30-12-2012, 12:27 PM
Îmi place ideea ta de început! Care e mai fericit? Orbul care iubește sau cel care vede ce iubește. Ar ieși o întreagă discuție pe tema asta și poate că o seară cu prietenii și câteva cani de vin ar fi de-ajuns în a lamuri acest aspect sau poate că nu. Asta se așteaptă de la un prolog. O idee general valabilă, ceva în jurul caruia se construiește acțiunea. O nucă de cocos din partea mea! Bvo!
Începi un prim capitol prin a reliefa framântarile personajului tau principal, ceea ce nu e rau deloc. Personal, mie mi se pare că vrei să-l încadrezi, să-l definești, dar încă nu ai nimic planificat. Așa că o lași lejer, și ne lași și pe noi în bezna literară numită „va urma” .
Chestia asta cu „murim câte puțin” merge de minune în ziua de azi! Se aplică adolescenților aflați în crize existențiale și cam atât.
Aștept să vad dacă personajul tau e într-adevar un personaj într-un alt personaj, așa cum cred eu, și ce eforturi extraordinare va face ca să își depășească condiția (cu tot cu cacofonie) .
Începi un prim capitol prin a reliefa framântarile personajului tau principal, ceea ce nu e rau deloc. Personal, mie mi se pare că vrei să-l încadrezi, să-l definești, dar încă nu ai nimic planificat. Așa că o lași lejer, și ne lași și pe noi în bezna literară numită „va urma” .
Chestia asta cu „murim câte puțin” merge de minune în ziua de azi! Se aplică adolescenților aflați în crize existențiale și cam atât.
Aștept să vad dacă personajul tau e într-adevar un personaj într-un alt personaj, așa cum cred eu, și ce eforturi extraordinare va face ca să își depășească condiția (cu tot cu cacofonie) .