24-08-2008, 02:46 PM
Inca un post, in cinstea noilor mele idei :))
Sper sa fie pe masura asteptarilor, de data aceasta.
16 Aprilie
« Poate ca am gresit atunci, poate ca i-am parut a fi doar un om care face totul din interes, dar acum nu regret nimic. Stiu ca acest lucru se va schimba, iar peste cateva ore ma voi simti vinovat, dar deocamdata incerc sa ma relaxez.
Am inteles ca eu nu mai am nici un loc in viata lui Yuuri si poate ca nu am avut niciodata. Totusi, mi-as fi dorit sa ramanem prieteni… »
Noua saptamana a inceput de doar cateva ore, dar complexul de pe strada Sakura este deja plin de oameni. Soarele straluceste pe cer precum un star pe scena, iar razele sale aurii lovesc cu putere cladirea ce pare cladita in intregime din sticla.
-Doarme ?
-Nu. Viseaza.
In studio-ul « Blue Dream » este o liniste de mormant, iar chitaristul si keyboard-player-ul nu fac decat sa-l priveasca lung pe solist. Cei doi se incordeaza de fiecare data cand aud o usa deschizandu-se, stiind ca daca in incapere va patrunde managerul lor, atunci chiar vor avea probleme. Au renuntat in urma cu cateva ore la tentativa de a-l ridica pe Yuuri de pe scaunul pe care l-a ocupat de cand a venit, au renuntat la rugaminti, iar acum mai au putin si renunta la tot.
-Stii, Yuuri..Ne grabim. – mai incearca baiatul cu parul inchis la culoare, avand tente de bluemarin sa-l trezeasca din transa in care zace, dar exact in acel moment, managerul lor intra pe usa.
Ciudat, insa acesta nu reactioneaza in nici un fel candi ii vede pe cei trei, stand la masa si ii anunta ca vor inregistra un videoclip. Noul lor album urmeaza sa fie lansat peste doar o saptamana, iar asa ceva ar avea un impact pozitit cu publicul, trupa fiind cunoscuta prin videoclipurile extravagante.
-V-am spus. – casca vocalistul, dezmortindu-si bratele si ridicandu-se de pe scaun.
-Bineinteles ca da.. – comenteaza chitaristul sarcastic, zambind si parasind la randul sau scaunul.
-Unde incepem ?
« Cand am ajuns la liceu, era un haos total. Baietii incercau sa-si faca loc prin multime, iar fetele erau in extaz. Nimeni nu a vrut sa-mi spuna ce se imtampla.
M-am chinuit minute in sir, dar am reusit sa depasesc elevii parca intepeniti la intrarea in curtea scolii. Am fost oprit din nou, de data aceasta de catre un agent de paza care mi-a aratat zona pe care trebuia sa o ocolesc.
Am acceptat si am inceput sa pasesc pe drumul marcat, urmarind atent oamenii, masinile, aflate in zona « interzisa ». Am vazut mai multi politisti, o camioneta si cateva masini, dar nimic mai mult.
Am ajuns in fata cladirii cand inca era devreme, dar am hotarat sa ma refugiez in sala de clasa. Scarile erau goale, iar faptul ca-mi auzeam ecoul pasilor ma enerva si ma faceam sa ma simte ciudat, dar speriat. Am ajuns la etajul dorit si m-am uitat pe geam, deoarece aceam impresia ca eram intr-o alta dimensiune, poate in lumea de dincolo.
Inca simteam o teama in mine, dar am deschis usa clasei. Am tipat fara sa vreau, pierzandu-mi respiratia, fara sa-mi dau seama de prima data ca cel care m-a salutat a fost Nori.
[i]« Cum te simti ? » m-am intrebat zambind si nu am inteles de ce a facut asta. I-am raspuns incet, spunandu-i ca sunt bine, apoi l-am intrebat ce se intampla afara.
Dupa ce mi-a explicat, am ramas impietrit in fata sa. »[/i]
-De ce tocmai aici, Masao?
-Tu ai sugerat locul acesta cu doua luni in urma.
Cantaretul sta asezat pe bancheta din spate a uneui masini negre, de lux, privindu-si managerul, agasat. « Puteai sa ma mai intrebi o data inainte sa stabilesti asta.. » isi muta privirea, privind spre geamul din dreapta sa. Geamurile sunt fumurii si nu destinge bine culorile, dar nu poate decat sa astepte eliberarea zonei.
Peste cateva minute aude soneria iritanta, iar elevii se aduna cu greu la intrarea in liceu, lasand curtea cladirii goala. Echipele de filmare, de paza si protectie, cat si cei care se ocupa cu decorul au acaparat spatiul gol, miscandu-se in ritm alert.
Soferul masinii coboara, lasandu-i pe membrii trupei singuri in autovehicul. Solistul inca mai incearca sa gaseasca o modalitate de a parasi acel loc, dar, negasind nici una, ofteaza si se resemneaza. Isi priveste inca o data colegii, apoi deschide portiera.
-Sa inceapa spectacolul. – priveste cerul, gasindu-si, printre toate ghinioalele de care s-a lovit si inca se mai loveste, puterea de a zambi.
« Orele au inceput repede si era o liniste ciudata, ciudata dar tensionata. De cand diriginta a intrat in clasa, elevii au inceput sa vorbeasca despre evenimentele de afara. Unii erau amuzati, altii extaziati.
Profesoara ne-a explicat ca saptamana aceasta vom gazdui o trupa care pentru mine este deja mult prea cunoscuta, pentru ca acestia sa-si filmeze noul videoclip. Ne-a rugat sa nu incercam sa intram in vorba cu cineva si sa stam pe cat putem de mult in clasa, avand in vedere ca vor filma si pe holul de la etajul nostru – bineinteles, fetele nici nu o mai ascultau. Isi facusera deja planuri pentru sfarsitul orelor, vrand sa primeasca autografe, poze si multe altele.
Tocmai voiam sa ma dau cu capul de banca, dar in clasa a intrat o fata ciudat de blonda, dar cu o aura stralucitoare in jurul ei. Tin minte ca niciodata nu am fost atras de o fata, dar aceasta chiar mi-a captat privirea. Nu purta fusta, desi cred ca una i se potrivea mai bine decat blugii albastri de atunci, dar bluza alba cu fasii mov arata seducator de bine pe ea.
Nori s-a uitat ingrijorat la mine si am inteles ceea ce imi comunica. Am inteles pentru prima oara cu adevarat de ce am fost atat de usor dat la o parte. Nu stiam ce cauta ea acolo, dar mi-am inghitit nervii si am indurat. Aceasta a plecat repede.
In pauza, temerile mi s-au confirmat. Acea adolescenta chiar era Naomi, cea care – prefer sa spun : fara sa stie – l-a luat de langa mine pe singurul care m-a invatat atat de multe in atat de putin timp.
Mi-am dat seama ca el m-a invatat sa iubesc..si sa traiesc. Poate ca altor oameni li s-ar parea ciudat, dar cand vorbesc cu mine insumi gasesc cele mai multe raspunsuri. M-am gandit la aceste lucruri intr-o ora in care profesorul a refuzat sa apara, si am prvit geamul, ignorand continuu miscarile bruste si zgomotele de langa mine.
[i]« E doar o saptamana. » mi-am spus, fara sa-mi dau seama de ce. Fara sa fiu constient de lucrurile prin care as putea sa cresc. Totusi, cred ca o parte din mine inca se bucura pentru faptul ca il voi vedea in fiecare zi. »[/i]
Sper sa fie pe masura asteptarilor, de data aceasta.
16 Aprilie
« Poate ca am gresit atunci, poate ca i-am parut a fi doar un om care face totul din interes, dar acum nu regret nimic. Stiu ca acest lucru se va schimba, iar peste cateva ore ma voi simti vinovat, dar deocamdata incerc sa ma relaxez.
Am inteles ca eu nu mai am nici un loc in viata lui Yuuri si poate ca nu am avut niciodata. Totusi, mi-as fi dorit sa ramanem prieteni… »
***
Noua saptamana a inceput de doar cateva ore, dar complexul de pe strada Sakura este deja plin de oameni. Soarele straluceste pe cer precum un star pe scena, iar razele sale aurii lovesc cu putere cladirea ce pare cladita in intregime din sticla.
-Doarme ?
-Nu. Viseaza.
In studio-ul « Blue Dream » este o liniste de mormant, iar chitaristul si keyboard-player-ul nu fac decat sa-l priveasca lung pe solist. Cei doi se incordeaza de fiecare data cand aud o usa deschizandu-se, stiind ca daca in incapere va patrunde managerul lor, atunci chiar vor avea probleme. Au renuntat in urma cu cateva ore la tentativa de a-l ridica pe Yuuri de pe scaunul pe care l-a ocupat de cand a venit, au renuntat la rugaminti, iar acum mai au putin si renunta la tot.
-Stii, Yuuri..Ne grabim. – mai incearca baiatul cu parul inchis la culoare, avand tente de bluemarin sa-l trezeasca din transa in care zace, dar exact in acel moment, managerul lor intra pe usa.
Ciudat, insa acesta nu reactioneaza in nici un fel candi ii vede pe cei trei, stand la masa si ii anunta ca vor inregistra un videoclip. Noul lor album urmeaza sa fie lansat peste doar o saptamana, iar asa ceva ar avea un impact pozitit cu publicul, trupa fiind cunoscuta prin videoclipurile extravagante.
-V-am spus. – casca vocalistul, dezmortindu-si bratele si ridicandu-se de pe scaun.
-Bineinteles ca da.. – comenteaza chitaristul sarcastic, zambind si parasind la randul sau scaunul.
-Unde incepem ?
***
« Cand am ajuns la liceu, era un haos total. Baietii incercau sa-si faca loc prin multime, iar fetele erau in extaz. Nimeni nu a vrut sa-mi spuna ce se imtampla.
M-am chinuit minute in sir, dar am reusit sa depasesc elevii parca intepeniti la intrarea in curtea scolii. Am fost oprit din nou, de data aceasta de catre un agent de paza care mi-a aratat zona pe care trebuia sa o ocolesc.
Am acceptat si am inceput sa pasesc pe drumul marcat, urmarind atent oamenii, masinile, aflate in zona « interzisa ». Am vazut mai multi politisti, o camioneta si cateva masini, dar nimic mai mult.
Am ajuns in fata cladirii cand inca era devreme, dar am hotarat sa ma refugiez in sala de clasa. Scarile erau goale, iar faptul ca-mi auzeam ecoul pasilor ma enerva si ma faceam sa ma simte ciudat, dar speriat. Am ajuns la etajul dorit si m-am uitat pe geam, deoarece aceam impresia ca eram intr-o alta dimensiune, poate in lumea de dincolo.
Inca simteam o teama in mine, dar am deschis usa clasei. Am tipat fara sa vreau, pierzandu-mi respiratia, fara sa-mi dau seama de prima data ca cel care m-a salutat a fost Nori.
[i]« Cum te simti ? » m-am intrebat zambind si nu am inteles de ce a facut asta. I-am raspuns incet, spunandu-i ca sunt bine, apoi l-am intrebat ce se intampla afara.
Dupa ce mi-a explicat, am ramas impietrit in fata sa. »[/i]
***
-De ce tocmai aici, Masao?
-Tu ai sugerat locul acesta cu doua luni in urma.
Cantaretul sta asezat pe bancheta din spate a uneui masini negre, de lux, privindu-si managerul, agasat. « Puteai sa ma mai intrebi o data inainte sa stabilesti asta.. » isi muta privirea, privind spre geamul din dreapta sa. Geamurile sunt fumurii si nu destinge bine culorile, dar nu poate decat sa astepte eliberarea zonei.
Peste cateva minute aude soneria iritanta, iar elevii se aduna cu greu la intrarea in liceu, lasand curtea cladirii goala. Echipele de filmare, de paza si protectie, cat si cei care se ocupa cu decorul au acaparat spatiul gol, miscandu-se in ritm alert.
Soferul masinii coboara, lasandu-i pe membrii trupei singuri in autovehicul. Solistul inca mai incearca sa gaseasca o modalitate de a parasi acel loc, dar, negasind nici una, ofteaza si se resemneaza. Isi priveste inca o data colegii, apoi deschide portiera.
-Sa inceapa spectacolul. – priveste cerul, gasindu-si, printre toate ghinioalele de care s-a lovit si inca se mai loveste, puterea de a zambi.
***
« Orele au inceput repede si era o liniste ciudata, ciudata dar tensionata. De cand diriginta a intrat in clasa, elevii au inceput sa vorbeasca despre evenimentele de afara. Unii erau amuzati, altii extaziati.
Eu..nu mai stiam ce sa cred..
Profesoara ne-a explicat ca saptamana aceasta vom gazdui o trupa care pentru mine este deja mult prea cunoscuta, pentru ca acestia sa-si filmeze noul videoclip. Ne-a rugat sa nu incercam sa intram in vorba cu cineva si sa stam pe cat putem de mult in clasa, avand in vedere ca vor filma si pe holul de la etajul nostru – bineinteles, fetele nici nu o mai ascultau. Isi facusera deja planuri pentru sfarsitul orelor, vrand sa primeasca autografe, poze si multe altele.
Tocmai voiam sa ma dau cu capul de banca, dar in clasa a intrat o fata ciudat de blonda, dar cu o aura stralucitoare in jurul ei. Tin minte ca niciodata nu am fost atras de o fata, dar aceasta chiar mi-a captat privirea. Nu purta fusta, desi cred ca una i se potrivea mai bine decat blugii albastri de atunci, dar bluza alba cu fasii mov arata seducator de bine pe ea.
Nori s-a uitat ingrijorat la mine si am inteles ceea ce imi comunica. Am inteles pentru prima oara cu adevarat de ce am fost atat de usor dat la o parte. Nu stiam ce cauta ea acolo, dar mi-am inghitit nervii si am indurat. Aceasta a plecat repede.
In pauza, temerile mi s-au confirmat. Acea adolescenta chiar era Naomi, cea care – prefer sa spun : fara sa stie – l-a luat de langa mine pe singurul care m-a invatat atat de multe in atat de putin timp.
Mi-am dat seama ca el m-a invatat sa iubesc..si sa traiesc. Poate ca altor oameni li s-ar parea ciudat, dar cand vorbesc cu mine insumi gasesc cele mai multe raspunsuri. M-am gandit la aceste lucruri intr-o ora in care profesorul a refuzat sa apara, si am prvit geamul, ignorand continuu miscarile bruste si zgomotele de langa mine.
[i]« E doar o saptamana. » mi-am spus, fara sa-mi dau seama de ce. Fara sa fiu constient de lucrurile prin care as putea sa cresc. Totusi, cred ca o parte din mine inca se bucura pentru faptul ca il voi vedea in fiecare zi. »[/i]
***