[Yaoi] Sacrificiu si iubire

[Nywa]

[center]Capitolul 16[/center]

Incercam sa nu ma fatai pe craca de copac, unde stateam eu si Alexei, asteptand sa imi raspunda la intrebarea mea. Daca minte? Daca nu stie exact cum a murit mama? Daca totul a fost o minciuna scornita de Kristian si restul pentru a rani si mai rau? Daca..., imi spun in gand, dar scutur din cap, vrand sa fiu cu mintea limpede, ca sa analizez totul la rece.
- Sa incep cu inceputul, ii aud vocea calma si matasoasa, facandu-ma sa ma intorc spre el. Toate astea au inceput cu un an inainte ca eu sa ma nasc. Boala, canibali si multe altele. Guvernul a facut o greseala in ecuatie, iar mama ta avea vreo patru ani, cand ii s-au facut pe ea niste experimente, care mai tarziu s-au facut si pe mine, la varsta de un an. Sa fim mult mai rapizi decat canibali, mai agili, mai puternici, super-geni si multe alte calitati, printre care viteza de vindecare. Eu am fost antrenat ca sa pot ucide orice, cu convingerea, ca ajutorul meu voi ajuta omenirea, dar cand au vrut sa puna mana si pe copilul din pantecul Amandei, am ucis oameni din Guvern si am fugit cu Amanda in jungla. Ea m-a invatat tot ce stiu despre chirurgie, ginecologie si multe altele, imi spuse o parte din poveste, oprindu-se cand Nade veni la noi cu fructe proaspete in cos si ma pupa pe frunte, apoi pleca de acolo, lasandu-ne singuri.
- Am inteles ca tu esti un super-soldat, dar cum am si eu puterile astea? Il intreb curios, luand un strugure si incepand sa il mananc cu pofta, mai ales ca era zemost si dulce.
- Mama ta, avea o parte din puteri si cand te-ai nascut, tu nu aveai puterile astea, dar Guvernul a vrut sa te foloseasca exact ca si pe mine, mama ta, a ales sa fuga cu tine si cu sora ta. Acum ceva timp, am prins un om al Guvernului si mi-a marturisit, ca a omorat-o pe Ella, a facut in asa fel incat sa para ca, canibali au ucis-o, imi marturisi barbatul, iar eu priveam in gol.
Nu imi venea sa cred ca Guvernul era in stare sa ucida oameni pentru a obtine ce isi doreau cu adevarat. Trag aer in piept pentru a-mi opri cat de cat tremuratul vocii, dar nu era cu posibil. Lacrimi cristaline, amare si sarate, au inceput sa imi scalde obraji inrositi de la soarele puternic de amiaza. Simt bratul lui Alexei dupa umarul meu, iar eu imi ascund fata in scobitura gatului sau, incepand sa plang in hohote. Nu vroiam sa accept ca mama mea a fost ucisa de Guvern, dar atunci de ce oameni legii au fost asa de vagi in raspunsuri? Tresar cand ii simt cum ma mangaia pe spate, apoi am scos un scancet dureros, cand isi plimba putin degetele pe coloana mea vertebrala. M-am ridicat in picioare, ducandu-ma spre capatul opus al ramurei, putand sa vad minunata vale ce se intindea dedesuptul piscului de stanca. Era atat de frumos si de plin de viata la fel ca si... Mami, chipul ei plin de viata si mereu zambitoare imi aparu in minte. Tot timpul a fost aproape de mine cand am avut nevoie, chiar si atunchi cand faceam o boacana, ea nu ma certa sau sa ma loveasca, imi spunea pe un ton bland ce am gresit, lasandu-ma mai intai sa imi dau cu dinti de piatra. Inchid ochii pentru putin timp, apoi ii deschid hotarat si determinat de ce voi face in continuare.
- Alexei, ii rostesc numele, iar blondul veni langa mine, curios sa afle de ce l-am chemat. Crezi ca putem sa ne furisam in Kanaral pentru a putea afla exact cum s-a petrecut atacul? Il intreb, sperand din suflet ca raspunsul sa fie unul favorabil mie de data aceasta.
Tanarul imi zambi complice, apoi imi facu cu ochiul, dandu-mi de inteles ca orice este posibil, daca vreau cu adevarat. Ranjesc la randul meu, fiind bucuros, ca am gasit intelegere si acceptare. Il aud pe rus cum imi spuse, ca e timpul sa mergem pentru a ne pregati de plecare. Vreau sa stiu totul, imi spun in gand, in timp ce imi pierdeam urma alaturi de tanar in jungla luxurianta.

Incercam sa par smerit, ascultator si atent la traducerea Nadei, care imi vorbea si imi spunea cum sa am grija de mine in jungla. Vroiam sa ii atrag atentia lui Alexei, ce inhama niste sabertooths, pentru a putea sa ne deplasam mai usor. Il aud pe blond cum ma striga pe nume, iar eu am imbratisat-o pe Nade, spunandu-i in limba ei sa aibe grija de ea, apoi m-am indreptat spre animalul meu de calarie.
- Dragon, numele lui este Zephyrus, imi arata felina inalta de doi metri si lunga de doi metri si jumatate, ce se termina cu o coada lunga de aproape un metru-jumatate. Este denumit dupa...
- Zeul grec al vantului de vest, il intrerupt eu, mangaind uriasa felina intre urechi, iar ea incepu sa toarca multumita. Nu sunt atat de incult si blond pe cat par. Am citit aproape toate cartile de mitologie, il informez pe Alexei, urcandu-ma in sa, aproape picand din ea.
- Daca erai calare pe Centurion, acesta te-ar fi aruncat jos, daca nu te aseza-i cum trebuie, imi marturisi blondul, iar felina lui cafenie scoase un mic miorlait in semn de aprobare.
Ii privesc tinuta lui in sa, putand sa observ ca statea cu fundul ridicat la vreo cinci centimetri de saua tare din piele. Deschid gura de a spune ceva, dar Zephyrus porni inainte dupa companionul lui, facandu-ma sa ma lovesc usor cu "ouale" de sa, ce ma facu sa injur putin, unele chesti. De asta Alexei sta usor ridicat, imi spun in gand, ridicandu-ma si eu putin, exact la timp, cand felina sari peste o buturuga. Zambesc in sinea mea, ca stiu cum sa calaresc un animal atat de fascinat si letal. Incurand asa voi fi si eu.... Incurand...