[Yaoi] Prizonierul

[Clau~]

So, so~ Am revenit cu next-ul. ^^ Am cam exagerat spiritul dramatic in acest capitol, insa I hope you'll like it. And lectura placuta~ ^^
FuNnY bUnNy; oh, my darling. Dar eu vreau sa iti multumesc. Pentru ca chiar apreciez suportul tuturor cititorilor mei si nu numai. Si scuze pentru "nici o" si "nici un", but capitolele sunt deja scrise si cand corectez in prealabil rar ma uit la genul de greseli. Asta a fost ca sa iti spun ca nu sunt indiferenta la ceea ce critici. ^^
yuehan; si eu care credeam ca eu sunt o persoana imaginativa. * si usor schizofrenica, daca ma gandesc. :-?* Ei, dar mi-ai luat-o inainte. :)) De ce te-ai gandi ca Erika e insarcinata cu copilul lui Dave? :)) Esti crazy, man. Anyway, likee it~ Mersi pentru comm si ca citesti~ Si, btw, nu iti vei mai dori scene sangeroase sau de groaza dupa ce o sa vezi cum arata o scena de groaza la mine. -.. I'm so sadic...

Cu drag, VandaQ

Chapter XVI

Dupa ce statuse toata dupa-amiaza band cafea si depanand povesti impreuna cu Erika, Davis se intoarse mult mai calm si fericit acasa, nerabdator sa ii comunice vestea satenului. Urca in graba scarile, zambind larg, si deschise usa apartamentului, spunand pe un ton dulce:
- Am ajuns, iubire!
- Hei, spuse Tim fericit si ii sari in brate, strangandu-l. De la discutia cu Elinor se simtea mai ispasit si stia ce avea de facut.
- Hei, hei, mai usor ca ma sufoci. Dar ce e cu tine de esti asa fericit? spuse chicotind Davis.
- Dar cu tine ce e? intreba Tim si il saruta scurt pe buze. Spune tu si spun si eu.
- Pai, incepu Davis si se indrepta impreuna cu Tim spre canapea. O fosta prietena buna de a mea a venit azi in oras. Si m-a invitat la nunta ei. Iar eu m-am gandit sa vii cu mine. Ar fi un prilej de destindere pentru amandoi, plus ca Erika, prietena mea, ar vrea sa te cunoasca, spuse Davis entuziasmat. Cum auzi cuvintele lui Dave, Tim se ridica de pe canapea, cu o expresie usor surprinsa si indurerata, pronuntand fara vlaga:
- Nu pot merge... Nu pot.
- De ce? spuse Davis curios.
- Ma duc in Idaho.
- Pentru? intreba brunetul incurcat. Pentru ce avea nevoie Tim sa se duca in Idaho?
- Ma duc sa-l gasesc pe Ronald Bucker, spuse Tim hotarat si se indrepta spre bucatarie pentru a-si turna un pahar cu whiskey. Vrei? spuse acesta si ii facu semn lui Davis spre sticla. Insa, in loc sa raspunda, Davis se ridica de pe canapea si se indrepta spre el, spunandu-i:
- Ce vrei sa spui? Cum adica te duci in Idaho? Esti nebun, Tim?
- Nu, deloc. Cu un cub sau doua de gheata? spuse la fel de impasibil Tim, turnand whiskey in doua pahare. Lua unul si il dadu peste cap, iar Davis facu acelasi lucru, apoi spuse:
- Mie asa imi pare. De unde stii tu ca il vei gasi pe Ronald Bucker acolo?
- Stiu! se rasti enervat Tim. Daca tot sunt asa nebun atunci lasa-ma naibii in pace si vezi-ti de nunta ta! striga din nou Tim, trantind paharul pe blatul de bucatarie, apoi merse rapid in camera sa, trantind usa. Davis ramase impietrit, cu paharul in mana si privirea pierduta; de ce se rastise satenul asa la el? Cand isi mai veni in fire, incerca sa il faca pe Tim sa deschisa usa, strigandu-i ca ii pare rau, insa Tim, enervat, deschise muzica la maxim si apuca o foaie pe care scrise cu litere mari "PLEACA!". Davis era pe punctul de a renuntala a mai incerca sa-l convinga pe Tim, apoi vazu ca de sub usa iese o foaie alba. O ridica de pe jos si citi enervat literele scrise pe ea, apoi se rasti la barbatul din camera:
- Bine, plec! Dar asta e ultima data cand mai vorbesti cu mine, auzi? Sa te ia... Insa nu putu termina injuratura si isi abtinu toate celelalte injuraturi, muscandu-si cu putere o buza si dand cu piciorul in usa. Tim tresari aproape speriat de comportamentul brunetului si vru sa se duca dupa el, insa ramase tintuit locului, cu privirea inlacrimata pironita pe tavan, pe fundal melodia inca rasunand cu aceeasi putere. Auzi ca prin vis usa de la intrare si abia atunci indrazni sa se ghemuiasca nevolniv pe pat si sa ia perna in brate, incepand sa planga disperat. Ce facuse? Davis voia sa il ajute, ii voia doar binele si el nu avea nici un drept sa se poarte asa cu el... Acum era, insa, prea tarziu. Ce fusese facut de acum era facut si timpul era ireversibil pentru amandoi. Se ridica de pe pat, stergandu-si grabit lacrimile, si deschise usile dulapului alegand cateva haine la intamplare, in timp ce inca suspina si incerca sa-si abtina plansul. Isi arunca gramada de haine in valiza, se imbraca cu paltonul si lua cele doua bilete de avion privindu-le. Urma ca el si Davis acum sa faca bagaje, sa rada si sa se sarute din orice, apoi aveau sa se odihneasca noaptea, a doua zi dimineata urmand sa plece, fericiti, spre Idaho; acum, insa, toate erau pierdute. Lua un bilet de avion, unul lasandu-l pe blatul de bucatarie langa paharul de whiskey pe care brunetul il bause. Cuburile inca nu se topisera; il lua, zambind nostalgic, apoi il lasa pe blatul de bucatarie, o lacrima mare scurgandu-i-se pe obraz. Ajunse la buze, unde se topi, apoi urmara altele, insa Tim nu le mai dadu importanta si iesi pe usa, incuind-o. Cobora scarile si lua un taxi, spunandu-i soferului sa il duca cat mai repede la aeroport. Cu putin noroc prindea un avion si isi putea schimba biletul. Poate ca nu va mai fi nevoie sa ma intorc in Salt Lake... isi spuse cu un zmabet trist pe fata, imaginile frumosului oras desfasurandu-i-se in fata ochilor precum niste imagini cadentate ale trecutului. Se vazu pe el in drum spre editura, admirand orasul, il vazu pe Albert si pe editorul-sef, isi aminti de discutiile lui aprinse cu MacKenzie si chipul dragut al doamnei Elinor, apoi il vazu si pe Davis, asa cum il vazuse prima data: incapatanat, indaratnic si cu tupeu. Ofta aproape imperceptibil, gandindu-se din nou la cum se certase cu brunetul, apoi auzi vocea soferului ce il destepta din reveria lui:
- Stati linsitit, domnule. Orasul va ramane neschimbat in lipsa dumneavoastra. Tim zambi catre barbat apoi spuse, trecandu-si privirea peste cerul vinetiu pe care rasareau stelele, apoi ii raspunse soferului:
- Ai dreptate... Orasul va ramane neschimbat... Dar eu nu, la fel si Davis, continua el in gand si zambetul de pe fata i se sterse, privirea cazandu-i pe biletul de avion din mainile lui.

*

Fumul se ridica in valuri ademenitoare, in timp ce lumina calda, plapanda, cuprindea intreg localul, invaluindu-l intr-o mantie de mister. Undeva la bar, Davis se uita la paharul din fata lui, din care aproape ca nu bause nici o gura, si incerca sa reconstruiasca in minte chipul lui Tim. Insa de fiecare data cand i se parea ca a reusit, imaginea frumoasa a satenului ce zambea iubitor catre el, era stearsa de acel Tim ce i se dezvaluise in acea seara; rece si razbunator, gata sa treaca peste orice pentru binele sau, chiar si peste... El.
- Te-a parasit? intreba barmanul cu un zambet aproape cuceritor pe chip. Era un tanar de vreo nouasprezece ani, destul de simpatic si cu niste ochi caprui, vii.
- Huh? intreba distras Dave si mai bau o gura din lichidul aramiu.
- Intrebam daca te-a parasit cumva prietena de esti asa abatut.
- Ai putea spune si asa...
- Atunci te-a inselat.
- Si asta e la fel de plauzibil, spuse Davis, aproape razand de situatia in care se afla. Da, am fost parasit de iubitul meu pentru o fantoma ce il bantuie inca de cand era copil, isi spuse in minte si nu isi putut abtine un chicot scurt.
- Ei, omule, asta e spiritul. Zambeste! Mai sunt detsule. Si destui... spuse cu un zambet viclean baiatul, facandu-i cu ochiul lui Davis. Reporterul zambi la randul lui si intreba pe un ton intim:
- Stii unde e baia?
- Normal ca stiu. Davis surase multumit si se ridica de pe scaun, indreptandu-se cu pasi lenesi si hotarati spre baie. Din urma lui, strigand catre un coleg de-al lui sa-i tina locul, barmanul se indrepta cu pasi rapizi, intrand dupa Davis in baie. Brunetul il prinse pe baiat de gulerul camasii si il arunca intr-o cabina de baie, incepand sa-l sarute salbatic si sa ii desfaca nasturii camasii. Baiatul isi arunca bratele dupa gatul lui si incepu sa il mangaie pe spate, apoi sa-l sarute pe gat in jos, nerabdator.
- Stai... spuse deodata Davis si il indeparta usor pe baiat de langa el.
- Nu te gandi la nimic, imagineaza-ti ca sunt iubita ta, ii sopti baiatul excitat la ureche si incepu sa ii desfaca nasturii camasii. Davis ii prinse, insa, mainile si ii spuse pe un ton autoritar:
- Am spus sa stai! Scuze, trebuie sa plec... Iesi din cabina, apoi din baie si isi lua paltonul, dand peste cap brandy-ul ce mai ramase in pahar. Iesi din bar si isi indrepta privirea spre cer, soptind numai pentru el:
- Ce am facut?...