[Yaoi] Prizonierul

[Clau~]

Hei, dragilor~ Stiu ca am lipsit ingrozitor de mult, dar asta e. Scoala si terminarea unei carti m-au tinut ocupata. Anyway, va multumesc, din nou, celor ce cititi si sustineti acest proiect. Totodata, anunt ca nu mai sunt multe capitole si sunt asa mandra ca am reusit sa inchei acest fic cu bine si ca, in sfarsit, am dus un fic pana la capat. Nu s-a mai intamplat asta de mult. Ultimul lucru pe care vi-l spun e sa aveti o lectura placuta. ^^ *hug*
FuNnY bUnNy; oh, dear. Mai trebuie sa iti multumesc? Cred ca stii ca iti sunt recunoscatoare pentru ca esti aici de fiecare data si ma sustii. So, thank you so much. Iar capitolul acesta iti este dedicat, dear~ Sper sa iti placa. ^^
yuehan. God. :)) Tot timpul am visat sa am un fan nebun ca tine. Nebun in sensul bun. Mersi pentru comm si sutinere, dragule. Nu am vrut sa te sperii chiar asa tare. :)) Si sper sa nu ai cosmaruri din cauza ficului meu, dar te anunt ca vor fi si chestii mai sangeroase mai incolo. Asa ca pregateste muzica~ :)) Anyway, iti multumesc mult inca o data si sper sa iti placa in continuare. :*

Cu drag, VandaQ

Chapter XV

Davis se lasa in scaunul sau epuizat. Toata ziua alergase dupa diverse lucruri, trimis de Roger. Traversase tot orasul pentru niste documente neimportante si, cand ajunse in sfarsit inapoi la redactie, afla ca Roger plecase urgent in alt oras. Brunetul se uita pe geam, observand ca era trecut de amiaza si isi scoase telefonul din buzunar, gandindu-se sa il sune pe Tim. Dimineata aceea fusese destul de rece pentru ei. Inca se gandea la cum tipase satenul la el si cum ii spusese, cu o furie exagerata in privire, ca avea sa prinda acea fantoma. Numai gandul ca Tim ar putea fi ranit il facea pe Davis sa tremure nevolnic. Desi nu crezuse asta pana atunci, avea nevoie de saten mai mult decat avea nevoie de cafea sau aer. Ii era indispensabil. Daca el avea sa se duca dupa fantoma aceea...
-Trebuie sa ii fiu alaturi... gandi cu voce tare Davis, oftand prelung. Pana la urma, puse telefonul in buzunar si isi inchise ochii, lasandu-se pe spate. Da... Asta trebuie sa fac, isi spuse in gand, simtindu-se obosit si plictisit de propria existenta. Voia ca totul sa revina, voia sa stie ca Tim e din nou in bratele lui si ca nimic nu avea sa schimbe asta. Se simtea parasit de propria-i forta si se ura fiindca nu il putea sustine pe Tim. Daca ar fi fost vorba de viata lui, nu i-ar fi pasat, insa era vorba de viata satenului sau iubit si nu voia nici macar sa se gandeasca ca ar putea fi in stare sa faca vreun lucru care sa il puna in pericol.
- White! isi auzi numele strigat si isi deschise buimac ochii. Vezi ca te cauta o tipa, ii spuse unul din colegii sai, facandu-l pe brunet sa se incrunte. Davis se ridica de pe scaun si se deplasa iritat pana la usa; nu avea chef sa vada pe nimeni la ora aceea. Cand iesi din incapere ochii lui cazura pe chipul unei blonde simpatice ce ii zambea dragut.
- Davis! Ce faci? Nu ma mai recunosti? spuse fata si rase amuzata.
- Erika? Doamne, Erika, tu esti. Data trecuta cand te-am vazut erai roscata si conduceai o motocicleta, spuse Davis chicotind si o lua in brate pe femeie. Aceasta ii raspunse la gest si ii saruta un obraz, inrosindu-l din cauza rujului. Ii sterse urma de ruj de pe fata si ii spuse, cu un zambet fericit pe fata:
- Ei, motocicleta e in garaj, plina de praf. Cat despre par, speram sa imi stea bine asa, spuse fata cu o mina vesela. Erika Longstone fusese una din prietenele apropiate ale lui Davis si una din cele mai petrecarete fete din viata lui. Avusese si cu ea cateva aventuri, insa niciodata nu declarase ceva mai mult pentru ea si ea simtise la fel.
- Nu am zis asta, Riki. Esti superba, ca intotdeauna. Doar ca nu m-as fi asteptat sa te vad in costum de dama si pantofi cu toc mic, spuse Davis, trecandu-si privirea peste corpul femeii blonde. Erika isi dadu cateva fire de par dupa ureche, uitandu-se la tinuta ei si ii spuse lui Davis, zambindu-i la fel de larg:
- Asa cred ca e mai potrivit pentru o femeie aproape de maritis. Nu crezi, Davie? Dave o privi surprins, apoi o prinse din nou in brate, razand impreuna cu ea.
- Te casatoresti? Serios? Doamne, am trait sa o vad si pe asta. Erika Longstone se marita.
- Si va avea un copil, spuse femeia ducandu-si instinctiv mana la burta.
- Oh, Riki, sunt asa fericit. Atunci? Ce te aduce pe aici? Ultima data cand am auzit de tine, am aflat ca locuiesti in Vegas.
- Nu, acum locuiesc in frumosul si curatul San Diego, impreuna cu Vic, sotul meu. Ma rog, aproape sotul meu. In fine, nu pentru asta am venit aici. Voiam sa te invit personal la nunta. Deci? Inca iti mai place berea la cutie si chips-urile cu paprika sau esti pregatit sa treci la sampanie roz si caviar? Davis surase amuzat si ii spuse pe un ton teatral plin de aroganta:
- Te rog, domnisoara Erika. Doar stii ca dintotdeauna am preferat mancarurile pretentioase cu nume imposibil de pronuntat. Erika rase scurt apoi il privi pe Davis, asteptand parca raspunsul lui. Cat despre nunta, ma cherie, fii sigura ca nu scapi de mine.
- Ma bucur enorm. O poti aduce si pe... iubita ta, spuse chicotind blonda, facandu-i cu ochiul.
- Iubit, de fapt, spuse Davis, zambindu-i natural.
- Davie, Davie. Baiatul asta a pus gheara pe tine. Niciodata nu te-am vazut zambind cand vorbeai despre iubitii si iubitele tale, spuse femeia zambind viclean.
- Ti-as face cunostinta cu el, insa ma tem ca sotul tau sa nu ramana singur la nunta. Poate cuceri pe oricine, chiar si pe tine, Erika.
- Nu fi asa de sigur. Hai sa bem o cafea, Davie. Pentru vremurile bune. Mai stii cafeneaua aceea din colt? spuse femeia zambind si Davis dadu din cap cap afirmativ, oferindu-i bratul. Iesira amandoi din redactie si o luara pe strada, zambetele lor destainuind fericirea intalnirii lor.

*

Tim statea pe banca din lemn, privind cerul azuriu de dincolo de crengile pline de flori ale copacilor. De ceva timp isi promisese o bine meritata pauza si acum avea una. Lua paharul cu cafea de pe banca si mai bau o gura, apoi zambi pentru sine, gandindu-se ca el chiar adora primavara. Ce anotimp mai frumos putea exista? Soarele caldut, vantul usor ce spulbera florile copacilor, natura ce reinvia; toate il fermecau intr-o pondere mult mai mare decat si-ar fi dorit. Insa, dincolo de privirea lui fericita si calma, ganduri apasatoare ii incalceau mintea. Ce avea sa faca? Ii era teama, insa nu putea permite sa traiasca cu aceeasi frica in suflet. Si daca acel batran, Ronald, nu ii va da nici un ajutor? Daca va trebui sa suporte pe vesnicie acea stare de incapacitate? Nici macar Davis nu ii mai dadea nici o siguranta acum. El era pe moment langa el, insa cat avea sa mai reziste brunetul in acea situatie? Ofta, ingreunat de toate acele supozitii, de acele idei ce ii faceau mai mult rau, si se ridica de pe banca. Se parea ca nici mica lui plimbare nu-i limpezise gandurile si nici nu il ajutase prea mult timpul irosit. Ce avea sa faca?
Mergea fara rost pe strazile inguste ale Salt Lake City, uitandu-se fara reper pe toate gardurile, de parca acele lucruri ar fi trebuit sa ii dea raspunsul. In mersul lui sovait si fara sens, dadu peste cineva si, ridicandu-si privirea, o intalni pe doamna Elinor, batrana scuzandu-se.
- Tim? spuse ea cu vocea-i leganata. Dragule, arati de parca ai fi vazut un mort. Tim aproape ca surase cand auzi spusele batranei. Daca ati sti ce dreptate aveti, doamna, isi spuse el in gand, oftand scurt.
- Nu e nimic, doamna Elinor, va asigur, spuse respectuos baiatul si ii zambi femeii.
- Esti sigur, dragule? intreba ea cu un aer atotstiutor in timp ce il privea siret. Sa stii ca am ceva mai multa experienta decat tine si stiu cand sunt mintita. Tim se uita la ea nesigur, lasand totodata teama sa i se citeasca in privire. Hai la un ceai, spuse batrana si il lua de brat galant pe Tim, conducandu-l pe alee. Si zambeste frumos, dragule. Macar de ochii altora, completa batrana, facandu-i complice cu ochiul. Tim chicoti amuzat si ii spuse, incercand sa zambeasca:
- Am inteles. Ei, se pare ca batranetea chiar inseamna intelepciune. Batrana confirma cu un zambet deschis si isi continuara drumul in liniste. Peste cateva minute, doamna Elinor isi punea sortul si astepta ca apa pentru ceai sa se incalzeasca.
- Ei? Ce e? il intreba ea pe Tim, stand cu spatele la el.
- E... O chestie mai complicata. Credeti in spirite? Batrana se intoarse uitandu-se curios la baiat si ii spuse din priviri sa continue. Vreau sa zic... Credeti ca ar putea exista vreun fel de spirit care sa va bantuie? O entitate malefica, adica. Stiu ca suna...
- Doamne, Tim. Nu am mai auzit pe nimeni vorbind de la... Vorbesti ca baiatul ala... Cum il chema? Ronald. Da, asa il chema.
- Ronald Bucker? Spuse Tim usor surprins.
- Aha... Il cunosti? Ei, nu conteaza. Doar el bolborosea intr-una despre fantome si morti. Pe vremea aceea nu ii dadem importanta. Insa, dragule, pot jura ca vorbesti exact ca el. Tim se uita dezorientat in jur si incerca sa isi dea seama ce insemna asta. Daca acel Ronald Bucker chiar era cheia rezolvarii misterului?
- Doamna Elinor, imi puteti spune mai multe despre acest barbat?
- Hmm... Sa ma gandesc, spuse batrana cu o mina ganditoare. Stiu doar ca dupa ce a terminat liceul a stat ceva timp in oras, apoi nimeni nu a mai auzit de el. Lucra ca... Of, nu-mi pot aminti. Era, oricum, ceva in domeniul informaticii. Dupa aceea... Oh, stai! Apa. Se departa de masa si stinse aragazul, apoi prepara cu grija ceaiurile. Le puse pe amandoua pe masa, inmanandu-i unul lui Tim, apoi se aseza pe scaun, continuand: Unde am ramas?
- S-a mutat din oras. Dupa aceea? ii reaminti Tim sorbind usor din ceaiul fierbinte.
- Sa vedem. Da, s-a mutat pe undeva prin nord, Idoha parca.
- Idoha? Sunteti sigura? intreba cu un ton impersonal de detectiv Tim.
- Aha... Intr-un oras cu nume promotional. Cum ii spunea?
- Nu e nevoie sa faceti eforturi ca sa...
- Valley! spuse batrana, zambind multumita. Valley City se numea, continua ea si lua ceaiul, band putin din el. Il lasa apoi pe masa si il tintui cu privirea pe Tim, spunandu-i:
- Tim, ai grija. Nu e bine sa te joci cu forte pe care nu le cunosti. Si nu singur. Asigura-te ca atunci cand tot circul asta se termina vei avea pe cineva aproape.
- Voi avea, spuse zambind dulce Tim si stranse mana batranei ce zambea la fel de calduros spre el.
- Acum, du-te. Reporterasul te asteapta, ii spuse batrana facandu-i cu ochiul.
- De unde...?
- Ai spus-o tu singur, dragule: batranetea inseamna intelepciune, spuse Doamna Elinor, ridicandu-se de la masa si sarutandu-l pe frunte pe saten. Tim se ridica, saruta respectuos mana batranei, apoi se deplasa spre usa si iesi, nu inainte de a-i mai spune femeii un "multumesc" sincer. Acum era clar ce avea de facut.