[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Multumesc enorm de comentarii Desii capitolul asta nu mi-a iesit chiar cum vroiam sper sa nu va fi dezamagit cu el... Bafta la citit!

Capitolul 12

Continuam sa ma departez cu fiecare pas facut de Lord, incercand sa pastrez distanta, insa in zadar. Ma izbisem fara sa vreau cu spatele de unul dintre stalpi, facandu-ma sa imi intorc privirea pentru putin de la Brian pentru a observa de ce ma lovisem, astfel facand o mare greseala. Vampirul isi folosise viteza inumana ca sa ajunga la mai putin de un centimetreu de mine, prinzandu-mi mainile mai apoi.
- Akio, calmeaza-te, nu iti fac nimic.
Tremuram tot si incercam sa scap din stransoarea lui, dar in zadar. Nu avea de gand sa-mi elibereze mainile atat de usor. Raceala inumana i se facuse simtita, acum ca Yuna era moarta nimic din ce facuse ea nu mai era valabil.Asta inseamna ca pot iesi din castel? Fara sa patesc nimic?
- Pleaca.
Am spus cat de calm posibil, ferindu-mi ochii de ai sai, inca incercand sa scap de stransoare. Mana lui Brian imi mangaie obrazul si imi ridica chipul cat sa i-l observ pe al lui. Avea acelasi zambet cald, dar eu nu-l mai credeam.
- E in regula, esti in siguranta.
- De ce? De ce ai facut-o? Am izbucnit fara sa-mi pese de intentia lui de a ma calma. Nu puteam sa fac nimic, gandurile imi erau obsedate de crima lui.
- Linisteste-te putin si iti spun.
Mana lui dreapta se intretaie cu a mea, buzele lui ca un cub de gheata sarutandu-mi fruntea. Am inceput sa vars lacrimi alaturi de cer, caci furtuna de adineaori devenise o ploaie domola, al carei sunet reusise sa ma potoleasca incetul cu incetul. Lordul incepu sa-si plimbe mana libera prin parul meu, mangaindu-ma in timp ce vorbea:
- Eram cel mai de incredre vampir al tatalui tau, dar de asemenea si conducatorul rebelilor. O buna parte a vampirilor nu suporta gandul ca dupa indepartarea lui Katsu un dhampir,adica tu, sa-i urmeze la tron. Multi o urau pe Yukiko pentru ca iti daduse nastere. Gurile rele spuneau in batjocura, nu e deajuns ca este o muritoare si s-a casatorit cu regele, acum trebuia sa mai aiba si un copil. In seara aia, asasinarea familiei regale a fost pusa la punct. Trebuia sa va omor pe toti alaturi de ceilalti ce sa ascundeau in umbra. Insa, cand te-am vazut pentru prima data inocenta ta m-a facut sa-mi fie imposibil sa te omor. Am incercat sa-mi gasesc puterea de a o face, dar mi-a fost in zadar. De asta te-am luat de acolo si te-am crescut aici, in castelul in care urma sa stai cand vei lua tronul. Mai tarziu am primit titlul de Lord, deoarece eu il omorasem pe Katsu. Sincer, chiar ajunsesem sa detest titlul asta, stiind ca trebuia sa fie al tau candva. Mi-ar fi fost imposibil sa-ti castig increderea, asa ca am folosit-o pe Yuna sa-ti ia amintirile. Cu cat cresteai cu atat imi dadeam seama ca tin mai mult la tine, pana ce am ajuns sa te iubesc, micule print.
Am ramas uimit, privindu-l cu ochi mari pe Brian. Acesta imi stersese lacrimile de pe chip si se apleca asupra mea, unindu-si buzele cu ale mele intr-un sarut scurt, cast.
- Scuzati ca va intrerup, Lord, dar nu cred ca m-ati chemat degeaba pana aici.
O voce feminina, usor iritata imi atrase atentia mie si lui Brian ce se dadu din fata mea, inca tinandu-mi mana in a lui. O fetita scunda, cu un par lung si argintiu, contrastand cu ochii de un caprui deschis, purtand o rochie neagra cu alb, gotica ne privea usor intrigata. Eu unul nu cred ca-i dadeam mai mult de doisprezece ani, dar ceva imi spunea ca are cu mult mai mult de atat.
- Anette, nu ma asteptam sa ajungi asa devreme.
- Lord, mi-ati comunicat sa fiu aici cat de curand, nu imi puteam permite sa intarzii. Totusi, ar trebui sa-mi cer scuze pentru o intrare atat de nepoliticoasa cat si pentru deranjul cauzat.
- Nu-ti niciun deranj, te asigur.
Chipul fetei se opri pe cenusa lasata de cadavrul Yunei si inca neluata de vant. Parea confuza, insa dupa nici doua minute de gandire isi ridica privirea avand un zambet imens si viclean pe chip.
- Sa inteleg ca de asta am fost adusa aici. O s-o inlocuiesc pe nipona aia. Brian-sama, v-am spus intotdeauna ca vrajitoarele britanice fac o treaba mai buna ca cele nipone. Trebuia sa ma credeti.
Deci, era o alta vrajitoare... O inlocuitoare... Si adusa asa rapid? Cu siguranta Lordul o banuise pe Yuna de ceva vreme. Si ce narcisista e pustoaica.
- Ti-ai ghicit scopul si fara detalii din cate vad, Anette.
Dar, daca adusese o noua vrajitoare, asta insemna ca...
- Ai de gand sa-mi schimbi iar memoriile?! Am spus furios care Brian. La momentul actual nici ca mai constientizam ca el ar fi putut sa ma ucida pe loc. Facusem rost de un curaj nemaivazut, originea lui fiind din furia ce nu inceta sa ma stapaneasca. Mi-am smucit mana din a lui, asteptandu-i raspunsul care nu intarzie sa apara:
- Nu, Akio. E in regula, poti avea incredere.
Auzisem un mic sunet ce semana cu un "hmm" venit din partea fetitei asa ca mi-am atintit privirea asupra ei. Se pare ca Anette isi facuse un mic interes in a ma analiza minutios. Sunt satul. Mi-am indreptat pasii catre biblioteca fara sa le mai adreses vreunuia vreo explicatie. Odata ajuns imi alesesem o carte oarecare si m-am asezat pe un fotoliu. Macar cartile reuseau sa ma linisteasca. Cand incepusem sa vad mai greu literele, mi-am dat seama ca se inserase. Usa bibliotecii se deschise cu un sunet usor, iar in pragul acesteia aparuse Anette cu acelasi zambet larg ca adineaori.
- Buna Akio. Lordul doreste sa te duc undeva in afara castelului.
- El niciodata nu ma lasa sa ies din castel.
- Este un ordin de-al lui, dar daca vrei sa-i spun sa vina personal dupa tine...
- Fie. Te urmez. Am raspuns rece, lasand cartea la locul ei. In momentul de fata, intalnirile cu Brian trebuiau sa devina mai rare.
Anette o luase inainte, iar eu incercam sa tin pasul cu ea. Pentru cineva atat de scund avea o viteza remarcabila. Cand am trecut de poarta castelului am fost atat de incantat. Blestemul Yunei fusese ingrozitor atata timp, iar liberatea imi era un dar pretios. Urmam o potecuta prin padure, evitand crengile ce pareau sa apara de nicaieri. Era sa ma izbesc de Anette, daca nu observam cu doar cativa centimetri aproape de ea ca se oprise. In fata noastra era o casa fara etaj, dar care parea ridicata chiar in momentul ala. Zidurile de un galben inchis, acoperisul de lem negru si gardul ce o imprejmuia de culoarea castanei aratau ca proaspat vopsite. Anette ma invita sa continui singur. Am pasit usor confuz spre acea casa, intrand cand am realizat ca usa era deschisa. Un culoar micut imi aparuse in fata, totul in jur fiind in culori calde. M-am descaltat si am continuat sa caut daca era cineva in casa. Am apasat clanta primei usi ce imi iesise in cale, dand peste un dormitor. Peretii erau de un portocaliu inchis, iar covorul era rosu-caramiziu. Peste toata mobila domnea culoarea mahonului, ce aducea si mai multa caldura in peisajul camerei. Un pat dublu statea lipit de uul dntre pereti. Parea ca nu se asezase nimeni pe el vreodata. Am realizat ca mai erau cateva tablouri, asa ca m-am apropiat de ele ca sa le privesc, pana ce o voce imi atrase atentia:
- Hama fir milinchi,dumperul.*
Tonul acela ma facuse sa tremur din toate incheieturile de spaima, iar limba ce ducea cu gandul la India ii confirma banuielile. M-am intors spre cel ce vorbise si am articulat aproape fara voce:
- Shaan.
De ce m-ar fi trimis Brian in ghearele lui Shaan? Doar daca nu cumva... Anette...
- Trebuie sa recunosc, nu ma asteptam ca micuta mea vrajitoare sa aiba talente de actrita atat de bune, dar m-am inselat. Anette are un talent de a minti desavarsit. Chiar m-am mirat ca Lordul nu a banuit-o.
Deci asa. Fetita aceea ce parea inocenta si dedicata lui Brian era de fapt vrajitoarea lui Shaan. Ce naiba mai voia Shaan de la mine acum? Nu se razbunase destul? Am ramas acolo, lipit practic de perete, fara sa mai pot face ceva.Acum, imi doresc sa mor mai mult ca niciodata. In ce am intrat?
------------------------------------------------------------------------
Hama fir milinchi,dumperul- Ne intalnim din nou, dhampirule