Capitolul 4
" Lasa-ti corpul sa-ti fie imbibat de gheata. Lasa frigul sa-ti sufle prin vene. Lasa-ti inima sa inghete. Nu te mai gandi la el. Trebuie sa traiesti, trebuie! Lasa-ti respiratia sa inghete, fii rece!" Gata! Cartile erau facute, mai erau cateva clipe pana cand glontul imi va mangaia tampla stanga. Pe langa toata durerea pe care am suferit-o, durerea asta era un fleac. Durerea asta insemna curmarea tuturor suferintelor mele, era a mia oara cand vroiam sa o fac, niciodata nu avusesem taria de caracter. Ma gandeam la el. Glontul era pe cale sa imi strapunga si ultimile sentimente pentru el. Oare.. Se saruta cu ea in momentul asta? Oare.. era cu ea in pat? Dormeau imbratisati oare? Am inchis ochii, lasand ca printre genele negre sa-mi curga lacrimi fierbinti, ce-mi spalau obrajii. Degetul imi tremura pe tragaci, cu ochii inchisi am revazut filmul vietii mele. Nu unul cu happy-end. Tot..
Era iarna anului 1991, anul in care implineam blestemata varsta de 20 de ani, fostul meu coleg din liceu ma invitase la el acasa, undeva intr-un orasel din provincie. Cu toate astea locuia intr-un conac, venea dintr-o familie buna. Acolo, in acel mic sat de langa Bucuresti, inca se mai vedeau urmele razboiul dus de oameni cu comunismul. Razboi la care si eu, si prietenul meu Andrei, cel care ma invitase, luptasem si tinuram piept cu o ambitie absurda reformei comunismului. Atunci cand presedintele fusese impuscat, sarisem unul in bratele celuilalt, cantam, radeam, tipam.. El veni la liceul nostru la inceputul clasei a 11-a. Cum amandoi eram cam ignorati de cei din clasa, eu din cauza pozitiei mele sociale, un copil crescut la orfelinat, care ajunse acolo din pricina rezultatelor "foarte speciale" la invatatura, el din cauza ca era nou, venea din provincie, deci probabil toti il etichetasera ca "taran", ajunsesem buni prieteni. Ne bateam pe primul loc in clasa, pe preferatul directorului, desi toti parintii ne urau. Cum pot doi copii, unul crescut la camin si altul la tara, sa fie asa de destepti, incat sa ii intreaca pe fii lor? Ajuns acolo, unde Crivatul era in plin, mi-am petrecut sarbatorile de iarna. Plecarea mea s-a amanat cu 5 zile prima data, din cauza zapezii. In acest timp, prietenii de familie ai lui Andrei faceau vizite. Acea familie avea la randul lor un fiu, Mihai, in varsta de 17 ani atunci. Crescuse impreuna cu Andrei. La fel ca si Andrei, si el facea parte dintr-o familie buna, poate chiar mai buna.
Intr-una din zile, cum ne plictiseam, am hotarat sa vorbim despre iubite. Andrei incepu istorisirile despre miile si sutele de fete care ii cadeau la picioare. Era usor sa iti dai seama ca nu sunt adevarate, cu toate ca arata destul de bine. Era blond, cu ochii nergii ca taciunea, inalt, in jur de 1.80, pielea alba si fina. Picioare puternice, putin par pe ele, pieptul puternic, bine facut. Radeam si eu si Mihai, cu care ma imprietenisem. Si, de alftfel, ma si indragostisem. Stiam ca sunt diferit de la varsta de 16 ani. La sport intotdeauna principala mea activitate era sa admir pe ascuns picioarele celorlalti baieti. Iar vara, cand puteam vedea foarte clar forma posterioarelor lor, era o adevarata placere. Mihai era slab, ca si acum, de alftfel. Atunci nu am prea putut sa vad multe, fiind destul de gros imbracati. Plecarea mea sosi, petrecusem deja Craciunul acolo, Anul Nou am vrut sa-l petrec acasa. A urmat jumatate de an de faculatea de finante, iar vara veni din nou, trebuind sa ma reintorc la Andrei.
O faceam cu zambetul pe buze, stiind foarte bine ca il voi revedea pe Mihai. Andrei ma astepta la gara, imbracat foarte subtire, o pereche de pantaloni scurti rosii, si un tricou verde, imi puteam aduce perfect aminte pentru ca si eu eram imbracat la fel, si rasesem mult pe tema asta. Am plecat spre casa lui, pe care o puteai vedea de departe. Mihai ne astepta acolo, zambitor. Momentele mele preferate erau cu siguranta cele in care mergeam la scaldat. Acolo ii sorbeam pe Mihai din priviri, iar el vedea asta. Odata, Andrei a fost nevoit sa-si urmeze tatal pana la Bucuresti, pentru o zi, iar eu urma sa raman cu mama sa. Mihai veni din nou, si cum afara ploua de zor, am spus sa ramanem la mine in camera. Camera mea era la etaj, varuita in verde cu perdele albe. Un pat, o masa si un mic dulap erau singurele obiecte de mobilier. Am profitat de absenta lui Andrei si l-am intrebat despre iubite. Stiam ca in prezenta lui nu va zice niciodata, pentru ca apoi urma ca el sa rada.
- A.. a inceput sa se balbaie. Eu.. stii... eu.. am profitat si l-am luat de mana, ca un mic gest "prietenesc."
- Mie poti sa-mi spui. i-am ciufulit parul si i-am zambit cald.
- Bine. Tu de ce nu ai o iubita? Adica...
- Adica? l-am intrebat vizibil curios.
- Arati bine, esti frumos, puternic, tu de ce nu ai una? mi-a pus atintindu-si privirea in podea si obrajii lui au prins o tenta rosiatica.
- Pentru ca imi plac baietii. i-am spus senin, nedandu-i drumul la mana. Din cate vedeam nici el nu parea deranjat, altfel si-a fi scos mana din stransoare. M-am apropiat de fata lui incet, putin cate putin.
- Stai.. Pa..ul.. stai.. a incercat sa-mi spuna, insa in momentele alea nimic nu ma oprea.
Mi-am lipit buzele de ale sale, simtindu-l cum tremura. Si-a pus ambele maini in jurul gatului meu, tragandu-ma dupa el pe pat. Am cazut amandoi pe suprafata moale, continuand sarutul fierbinte. Mihai fierbea, era usor sa-ti dai seama de asta. Frigea tot, facandu-ma si pe mine sa transpir. Simteam ceva nou, era primul meu sarut cu un baiat, insa era tot ce am visat. Buzele lui moi mangaindu-le stangaci pe ale mele, ce putea fi mai dragut? Mi-am pus mana pe capul lui, mangaindu-l si dandu-i bretonul pe spate. Un fior placut ma strabatu, rupand sarutul si lipindu-mi mai apoi buzele de fruntea lui. M-am lasat usor langa el, pe pat, doar admirandu-l si mangaindu-i fata. Avea ochii inchisi, buzele intre deschise care ma provocau sa-l sarut din nou. Nu aveam cuvinte sa descriu ce simteam in momentul ala, toate sentimentele ce se inghesuiau in inima mea, ma copleseau. Vroiam ca acea clipa sa nu se termine, sa il am mereu langa mine, pentru totdeauna.
" Lasa-ti corpul sa-ti fie imbibat de gheata. Lasa frigul sa-ti sufle prin vene. Lasa-ti inima sa inghete. Nu te mai gandi la el. Trebuie sa traiesti, trebuie! Lasa-ti respiratia sa inghete, fii rece!" Gata! Cartile erau facute, mai erau cateva clipe pana cand glontul imi va mangaia tampla stanga. Pe langa toata durerea pe care am suferit-o, durerea asta era un fleac. Durerea asta insemna curmarea tuturor suferintelor mele, era a mia oara cand vroiam sa o fac, niciodata nu avusesem taria de caracter. Ma gandeam la el. Glontul era pe cale sa imi strapunga si ultimile sentimente pentru el. Oare.. Se saruta cu ea in momentul asta? Oare.. era cu ea in pat? Dormeau imbratisati oare? Am inchis ochii, lasand ca printre genele negre sa-mi curga lacrimi fierbinti, ce-mi spalau obrajii. Degetul imi tremura pe tragaci, cu ochii inchisi am revazut filmul vietii mele. Nu unul cu happy-end. Tot..
Era iarna anului 1991, anul in care implineam blestemata varsta de 20 de ani, fostul meu coleg din liceu ma invitase la el acasa, undeva intr-un orasel din provincie. Cu toate astea locuia intr-un conac, venea dintr-o familie buna. Acolo, in acel mic sat de langa Bucuresti, inca se mai vedeau urmele razboiul dus de oameni cu comunismul. Razboi la care si eu, si prietenul meu Andrei, cel care ma invitase, luptasem si tinuram piept cu o ambitie absurda reformei comunismului. Atunci cand presedintele fusese impuscat, sarisem unul in bratele celuilalt, cantam, radeam, tipam.. El veni la liceul nostru la inceputul clasei a 11-a. Cum amandoi eram cam ignorati de cei din clasa, eu din cauza pozitiei mele sociale, un copil crescut la orfelinat, care ajunse acolo din pricina rezultatelor "foarte speciale" la invatatura, el din cauza ca era nou, venea din provincie, deci probabil toti il etichetasera ca "taran", ajunsesem buni prieteni. Ne bateam pe primul loc in clasa, pe preferatul directorului, desi toti parintii ne urau. Cum pot doi copii, unul crescut la camin si altul la tara, sa fie asa de destepti, incat sa ii intreaca pe fii lor? Ajuns acolo, unde Crivatul era in plin, mi-am petrecut sarbatorile de iarna. Plecarea mea s-a amanat cu 5 zile prima data, din cauza zapezii. In acest timp, prietenii de familie ai lui Andrei faceau vizite. Acea familie avea la randul lor un fiu, Mihai, in varsta de 17 ani atunci. Crescuse impreuna cu Andrei. La fel ca si Andrei, si el facea parte dintr-o familie buna, poate chiar mai buna.
Intr-una din zile, cum ne plictiseam, am hotarat sa vorbim despre iubite. Andrei incepu istorisirile despre miile si sutele de fete care ii cadeau la picioare. Era usor sa iti dai seama ca nu sunt adevarate, cu toate ca arata destul de bine. Era blond, cu ochii nergii ca taciunea, inalt, in jur de 1.80, pielea alba si fina. Picioare puternice, putin par pe ele, pieptul puternic, bine facut. Radeam si eu si Mihai, cu care ma imprietenisem. Si, de alftfel, ma si indragostisem. Stiam ca sunt diferit de la varsta de 16 ani. La sport intotdeauna principala mea activitate era sa admir pe ascuns picioarele celorlalti baieti. Iar vara, cand puteam vedea foarte clar forma posterioarelor lor, era o adevarata placere. Mihai era slab, ca si acum, de alftfel. Atunci nu am prea putut sa vad multe, fiind destul de gros imbracati. Plecarea mea sosi, petrecusem deja Craciunul acolo, Anul Nou am vrut sa-l petrec acasa. A urmat jumatate de an de faculatea de finante, iar vara veni din nou, trebuind sa ma reintorc la Andrei.
O faceam cu zambetul pe buze, stiind foarte bine ca il voi revedea pe Mihai. Andrei ma astepta la gara, imbracat foarte subtire, o pereche de pantaloni scurti rosii, si un tricou verde, imi puteam aduce perfect aminte pentru ca si eu eram imbracat la fel, si rasesem mult pe tema asta. Am plecat spre casa lui, pe care o puteai vedea de departe. Mihai ne astepta acolo, zambitor. Momentele mele preferate erau cu siguranta cele in care mergeam la scaldat. Acolo ii sorbeam pe Mihai din priviri, iar el vedea asta. Odata, Andrei a fost nevoit sa-si urmeze tatal pana la Bucuresti, pentru o zi, iar eu urma sa raman cu mama sa. Mihai veni din nou, si cum afara ploua de zor, am spus sa ramanem la mine in camera. Camera mea era la etaj, varuita in verde cu perdele albe. Un pat, o masa si un mic dulap erau singurele obiecte de mobilier. Am profitat de absenta lui Andrei si l-am intrebat despre iubite. Stiam ca in prezenta lui nu va zice niciodata, pentru ca apoi urma ca el sa rada.
- A.. a inceput sa se balbaie. Eu.. stii... eu.. am profitat si l-am luat de mana, ca un mic gest "prietenesc."
- Mie poti sa-mi spui. i-am ciufulit parul si i-am zambit cald.
- Bine. Tu de ce nu ai o iubita? Adica...
- Adica? l-am intrebat vizibil curios.
- Arati bine, esti frumos, puternic, tu de ce nu ai una? mi-a pus atintindu-si privirea in podea si obrajii lui au prins o tenta rosiatica.
- Pentru ca imi plac baietii. i-am spus senin, nedandu-i drumul la mana. Din cate vedeam nici el nu parea deranjat, altfel si-a fi scos mana din stransoare. M-am apropiat de fata lui incet, putin cate putin.
- Stai.. Pa..ul.. stai.. a incercat sa-mi spuna, insa in momentele alea nimic nu ma oprea.
Mi-am lipit buzele de ale sale, simtindu-l cum tremura. Si-a pus ambele maini in jurul gatului meu, tragandu-ma dupa el pe pat. Am cazut amandoi pe suprafata moale, continuand sarutul fierbinte. Mihai fierbea, era usor sa-ti dai seama de asta. Frigea tot, facandu-ma si pe mine sa transpir. Simteam ceva nou, era primul meu sarut cu un baiat, insa era tot ce am visat. Buzele lui moi mangaindu-le stangaci pe ale mele, ce putea fi mai dragut? Mi-am pus mana pe capul lui, mangaindu-l si dandu-i bretonul pe spate. Un fior placut ma strabatu, rupand sarutul si lipindu-mi mai apoi buzele de fruntea lui. M-am lasat usor langa el, pe pat, doar admirandu-l si mangaindu-i fata. Avea ochii inchisi, buzele intre deschise care ma provocau sa-l sarut din nou. Nu aveam cuvinte sa descriu ce simteam in momentul ala, toate sentimentele ce se inghesuiau in inima mea, ma copleseau. Vroiam ca acea clipa sa nu se termine, sa il am mereu langa mine, pentru totdeauna.
![[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]](http://fc00.deviantart.net/fs70/f/2012/314/b/6/vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png)
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.