Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Yaoi] Orasul Ruina

#10
Capitolul 6


Scrumiera era atat de plina incat dadea pe dinafara, mucurile si scrumul de tigara imprastiindu/se pe suprafata zgariata a biroului. Oftand, Nina Alvarez isi ridica ceasca de cafea la gura si sorbi cu grija din lichidul negricios. Se stramba aproape imediat si aseza cana inapoi. Aveau nevoie de un nou aparat de facut cafea. Nu credea ca mai suporta mult posirca pe care era nevoita sa o bea de fiecare data cand lucra peste program.
Lua dosarul pe care il aruncase mai devreme langa celelalte ce ii decorau masa de lucru si il deschise. Studie pentru cateva momente poza gainarului, gandindu-se la intorsatura neobisnuita pe care o luase cazul aparent simplu ce ii fusese dat cu o zi in urma.
Nu era deloc obisnuit ca un sobolan de ruina sa moara in circumstante suspecte. Din punctul ei de vedere, era unul dintre riscurile meseriei. Totusi, cei mai multi mureau undeva in interiorul Orasului Ruina, iar trupurile lor nu erau tot timpul gasite. Dumnezeu stie ca nu erau multi cei care ar fi fost dispusi sa se aventureze in labirinturile subterane pentru a gasi un cadavru. Erau destul de putini si cei care porneau intr-o astfel de aventura pentru cineva care se presupunea ca este inca viu, dar pierdut.
Asta o facu sa se gandeasca la cealalta persoana pe care o intervievase. Christian Handerson, omul care aproape isi pierduse viata in incercarea de a salva un strain si, de asemenea, descoperitorul Colidorului Verde. Tanar, frumos, cu succes, dar fara aroganta care ar trebui sa acompanieze aceste calitati. Paruse cu adevarat afectat cand vorbise cu el. Instinctul ii spunea ca nu are nicio legatura cu ceea ce a patit Gilbert sau Giggy, asa cum era cunoscut de cei mai multi, inclusiv de ea, insa nu putea sa elimine de pe lista suspectilor. Nu inca, cel putin.
Si, nu in ultimul rand, cireasa de pe tort, Jace Torch, unul dintre cei mai puternici oameni de pe Phedonia 3, care s-a intamplat, din greseala, sa fie la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. Vorbise cu el, insa nu credea pentru nicio secunda ca se afla la muzeul acela pentru a cumpara o serie de artefacte. Cineva cu statutul sau ar putea foarte bine sa trimita pe altcineva sa o faca. Nu era nevoit sa se deplaseze de pe o planeta pe alta pentru a-si "face cumparaturile".
Nina Alvarez se incrunta. Inchise dosarul si il tranti pe birou, apoi se intoarse cu scaunul si-si indrepta privirea pe fereastra intredeschisa, chiar daca abia putea sa vada lumina felinarelor ce margineau strada.
-Ceata stupida, mormai pentru sine. Inchise ochii si incepu sa-si maseze tamplele cu varful degetelor, incercand sa alunge migrena ce incepea sa-si faca simtita prezenta.
-Detectiv Alvarez...?
Auzi vocea insa nu se intoarse. Nu avea chef sa vorbeasca cu nimeni.
-Nina?
Vazand ca insista, isi deschise intr-un final ochii si ii arunca barbatului o privire ucigatoare peste umeri. Acesta ii zambi, deloc afectat de tratamentu mai putin primitor.
-Hmm?
-Nu ai de gand sa mergi acasa? E aproape 11. vrei sa tii companie schimbului de noapte?
-Mai stau putin, Ian. Trebuie sa-mi termin raportul.
Barbatul ridica din umeri.
-Okay. Eu plec. Ne vedem dimineata.
Nina nu ii oferi niciun raspuns, continuand sa-l priveasca cu coada ochiului pana cand usile liftului se inchisera in urma lui. Cand se trezi din nou singura, isi reintoarse atentia asupra strazii pustii, care, insa nu se mai vedea deloc.
-Un sobolan al ruinelor, Chris Handerson si Jace Torch...oare ce-i scapa?

~oOo~


Restul cinei il petrecura intr-o liniste politicoasa, pe alocuri asezonata cu un iz de tensiune psi abia palpabila, insa daca cei doi barbati au simtit-o, niciun nu a spus nimic. Din cand in cand, intre pauzele dintre imbucaturile luate din mancarea gustoasa, au schimbat cuvinte putine si, in mare parte, fara rost, in incercarea de a incepe ceva ce ar fi trebuit sa semene cu o conversatie, dar imediat au constientizat ca mintea le era in alta parte, asa ca au lasat-o balta.
Cand linistea deveni, intr-un final, prea apasatoare, Torch isi ridica privirea din farfurie si il inspecta fara ocolisuri pe barbatul din fata sa, gandindu-se poate pentru a suta oara ca Chris Handerson nu era in niciun caz ceea ce s-a asteptat el sa fie. Ceea ce nu-si dadea inca seama era daca acest lucru il deranja sau nu.
Stia din proprie experienta ca era mult mai usor sa manipulezi pe cineva care ravnea la putere, la bani sau la recunoastere. O astfel de persoana putea fi momita, pacalita, chiar tradata, daca situatia o cerea, insa cineva ca Chris...
Torch ofta. Se mandrea cu calitatea lui de a citit oamenii ca pe niste carti deschise, de a privii prin ei, in ei si de a le intelege cele mai ascunse dorinte, de a le descoperi si analiza secretele tainuite cu atata grija, care se ascundea de obicei in spatele unor zambete inocente si ale unor priviri calde. Dar Chris era diferit. Singurul lucru pe care il putea simti atunci cand era in proximitatea lui era puterea psi pe care parca o degaja prin fiecare por al corpului. Tremurul usor al energiei ce i pulsa pe piele de fiecare data cand facea o miscare ii trezise instinctul de autoconservare, facandu-i muschii sa se incoarde si inima sa-i bata mai tare in piept.
Chris Handerson, in ciuda infatisarii de adolescent cu un corp desirat si membre lungi, uscative ascunse in totalitate de haine mult prea largi pentru cineva de statura lui emana o aura de putere si un auto-control care ar fi putut rivaliza cu cele ale celor mai buni oameni ai lui, iar ei se antrenau ani de zile pentru a ajunge la asemenea performante.
Si totusi, in ciuda tututor acestor lucruri, nu credea ca cel din fata lui este altceva decat ceea ce lasa sa se vada. In mod cert avea secrete, dar, pana la urma, toata lumea avea secrete. Unii mai multi decat altii, recunoscu Torch, dar, in ciuda acelor secrete, unii chiar aveau curajul sa-si arate adevarata fata, chiar si atunci cand se aflau fata in fata cu un Sef de Sindicat. Asta il facu sa zambeasca.
-Nu stii ca nu e frumos sa te holbezi la cineva cand mananca?
Vocea usor amuzata il trezi din reverire. Tresarind,Torch isi incrucisa privirea cu cea a lui Chris si, pentru o clipa, uita sa respire. Dar, exact in acelasi moment avu si revelatia pe care o astepta inca din seara precedenta.
Nu puterea pe care o emana Chris il atragea. Stia ce e aia putere, fie ca era vorba de puterea pe care i-o oferea pozitia sa in Sindicat sau de cea psi. Il atragea tensiunea ce exista intre ei, acea scanteie pe care o obserase atunci cand il vazuse pentru prima oara. Un tremur subtil ii zgudui trupul cand isi aduse aminte de acel prim moment care i-a cimentat decizia de a-i cere ajutorul lui Chris Handerson in rezolvarea problemei sale.
Imediat ce ajunsese pe Phedonia 1 luase legatura cu contactele sale din Adiante, in incercarea de a-l gasi pe renumitul descoperitor al Colidorului Verde. Desigur, ar fi putut sa mearga la biroul sau si sa-l astepte, dar din informatiile pe care le culesese inainte a ajunge acolo, intelesese ca tinta sa era la fel de atasat de spatiile inchise precum era si el, deci i se paruse lipsit de sens sa piarda ore bune in asteptarea unui om, care, mai mult ca sigur, nici nu urma sa-si foloseasca biroul. Cand aflase care e adresa muzeului, unde se presupunea ca Chris isi desfasoara activitatea in acea dimineata, nu mai zabovi nici macar o clipa si pleca in cautarea lui, ferm convins ca o suma potrivit de mare o sa-l atraga pe notoriul om, chiar daca nu avea sa fie adusa in discutie si recunoasterea meritelor sale. Insa, nimic nu mersese asa cum se asteptase el.
Insa, nu vagauna prafuita ce trecea drept muzeu sau gasirea unui cadavru intr-o camera mortuara extraterestra il debusola, ci modul in care reactionase atunci cand il vazu pe el, stand in camera semi-intunecata, cu hainele prafuite, privind intens vaza extraterestra pe care o tinea cu abele maini. Imediat ce isi intoarse capul si il privii, Torch simti murmurul energiei psi soptindu-i parca in ureche vorbe vechi de cand e lumea, dar ale carui sens el inca nu il intelegea. Isi aminti cum si atunci, la fel ca acum, uita sa mai respire, singurul lucru de care mai era constinet fiind acea privire intensa ce parea sa-i arda pielea si sa-si faca sa-si umezeasca buzele. Ramase pe loc, in ciuda imboldului de a se apropia de acel strain, de a-l tranti de primul perete disponibil si de a-i prinde gura captiva, de a-i saruta buzele usor intredeschise si de a-i atenua cutele de enervare si ingrijorare ce i se imprimasera pe frunte imediat ce il observase. Avusese nevoie de tot auto-controlul sau pentru a nu se da de gol, pentru a face fata acelei chemari primitive, aproape barbare de a domina.
Nu era strain dorintei, insa niciodata simturile sale, atat cele normale, cat si cele paranormale nu au fost in acea sincronicitatea melodioasa ce ii promitea atat de multe. Niciodata nu fusese atras de cineva in felul acesta. Era ca si cum, atunci cand il vazuse, propriile sale puteri psi s-au activat si au creat o legatura cu omul ce statea acum in fata lui. Iar acest lucru era imposibil. Sau ar fi trebuit sa fie imposibil, acolo, pe Phedonia 1. Energiile psi de pe acea planeta erau mult prea diferte fata de cele de pe planeta sa. Nu le putea controla sau manipula. Oricat de mult ar fi incercat, nu ar fi reusit niciodata sa controleze energiile ce formau fantomele din Orasul Ruina.
Insa, indiferent cum privea problema, un lucru ramanea neschimbat. Il dorea pe Chris Handerson. Il dorise din prima clipa in care pusese ochii pe el, iar dorinta aceea nu se diminuase in ultimele 24 de ore, ci din contra...Devenea palpabila, aproape dureroasa.
-Ar trebui sa plecam.
Din nou vocea acea usor ragusita il scoase din starea de visare. Clipi de cateva ori si trase adanc aer in piept, impunandu-si sa se stapaneasca. Ultimul lucru de care avea nevoie, era sa se faca de ras. Dorinta si nevoile sale puteau sa mai astepte. Aveau patru cadrii de phedonita alba de gasit si un nenorocit de mister de rezolvat.
Ii facu semn ospatarului care ii servise mai devreme si ii ceru nota, pe care insista sa o plateasca el.
Atat el cat si Chris se ridicara in acelasi timp de la masa. Chris i-o lua inainte si se strecura cu dibacie printre celelalte mese care se umplusera, intre timp. Torch il urma fara sa zica niciun cuvant, asteptand cu nerabdare sa ajunga afara si sa ia o gura serioasa de aer, insa imediat ce se gasira la o distanta relativ sigura de restaurant Chris se opri din mers si se intoarse spre el. Privirile li se incrucisara.
Torch dori sa spuna ceva, insa cuvintele ii murira in gat atunci cand simti maini calde atingandu-i torsul si impingandu-l in peretele ascuns in umbre. Buze dulci ii acaparara gura, cersindu-i la randul lor atingerea. Ezita doar un moment, inainte ca trupul sa preia controlul, iar mintea sa se scufunde intr-o ceata binecuvantata de placere. Bratele sale puternice il lipisera pe Chris de pieptul sau. Ii simti tensiunea din muschi risipindu-se, lasand trupul micut sa se muleze perfect dupa al lui. Chris se agata de umerii sai si-si inclina putin capul spre drepta, schimband unghiul si obligandu-l pe Torch sa-si intredeschida buzele si sa-i ofere acces. Isi lasa limba sa violeze intimitatea acelui loc cald, atat de imbietor si care ii promitea atat de multe. Torch il intimpina la jumatatea drumului, asteptandu-l, imbiandu-l de a cere mai mult, de a lua mai mult, de a se contopi cu el chiar si pentru o singura clipa. Iar Chris nu ava de gand sa refuze o asemenea invitatie. Nu ar fi putut nici daca ar fi vrut. Ar fi reusit sa faca fata tensiunii sexuale ce plutise intre ei in restaurant, insa cine ar fi putut sa ignore privirile pe care i le oferise Torch cand credea ca nu e atent?
Dumnezeule, daca nu ar fi avut auto-controlul pe care il avea, s-ar fi aplecat peste masa si ar fi inceput sa-l sarute acolo, de fata cu toata lumea. Insa stia ca nu e indicat. Torch vroia discretie. Sa profiti de un barbat ca el intr-un restaurant aglomerat nu era tocmai discretie.
Chris suspina atunci cand simti mana lui Torch strecurandu-se pe sub camasa si atingandu-i pielea. Intr-un gest de capitulare muta, isi inchise ochii si rupse sarutul, umplandu-si plamenii cu aerul rece al noptii si, inevitabil, cu mirosul intoxifiant a barbatului in a carei imbratisare se afla. Muscandu-si buza de jos, isi lasa capul sa se odihneasca absent pe umarul lui Torch.
Zambi cand ii simti bataile repezi ale inimii si puterea psi ce pulsa in jurul lor. Cu o oarecare surprindere, isi dadu seama ca nu era a lui. Atunci isi deschise ochii si ii ridica spre barbatul ce parea a se lupta pentru a-si recapata autocontrolul.
-Torch...?
Acesta isi deschise ochii pe care nici nu stia ca ii tinuse inchise, lasandu-l pe Chris sa citeasca dorinta din ei si ii oferi un zambet resemnat.
-Cred ca acum poti sa-mi spui Jace.



"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui



Răspunsuri în acest subiect
Orasul Ruina - de MiraA - 16-08-2012, 11:25 PM
RE: Orasul Ruina - de AiciSunt - 17-08-2012, 12:27 AM
RE: Orasul Ruina - de October - 18-08-2012, 12:34 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 15-09-2012, 05:25 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 27-09-2012, 12:33 AM
RE: Orasul Ruina - de rali2009 - 27-09-2012, 02:25 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 29-10-2012, 11:22 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 03-12-2012, 02:14 AM
RE: Orasul Ruina - de caramele cu pedale - 07-12-2012, 11:39 PM
RE: Orasul Ruina - de MiraA - 19-12-2012, 03:48 AM
RE: Orasul Ruina - de ArtieS - 20-12-2012, 12:45 AM
RE: Orasul Ruina - de caramele cu pedale - 12-05-2013, 02:21 PM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Orasul Anormal Ke$ha 5 3.991 30-10-2010, 10:40 AM
Ultimul răspuns: Aly
  Sin City - Orasul pacatelor [+16] Arya 12 8.529 23-11-2008, 06:38 PM
Ultimul răspuns: diabolique_alien


Utilizatori care citesc acest subiect:
4 Vizitator(i)