12-01-2013, 09:28 PM
Multumim pentru comentariu, spor la citit! ^^
Capitolul 9
Asta a fost cea mai tampita seara. Incercand sa fac o plimbare, dau de o chestie ca altfel nu o pot numi, puternica apoi ma trezesc in batalie de zile mari. Acum ma indreptam spre casa impreuna cu tatal meu natural, in forma de vulpe amandoi. Cand ajungem, in fata casei era mama mea ce cred ca ma astepta de ceva timp. o femeie cu parul saten si lucios, lung pana la umeri, ochii verzi-pisicesti ca si ai mei, de inaltime medie, in fata careia nu puteai sa comentezi indiferent cat de incapatanat sau neascultator sa fi fost, tot ca ea faceai. Am intrat in casa impreuna cu tatal si cu mama mea, luandu-mi forma de om si imbracand un halat albastru, iar tata unul negru. Ne-am asezat cu totii in sufragerie deoarece chiar aveam multe de vorbit.
- Mama, ma bucur sa te vad si la fel si pe tine tata, dar am impresia ca voi doi ati uitat sa mentionati un anumit lucru cand m-ati trimis aici, spun, privindu-i atent pe amandoi.
- Erai in pericol de moarte in Shi no Shi si de acea te-am trimis aici, spuse mama, iar ochii ei ma priveau atat de atent. In fine, Katsu ce naiba era chestia aia cu care s-a luptat Kiro? Il intreba satena, iar eu m-am lovit usor peste frunte, fiindca mama vazuse creatura in mintea mea.
- Cred ca era progenitura unui inger, dar nu imi pot da seama al cui inger era si in plus cum arata, era plasmuit si din intuneric, spuse ganditor blondul - tata - mangaindu-si barbia puternica.
- Si atunci de ce un inger l-a protejat? Ingerii protejeaza doar ce e bun, ei sunt de partea binelui, atunci de ce? Fiindca acea creatura, emitea o aura foarte malefica, le spun, revoltat si facinat, fiindca niciodata nu mai vazusem un inger.
O vad pe mama ca se ridica de pe fotoliu si incepe sa-si foloseasca puterile vindecatoare pe mine. Aveam noroc ca ea era una din putinele vindecatoare kitsune. In timpul asta tata a incercat sa-mi explice.
- Acel inger era mama lui, iar taica-sau nu cred ca a avut timp sa apara, insa daca o facea iesea o lupta ingrozitoare ce ar fi distrus tot. Acum... Ce dracului ti-a venit sa ataci?
-Nu stiam ce este, vroiam sa aflu mai ales ca...
Dar ma oprisem. Daca pomeneam ceva de Romeo sau pupilele sale parintii mei nu ma mai lasau sa ies nici din casa, iar eu doream sa aflu daca ceea ce credeam era real sau nu.
-In orice caz, puiule, stai in banca ta momentan deoarece vrem ca acest oras sa raman intreg. Stii prea bine ce inseamna razboiul, ai vazut destule si cred ca esti satul de oameni nevinovati ce mor.
Si cu asta mama incheie prea inalta noastra discutie. M-am ridicat de pe canapea si am urcat scarile in camera mea, aruncandu-ma pe pat imediat ce intrasem. Mi-am privit pret de cateva clipe rana din mijlocul pieptului, ce era acum doar o pata rosiatica. Nu stiu de ce, dar simteam un amalgam de sentimente. Eram furios si revoltat deoarece lupta se terminase prost, mult prea curios sa aflu de unde atata protectie si putere pe corcitura aia asa cum ii spusese mama si cred ca pentru prima data simteam putina frica. Frica de a nu fi descoperit, ca apoi sa vad orasul acesta cazand ca multe altele din cauza unei batalii intre cele doua forte vesnic opuse, bine si rau. Eram aproape sigur ca Romeo era creatura. Ochii facuti fante, faptul ca se trezise dupa ce eu umblasem in mintea lui si modul in care reactionase fata aceea cand i-a simtit atingerea, pana si aura aceea era un semnal de alarma. Daca eu stiam toate aceste lucruri, inseamna ca si el se gandea ca eu sunt kitsune. In concluzie mai usor cu transformarile pentru urmatoarele zile, pana se calmeaza apele.Ah.. Ce tot vorbesc? Imi este atat de greu sa nu fac plimbari nocturne, sa nu intru in capul oamenilor sau sa nu ma distrez cu visele si iluziile pe care le pot provoca. Mi-am deschis dulapul alegand o camasa albastra, pe care am imbracat-o lasand deschisi primii trei nasturi, o pereche de blugi de ngri si adidasi abli cu negru. Trebuia sa ies pe afara ca un om normal, mai ales acum cand Romeo probabil pe mine ma avea ca prima tinta, banuind ca sunt kitsune. Am iesit din casa mergand pe strada luminata de cativa stalpi de iluminat, fiind atent la tot ce era in jur. Aveam o vaga impresie ca sunt urmarit. Daca era vreun vampir ar face bine sa stea naibii in banca lui caci nu vroiam sa ma transform. Treceam pe langa casele ce aveau geamurile deschise, privind cum oamenii dormeau. Asa de mare tentatie! Nu, Kiro! Ai suficient cap cat sa lasi distractia aia imbecila, ca sa nu fi nevoit sa distrugi orasul mai tarziu.
Capitolul 9
Asta a fost cea mai tampita seara. Incercand sa fac o plimbare, dau de o chestie ca altfel nu o pot numi, puternica apoi ma trezesc in batalie de zile mari. Acum ma indreptam spre casa impreuna cu tatal meu natural, in forma de vulpe amandoi. Cand ajungem, in fata casei era mama mea ce cred ca ma astepta de ceva timp. o femeie cu parul saten si lucios, lung pana la umeri, ochii verzi-pisicesti ca si ai mei, de inaltime medie, in fata careia nu puteai sa comentezi indiferent cat de incapatanat sau neascultator sa fi fost, tot ca ea faceai. Am intrat in casa impreuna cu tatal si cu mama mea, luandu-mi forma de om si imbracand un halat albastru, iar tata unul negru. Ne-am asezat cu totii in sufragerie deoarece chiar aveam multe de vorbit.
- Mama, ma bucur sa te vad si la fel si pe tine tata, dar am impresia ca voi doi ati uitat sa mentionati un anumit lucru cand m-ati trimis aici, spun, privindu-i atent pe amandoi.
- Erai in pericol de moarte in Shi no Shi si de acea te-am trimis aici, spuse mama, iar ochii ei ma priveau atat de atent. In fine, Katsu ce naiba era chestia aia cu care s-a luptat Kiro? Il intreba satena, iar eu m-am lovit usor peste frunte, fiindca mama vazuse creatura in mintea mea.
- Cred ca era progenitura unui inger, dar nu imi pot da seama al cui inger era si in plus cum arata, era plasmuit si din intuneric, spuse ganditor blondul - tata - mangaindu-si barbia puternica.
- Si atunci de ce un inger l-a protejat? Ingerii protejeaza doar ce e bun, ei sunt de partea binelui, atunci de ce? Fiindca acea creatura, emitea o aura foarte malefica, le spun, revoltat si facinat, fiindca niciodata nu mai vazusem un inger.
O vad pe mama ca se ridica de pe fotoliu si incepe sa-si foloseasca puterile vindecatoare pe mine. Aveam noroc ca ea era una din putinele vindecatoare kitsune. In timpul asta tata a incercat sa-mi explice.
- Acel inger era mama lui, iar taica-sau nu cred ca a avut timp sa apara, insa daca o facea iesea o lupta ingrozitoare ce ar fi distrus tot. Acum... Ce dracului ti-a venit sa ataci?
-Nu stiam ce este, vroiam sa aflu mai ales ca...
Dar ma oprisem. Daca pomeneam ceva de Romeo sau pupilele sale parintii mei nu ma mai lasau sa ies nici din casa, iar eu doream sa aflu daca ceea ce credeam era real sau nu.
-In orice caz, puiule, stai in banca ta momentan deoarece vrem ca acest oras sa raman intreg. Stii prea bine ce inseamna razboiul, ai vazut destule si cred ca esti satul de oameni nevinovati ce mor.
Si cu asta mama incheie prea inalta noastra discutie. M-am ridicat de pe canapea si am urcat scarile in camera mea, aruncandu-ma pe pat imediat ce intrasem. Mi-am privit pret de cateva clipe rana din mijlocul pieptului, ce era acum doar o pata rosiatica. Nu stiu de ce, dar simteam un amalgam de sentimente. Eram furios si revoltat deoarece lupta se terminase prost, mult prea curios sa aflu de unde atata protectie si putere pe corcitura aia asa cum ii spusese mama si cred ca pentru prima data simteam putina frica. Frica de a nu fi descoperit, ca apoi sa vad orasul acesta cazand ca multe altele din cauza unei batalii intre cele doua forte vesnic opuse, bine si rau. Eram aproape sigur ca Romeo era creatura. Ochii facuti fante, faptul ca se trezise dupa ce eu umblasem in mintea lui si modul in care reactionase fata aceea cand i-a simtit atingerea, pana si aura aceea era un semnal de alarma. Daca eu stiam toate aceste lucruri, inseamna ca si el se gandea ca eu sunt kitsune. In concluzie mai usor cu transformarile pentru urmatoarele zile, pana se calmeaza apele.Ah.. Ce tot vorbesc? Imi este atat de greu sa nu fac plimbari nocturne, sa nu intru in capul oamenilor sau sa nu ma distrez cu visele si iluziile pe care le pot provoca. Mi-am deschis dulapul alegand o camasa albastra, pe care am imbracat-o lasand deschisi primii trei nasturi, o pereche de blugi de ngri si adidasi abli cu negru. Trebuia sa ies pe afara ca un om normal, mai ales acum cand Romeo probabil pe mine ma avea ca prima tinta, banuind ca sunt kitsune. Am iesit din casa mergand pe strada luminata de cativa stalpi de iluminat, fiind atent la tot ce era in jur. Aveam o vaga impresie ca sunt urmarit. Daca era vreun vampir ar face bine sa stea naibii in banca lui caci nu vroiam sa ma transform. Treceam pe langa casele ce aveau geamurile deschise, privind cum oamenii dormeau. Asa de mare tentatie! Nu, Kiro! Ai suficient cap cat sa lasi distractia aia imbecila, ca sa nu fi nevoit sa distrugi orasul mai tarziu.
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)