[Yaoi] I'm alive

[Clau~]

I'm alive

Heya, guys~ Cum sunt mare amatoare de chestii noi si idei nebunesti, am venit cu un nou fic. Mai degraba o comico-satirico-comedie, de fapt. Suna ciudat, stiu, insa nu am o denumire clara pentru ceea ce am scris. Incep frumusel cu un:
Discliamer: prin care spun ca nu detin niciun personaj si orice asemanare a actiunii din fic cu realitatea este pur si simplu o coincidenta si vreau sa fie tratata ca atare. Trupa a caror membri vor aparea este EXO. Pentru cei care nu stiu ce e cu acesti baieti, sa dea un search pe Google. Anyway~ Stiu ca veti arunca cu rosii in mine, exoticilor - fanii EXO - sau, cel putin, voi primi cateva injuraturi in secret, insa sper ca nu va fi asa groaznic. Daca vreti sa ma spanzurati de degete sa stiti ca nu voi riposta... Prea mult. Ii iubesc pe baietii astia si recunosc ca ideea e cam sarita; imi cer scuze in avans pentru toate prostiile si idioteniile pe care le voi scrie. Inca ceva: Nu tratez cu seriozitate maxima subiectul, iar, pentru cei care nu stiu sa ia o gluma - sau o tentativa de gluma, in cazul meu - ca atare, sa nu citeasca.


Varsta minima: 16
Gen: comedy, slice of life, romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: limbaj dur, aluzii nesimitite, glume cam alienate
Tipul de comentariu solicitat: Oricare; dar mentionez ca as vrea sa criticati ideea si nu stilul, fiindca, cum am spus, nu este serios

1 : Cred ca pute a ceva... Eu sunt ala.

Strazile goale, chioscurile pline de pustoaice agasate din cauza modelelor de lenjerie intima, boxerii murdari ai baietilor ce tot ies de dupa cureaua parca nici prinsa la pantaloni; toate ma agaseaza. Pana si soarele mi se pare o rutina mult prea invechita pentru cursul zielelor. Zi, noapte, aceeasi ghereta cu inghetata, aceeasi copii natangi ce isi scapa ciocolata din mana, aceeasi caini pletosi ce ling asfaltul pana cand nu mai ramane nici urma de ea; nimic nu are sa se schimde pentru mult timp. Recunosc ca suna banala partea asta a povestirii si stiu ca e total importiva tuturor "sfaturilor" si normelor cu care Creatoarea e obisnuinta, insa am cam scapat de sub tutela ei. Si nu am sa incep cu introduceri tampite si de incepator, spunandu-mi numele, varsta si sexul - caci cu numele astea japoneze niciodata nu se stie. Sper ca pe parcursul povestii sa ma strige cineva ca sa nu fiu nevoit sa va spun eu numele, insa, daca nu se intampla, voi ramane in istoria ficurilor ca personajul fara nume. Iar acum, dupa manualul ficurilor ale caror autori scriu la persoana intai urmeaza, dupa cum se asteapta mai toata lumea, istoricul lui "mine". Sa speram ca voi intra in coma inainte sa fac o prostie atat de mare. Pana la urma, Cretoarea chiar controleaza totul, nu? Nu ma lasa sa spun tampenii. Sa trecem peste asta si, inainte sa ma lovesc de stalpi fiindca nu ma concentrez la drum, sa facem cunostinta cu Kai. Care e baiat, apropo; asta in caz ca v-a derutat numele. Revenind; brunet, sexos si plin de el. Va suna cunoscut? Mie da. E exact acel Kai. Tocmai se indreapta spre mine cu pasi mari si un zambet aproape prietenos pe fata. Aproape, fiindca nici cand eram in vremurile bune nu eram chiar... Apropiati. Da, m-a vazut o data dezbracat si i-am dat una la fund cand eram manga - a nu se confunda cu "manga", benzi desenate japoneze. Insa, in rest, apropierea dintre noi a fost aproape nula, caci ne cam luptam pentru locul de "cel mai dragut" din trupa. Nu ca m-ar fi deranjat ca mi-o ia inainte, desi nu a fost asa, insa sunt o fire competitiva. Voi avea un deget taiat pentru partea asta, va asigur.
- Hei, Sehun. Replica sa obisnuinta; ar fi trebuit sa ma dea pe spate figura plina de sex-appeal, insa spatele meu nu ar indura atata miscare si sunt sigur ca imi va pica vreo mana. Serios vorbind si fara vreun fel de gluma seaca si fara rost. Explicam mai incolo si faza asta.
- Kai, amice! ii spun eu si ne strangem mainile. Se uita la mine si da din cap aproape amuzat - sunt sigur ca il amuza situatia in care sunt. Si pe mine ma amuza atunci cand fanele strigau "Sehun" si nu "Kai", my love. Putin umor rautacios din partea mea.
- Sehun, esti bine? imi spune el cu o fata serioasa si ma face sa imi ridic sceptic si intrebator sprancenele. Uite, stiu ca e destul de greu sa stai ascuns aici, dar ti-am adus bubble tea. Baietilor le e dor de tine, insa...
- Stiu, am nevoie de o baie, niste sange, o inima care sa pulseze si niste brate care sa nu se desprinda de corp atunci cand mi-o scutur la baie. Kai incepe sa rada, in timp ce eu iau pachetul din mainile lui. Desfac mai intai punga de hartie, ce contine mai multe alimente, printre care si bubble tea, preferatul meu - taro.
- Ma bucur ca inca poti "zambi".
- Ha, ha, fata mea e amuzata mai rau ca a unui orb ce vede pentru prima oara cat de urati sunt unii, spun eu "plin de amuzament" si imi scot ceaiul band putin din el. Kai pufneste amuzat, ma bate pe umar cu grija si imi spune ca in curand avea sa fie bine. Si chiar avea dreptate, caci de data asta nimerise magazinul si luase ceaiul potrivit. Ne uitam ceva timp unul la altul, fara subiect de discutie, apoi imi aranjez cu o mana parul si ii spun recunoscator:
- Mersi. Luhan e...
- Inca doliu. Ieri a purtat jacheta alba la o intalnire cu fanii, insa a plans dupa aceea toata noaptea. Eu... As vrea sa fac ceva pentru el.
- Ia-i un bubble tea cu ciocolata, am spus eu si am mai baut o gura din al meu. Kai zambi prietenos - poate mai prietenos ca niciodata, daca ma gandesc - apoi imi multumi la randu-i si isi anunta plecarea. Ne-am strans amical mainile si eu luat-o pe straduta ingusta, inapoi spre apartamentul meu. Cartierul in care traiesc e unul infect. Da, dur, dar nu e ca si cum m-ar putea auzi cineva. Daca raman fara gat din cauza ca un gangster s-a gandit ca ar fi bine sa devina necrofil, nu mi-ar pasa. Nu, nu sunt un "emo" si nici "trimisul lui Satan pe pamant", desi arat al naibii de bine. Nu vreau sa monopolizez capitolul cu persoana mea, fiindca pana si eu sunt satul de ea. Si eu ma ador!

O iau printre strazile mici si prafuite, aparat de soarele de vara de umbra blocurilor, apoi ajung la o scara de iesire in caz de incendiu si urc pana la etajul unu. Cotrobai enervat prin buzunare si gasesc, in sfarsit, cheile, apoi deschid usa si intru in apartament. Inauntru e racoare, din cauza umiditatii mai putin naturale si mai mult datorate apei ce se infiltreaza prin pereti cand ploua. Insa iarna e al dracu' de frig si, desi sunt eu pe jumatate schelet, inca simt frigul. Niste zei chiar ma urasc, insa, cred in karma si imi tot spun in fiecare zi ca daca o blestem o sa ma blesteme si ea pe mine si, sincer, nu vreau sa ma pun cu Universul. Ma dezmembrez cand ma dau cu bicicleta, o confruntare impotriva Universului m-ar face aer. Sau nici atat.

Ma trantesc pe patul mare, nu inainte de a lasa lucrurile aduse de Kai pe masa, si incerc sa inchid ochii, insa o musca bazaie ca disperata. Imi deschid un ochi, o "tintesc" cu privirea si ma ridic de pe pat, usor, usor... Mai usor de atat ar fi sa stau pe loc, deci nu ami insist cu "usor" - ul. Micarea asta in slow motion imi aduce aminte de "What is love" si imi duc un brat in fata, facand cativa pasi, apoi o intoarcere si... Bz! Gata cu musca. Strang pumnul, muscandu-mi buza inferioara - vechi obicei -, apoi o las sa cada pe podea. Am sa matur mai incolo, imi spun eu si imi iau paharul de plastic cu bubble tea. Il agit putin, vazand cum boabele se misca, apoi il beau incet, savurandu-i gustul atat de cunoscut.