeni nu te obliga sa lasi comm. Anyway~ NU! Liam e un scump. Erik e doar varul lui. :)) Nici nu se gandeste sa il insele pe Caleb. * Ar fi, oricum, decapitat dupa asta * Cat despre Eik, si el e un scump~ :X Si da, ai intuit bine. E un "copilas" ce cauta atentie. ^^ Dar... Lui Ethan nu ii pot lua apararea. :)) Ai dreptate, vrea cu orice pret sa obtina "jucaria". Ma bucur ca iti place si ca citesti in continuare~ Hug youu~ ^.^

Cu drag, VandaQ

Atunci fusese ultima data...

Statea ghemuit, tremurand nevolnic si isi acoperea cu mainile urechile, asteptand ca linistea sa invaluie casa. Insa asta nu se intampla; el statea in acelasi colt si auzea totusi plansetele si tipetele din camera alaturata. Auzi usa de la camera parintilor sai deschizandu-se si tresari puternic, asteptandu-se ca linistea sa apara si sa ii vindece toate ranile; insa nici asta nu se intampla si, fara apararea mainilor sale, auzi toate cuvintele acelea dureroase de parca i-ar fi fost adresate lui.
- Pleaca! Pleaca, daca nu iti convine!
- Bine, dar Harry ramane cu mine!
Apoi linistea... O liniste rece si grea invalui totul cu bratele sale protectoare, iar baiatul iesi din coltul sau, ascultand atent soaptele noptii. Auzi supinele mamei sale si cum lacrimile tatalui sau se pravalesc pe podea in timp ce acesta isi turna un pahar din acele bauturi cu miros tare; auzea cum creanga piersicului din fata casei batea in geam, impinsa de un vant rece si puternic; auzea cum stropii de ploaie se lasa in jos pe pamant, cerul spaland cu lacrimile sale amintirea acelei nopti. Atunci fusese ultima data cand isi vazuse tatal si, totodata, cand mai statuse in camera lui...

Pleaca...

Sala era plina de susoteli si rasete calde, mirosul de parfum de calitate impregnand aerul cu aromele sale dulci si senzuale. Cortina rosie inca era netrasa, in timp ce ultimele locuri erau ocupate. Ethan patrunse in sala, respirand greoi din cauza mersului alert ce il avusese pana acolo, si se aseza pe un scaun, dandu-si jos paltonul. Sala incepea sa devina din ce in ce mai nelinistita, apoi, cu o maretie incontestabila, cortina rosie se ridica, dezvaluind trupul unui baiat ce statea in pozitie rigida zambind. Sala fu curpinsa apoi de sunetul aplauzelor asurzitoare si, dupa ce pianistul se apleca usor, linistea patrona din nou intreaga incapere. Alan cuprinse cu privirea sala si zambetul ii pieri cand intalni ochii lui Ethan; incerca sa-si revina, insa inima ii batea din nou dement, si isi lua locul la pian, concentrandu-se doar asupra lui. Trecu cu degetele incet si fin peste clape, zambind pentru sine, si, inchizandu-si ochii, incepu sa apese pe clape, desprins parca de lumea exterioara. Totul in jurul lui se topi si ramase doar el si sunetele produse de pian ce il invaluiau intr-o mantie sonora si linistita. Era ca si cum muzica si notele treceau prin el, se revarsau in toata fiinta lui si il faceau sa tremure de placere la fiecare acuta sau la orice alta combinatie de sunete; degetele lui se msicau cu frenezism, in timp ce ochii ii erau tot inchisi, iar corpul rigid. Trecu de la ritmul vioi la unul mai lent, mai sobru, ridicandu-si usor capul si simti cum totul e mistuit de intunericul din jurul lui si de muzica calma. Se misca fara sa-si dea seama, ca intr-o transa, incapabil sa se gandeasca la ceva, incapabil sa faca altceva; miscarile ii erau din ce in ce mai vii si mai puternice, inima ii batea din ce in ce mai tare, sunetele erau din ce in ce mai rapide. Apoi... Din intunericul in care era inconjurat, lumina rabufni ca o rafala, aproape dezechilibrandu-l, facandu-l sa tresara si sa tremure, ii ingheta respiratia si ii facu inima sa stea in loc. Apasa pe o ultima clapa cu putere si deschise ochii, inspirand cu putere aer de parca pana atunci ar fi fost mort si ar fi reinviat. In prima clipa nu vazu nimic altceva decat clapele pianului si zambi intim, aproape dragastos, intrumentului din fata lui; apoi un alt val de aplauze se ridica in sala si vazu intreaga multime de oameni aclamandu-l in picioare. Se departa de pian, zambind emotionat, si facu o plecaciune, radiind de fericire. Sala inca era in picioare, toti spectatorii avand lacrimi in ochi, si, fara sa vrea, Alan se uita in directia lui Ethan ce era si el in picioare aplaudand. Barbatul ii facu cu ochiul, zambind tandru, gest in urma caruia obrajii lui Alan se inrosira, apoi baiatul se mai apleca o data, auzind inca uralele publicului, si o lua spre culise, inima sagetandu-i pieptul.
- Ai fost minunat, scumpule! ii spuse Kim ce il astepta cu un zambet mandru pe chip.
- Multumesc, mama, spuse Alan si o stranse pe femeie in brate, apoi simti o mana puternica atingandu-i umarul. Isi intoarse capul si vazu chipul frumos al lui Ethan, ochii lui privindu-l calm.
- Buna, Alan, spuse Ethan cu aceeasi voce stapanita.
- Ethan...
- Domnul Hall, parca, nu? spuse Kim zambitoare si Ethan ii saruta mana, dand afirmativ din cap.
- Doamna, imi permiteti sa va rapesc fiul pentru cateva secunde?
- Oh, spune-mi Kim. Si, poti sa-l rapesti, dar doar daca nu ceri rascumparare, spuse femeia chicotind si se departa de cei doi.
- Ce faci aici? pronunta Alan, incercand sa evite privirea satenului.
- Am venit sa vad pianistul meu preferat. Urma apoi o clipa de liniste si Ethan ii ridica chipul baiatului, continuand: Si sa-ti spun ca ai uitat asta, cand ai plecat in graba de la mine. Isi apropie buzele de ale baiatului si Alan nici nu avu timp sa realizeze ce se intampla cand simti ca buzele ii sunt cuprinse intr-un sarut tandru si pasional. Lupta cu toata vointa sa nu se predea pasiunii si patimii ce il invaluira si, in cele din urma, isi desprinse buzele de ale barbatului si spuse pe un ton hotarat:
- Gata! Inceteaza! Si pleaca. Nu vreau sa te mai vad. Ethan il privi buimac, nestiind ce are in minte Alan, insa vazu lacrimile baiatului ce stau sa cada si il imbratisa strans, soptindu-i:
- Esti sigur de asta? Baiatul ofta imperceptibil si incerca sa-si abtina plansul muscandu-si o buza, apoi il departa pe Ethan de el si se intoarse cu spatele, spunandu-i:
- Pleaca... Lacrimile incepura a-i brazda chipul insa isi pastra calmitatea si rigiditatea in voce si repeta:
- Am spus sa pleci! Ethan il mai privi o data, vrand sa-i spuna ceva, insa renunta in ultima clipa si pleca, lasandu-l singur pe Alan. Baiatul isi sterse lacrimile si, inconstient, se uita in directia in care Ethan pleca, implorandu-l parca din priviri sa nu-i dea ascultare.

Baiatul ala cred ca il va face pe Harold sa se tarasca in genunchi...

Statea trist la o masa, fumand o tigara si privind cerul innorat de afara. Se uita inca o data prin bar, vazand zambetul lui Liam si al celorlalti clienti. Doar el era nefericit? Facu un semn cu mana si Liam sosi la fel de zambitor, spunandu-i:
- Alt pahar, Harold?
- Da, si asta, spuse roscatul incercand sa zambeasca. Doar ca am o intrebare.
- Ce e?
- Erik astazi nu vine pe aici? Liam il privi rece si ii spuse pe un ton ce nu permitea replica:
- Harold, mai bine l-ai lasa pe Erik in pace. Nu vreau sa te joci cu el sau sa faci mai mult rau decat ai facut deja.
- Deci ti-a spus.
- Imi spune totul. Asa ca mai bine o lasi asa, pana ce lucrurile nu devin si mai rele. Harold il privi furios pe Liam si scoase o bacnota din buzunar, spunandu-i ostil blondinului:
- As vrea sa vad cum ma tii departe de el! Isi lua haina si, fara sa mai bage in seama pe nimeni, iesi din bar. Liam ofta ingreunat si lua banii de pe masa, ducandu-se la bar.
- Aly, ai cateva minute? intreba blondinul si Caleb se opri din mestecat o aluna cand vazu chipul ingrijorat al lui Liam.
- Ce s-a intamplat? intreba Caleb inaintea Alisei si femeia il privi la fel de curioasa ca brunetul.
- Harold...
- Ti-a facut probleme din cauza mea? spuse Caleb si il prinse in brate pe blondin. Liam il imbratisa pe brunet si ii saruta fruntea, spunand:
- Nu, nu are legatura cu tine. Ii zambi calm si dulce, apoi isi muta privirea asupra Alisei.
- E Erik, nu? intreba femeia si zambi pentru ea. Liam dadu din cap si ii spuse pe un ton neputincios:
- Am crezut ca...
- Nu e vina ta, dragule. Stiu ca la asta te gandesti, insa Erik e destul de matur sa se gandeasca singur. Nu o mai fa pe verisorul protectiv cu el.
- Dar el e...
- Destul de mare sa ia propiile decizii! Si, sincer, baiatul ala cred ca il va face pe Harold sa se tarasca in genunchi, spuse Alisa chicotind si ii facu cu ochiul.
- Daca tu spui, spuse zambind amuzat Liam, gandindu-se la imaginea lui Harold in genunchi.
- Baiatul ala e mai al dracu' decat crezi, scumpule. Asa ca nu-ti mai face griji si treci la treaba! spuse din nou Alisa zambind si Liam ii multumi, apoi lua tava si se departa de bar.
- Chiar ai crezut ce ai spus? spuse Caleb zambind amuzat dupa ce pleca Liam.
- Adica? Normal ca o cred! Tu nu o crezi? intreba Alisa privindu-l pe brunet.
- Nu prea. Il cunosc pe Harold si stiu ca nu ar fi in stare sa-i pese de nimeni inafara de propria-i persoana.
- Nu fi asa sigur. As putea paria ca Erik il va face sa ii manance din palma.
- Pe cat? spuse zambind provocator Caleb.
- Ce zici de cincizeci de dolari?
- De acord, spuse Caleb si zambi, strangand mana Alisei, gandindu-se ca nu avea sa piarda acel pariu; Harold nu era genul care sa se injoseasca pentru nimic in lume.