Hello, everyone~ Absenta cam lunga p'aci, asa ca m-am gandit sa mai aduc un capitol. Asta e capitolul meu preferat, actually~ So, sper sa va placa la fel de mult cum imi place si mie si lectura placuta. ^^
FuNnY bUnNy. Nu, sa stii ca nici o greseala de a mea nu e cu intentie si deseori greselile de tastare sunt cele amai multe, caci gramatical nu prea am probleme. Thank you so muchfor your comments si sper sa iti placa in continuare~ ^^
Holul ce i se desfasura in fata privirii era pustiu si sinistru. Se uita de cateva ori ezitant la el si la scarile din spatele ei, gandindu-se ca poate ar fi putut sa evite acel traseu. Insa baiatul fusese clar: pe acolo era laboratorul de chimie. Pasii ei rasunau singuratic in toata acea liniste mormantala, in timp ce volanele rochiei fetei fluturau galant in aer. Era o dupa-amiaza insorita in Salt Lake City si Rose intarziase deja cu jumatate de ora acasa. Parintii ei aveau sa o certe? Se gandi ca poate va indruga vreo minciuna si ca poate o vor scuza de aceasta data. Ofta usor temator, silindu-se sa inainteze pe hol si ajunse in dreptul unei usi inalte pentru ea, deasupra careia o placuta cu "Laboratorul de chimie" zacea lenes, lumina aurie a soarelui tarandu-se jalnic peste literele aproape sterse. Fata observa si praful de pe hol; locul acela nu mai fusese folosit de multi ani, fiind un ultim etaj al cladirii in care erau laboratoarele mai vechi. Cand constructia fusese imbunatita si aproape reconstruita acestea nu au mai fost restaurate, urmand sa fie parasite.
- Aici trebuie sa fie, se auzi vocea aproape soptita de teama a fetei ce pasi in incapere. Il vazu pe Toby cum ii zambeste si se simti mai linistita. Baiatul statea intr-o banca, cu paru-i saten luminand puternic in bataia soarelui si cu ochii ciocolatii privind abstract persoana ce tocmai pasi in laborator.
- Aici erai. Te-am asteptat mult, spuse baiatul si se ridica din banca apucand-o de mana pe fata. Aceasta se inrosi si incerca sa explice, desi vocea ii era tremurata. Simtea ca ceva nu e in regula cu acel loc.
- Scuze... M-am ratacit prin scoala. Cu ochii in pamant, aceasta auzi rasetul usor rautacios al lui Toby si isi ridica capul, tintuindu-l cu o privire suparata pe acesta. Baiatul isi ridica mainile in semn de predare, cu un zambet dulce pe chip - cel cu care ii cucerise si atentia lui Rose - apoi vazu ca si fata zambeste.
- Ce voiai sa-mi arati? spuse Rose, apropiindu-se de Toby.
- Ai auzit de chimie? Fata clatina din cap, urmarind atent cuvintele pronuntate de acesta:
- Cica e o materie pe care o invatam abia in a saptea. Si asta a fost un laborator de chimie. Nu e interesant? Baiatul incepu sa se plimbe prin camera, masurand si agitand eprubetele si celelalte recipiente cu o curiozitate exagerata, in timp ce fata il urmarea cu privirea si ii spuse:
- Ai grija. Poate spargi vreo ceva. Stii ca nu avem voie la etajul asta.
- Nu te mai smiorcai ca o fetita. E interesant, nu? spuse baiatul cu un zambet complicitiv pe buze. Rose se lasa atrasa de curiozitatile acelei materii ciudate si confirma cu o miscare scurta a capului si un zambet copilaros.
- Uite! spuse acesta, luand doua eprubete cu etichete diferite si continut colorat. Baiatul ingaima ceva, citind acele litere si cifre de pe etichetele recipientelor insa i se paru fara rost, pentru ca erau doar niste ameteli ca S, O, H, C, L, asa ca renunta la idee si doar isi intoarse privirea spre fata ce astepta curioasa o continuare a vorbelor lui: Am auzit ca daca combini mai multe substante pot aparea altele noi. Vrei sa incerci?
- Tu ai facut-o? raspunse fulgerator de repede Rose, asteptand cu curiozitate raspunsul baiatului.
- Da, e simplu. E ca si cum ai combina apa cu cerneala, spuse acesta zambind mincinos. Nici el nu stia ce e cu acele substante, insa daca erau interzise mai bine ca Rose sa fie pedepsita ca umblase cu ele. Acesta ii inmana eprubetele si fata le lua, uitandu-se ezitant la ele.
- Esti sigur?
- Fa-o doar. Ce? Iti este frica? spuse acesta incepand sa zambeasca provocator.
- Normal ca nu! replica incapatant fata si turna continutul unei eprubete in cealalta. Nu se intampla nimic pe moment, insa la cateva secunde, dezastrul incepu. Recipientul din sticla din mana fetei bubui si una din bancile din apropierea ei luase foc. Fata incepu sa urle, mana fiindu-i complet arsa de acidul folosit, in timp ce Toby privea speriat in jur. Deodata picioarele i se inmuiasera si frica il cuprinse; ce trebuia sa faca? Daca profesorii si parintii sau aveau sa afle ca el fusese acolo, va fi pedepsit. Hotara rapid si vru sa iasa din camera, in fuga sa dand peste Rose care plangea si se vaicarea. Fata se prabusi pe jos, incercand sa strige dupa el insa fumul deja se raspandea in camera si focul mistuia tot in jurul lui. Se exstinse si la celelate banci, fata vrand sa se ridice. Plangea si urla, iar frica din ea incepuse sa fie din ce in ce mai mare. Toby se opri in usa, privind-o pe Rose ametita in valurile de foc si fum din camera, apoi o lua la fuga pe hol fara sa se uite in urma, cu lacrimi in ochi si teama in suflet.
Rose se prabusi din nou in incercarea ei de a se ridica; mana ii era arsa, vocea ei aproape se pierdea printre tuse si isi simti corpul cald. Insa nu era caldura ei: rochia ii luase foc si ii cuprindea corpul. Incepu sa zbiere disperata, insa flacarile se inaltau in jurul ei si fumul nu o lasa sa respire. Aproape isi pierduse vocea strigand "ajutor" iar in cateva secunde se facu liniste in jur, auzindu-se doar focul ce mocnea incet si sigur. Rose zacea pe jos, incercand din rasputeri sa respire si sa se tarasca afara din camera, lacrimile curgandu-i suroaie pe chipul plin de funingine. Insa cand voi sa iasa pe usa, realiza ca o luase in directia gresita si ca se afla langa geam. Geamul; putea fi o solutie. Daca cineva trecea pe strada atunci ar fi auzit strigatul ei. Asa ca incepu sa zbiere. Un tipat puternic si ascutit iesi din gatul ei, iar in clipa urmatoare cioburile de sticla din geam cazusera peste ea, aducand-o la tacere. Fata cazu pe jos, stinsa de durere si inghitita de focul meschin ce parea a avea viata. Se trezi in Iad chiar inainte sa moara si, cu ultima suflare, isi deschise ochii pentru a privi in jurul ei; acum era singura. Insa nu voi mai fi... isi spuse in gand, in minte aparandu-i chipul baiatului ce o parasise in mijlocul acelui Infern. Ramase inerta, cu ochii deschisi, cu rochia ei carbonizata si parul lung cazandu-i pe chipul innegrit de chin.
Dupa "cearta" lui cu Roger, Davis chiar se gandi sa scrie un articol, insa, in timp ce il concepea, imaginile legate de cazul lui Rose ii bantuira mintea si acum se afla din nou in anticariatul scolii. Bibliotecarul scund si grasut nu il mai conduse de data aceasta, iar cand ii pomenise de acea incapere aproape ca se inverzise la fata. Deschise un dosar mare, cautand date despre ceea ce se intamplase cu fata si cauzele incendiului. Umbla prin tot anticariatul dupa niste hartii ale scolii, gandindu-se ca poate avea sa gaseasca si alte date despre ceea ce se petrecuse cu mai bine de o suta de ani in urma. Incepu sa rasfoiasca fara rost mai multe foi si ofta deznadajduit; se afla acolo de patru ore deja si nu gasise nimic interesant. In plus, era sigur ca avea sa fie spanzurat de seful sau. Insa era ca si cum acel caz l-ar fi chemat spre el, l-ar fi ademenit. Inca nu ii povestise lui Tim despre incidentul cu plangerea si mesajul, insa nici nu avea de gand sa o faca. Tim era deja mult prea stresat in legatura cu asta. Nu voia sa ii provoace tocmai acum un atac de panica.
Se uita peste cele doua desene cu arhitectura scolii si realiza, cu uimire, ca biblioteca era exact in locul vechiului laborator de chimie.
- Laboratorul de chimie... La naiba! spuse Davis si compara din nou cele doua schite. Asa era; laboratorul incendiat devenise, dupa mai multi ani, biblioteca scolii.
- Asta inseamna... Rose! spuse el parca trezit dintr-o revelatie. Avea dreptate, deci. Rose era de vina pentru incidente. Dar ce motiv sa fi avut? Lipsea ceva. Era de inteles de ce se razbuna pe scoala, dar de ce numai la cincizeci de ani diferenta si de ce numai pe baieti. Ce se intamplase cu adevarat acolo? Asta doar el putea afla. Cauta in toate registrele si anuarele, in toate fisele matricole si dosarele scolii, gandindu-se ca poate va gasi o legatura intre cele intamplate. Voia sa stie si motivul pentru care fantoma ataca si sa gaseasca si o solutie la acele probleme. Prins in cautarea sa, fu deranjat de o lumina in plus ce venea din spatele sau. Se gandi ca bibliotecarul aprinse vreun bec. Isi intoarse usor capul si fata lui se crispa de uimire si teama cand vazu stafia unei fete la nici cinci centimetri distanta de el, privindu-l scheletic. Mainile ii erau intinse in fata in timp ce capul lasat intr-o parte permitea parului sa-i alunece pe fata. Davis privi ingrozit acea imagine, aproape tremurand.
- R-rose? intreba el cu vocea stinsa si tremurata de groaza.
- Rose... ingana fata cu o voce neutra si un timbru de copil. Ochii ei pareau a fi goi, lipsiti de orice rationament, in timp ce rochia sa flutura usor desi nici o adiere nu era prezenta in camera. Barbatul isi reveni usor-usor in simtiri si o intreba pe stafia ce parea a fi doar un spirit pierdut:
- Rose... Stii unde te afli? Fata statu in acea pozitie cateva momente bune, in timp ce inima lui Davis isi mari ritmul apoi lumina disparu; fantoma se dezintegra inglobandu-se in aer si in urma ei nu ramase decat o raceala ce il facu pe repoerter sa tresara brusc. Daca aceea era chiar fantoma fetei? Ea nu parea deloc violenta, ci, din contra, pierduta si confuza. Daca altcineva ar fi provocat accidentele si dadea vina pe Rose?...
FuNnY bUnNy. Nu, sa stii ca nici o greseala de a mea nu e cu intentie si deseori greselile de tastare sunt cele amai multe, caci gramatical nu prea am probleme. Thank you so muchfor your comments si sper sa iti placa in continuare~ ^^
Cu drag, VandaQ
Chapter XIII
Holul ce i se desfasura in fata privirii era pustiu si sinistru. Se uita de cateva ori ezitant la el si la scarile din spatele ei, gandindu-se ca poate ar fi putut sa evite acel traseu. Insa baiatul fusese clar: pe acolo era laboratorul de chimie. Pasii ei rasunau singuratic in toata acea liniste mormantala, in timp ce volanele rochiei fetei fluturau galant in aer. Era o dupa-amiaza insorita in Salt Lake City si Rose intarziase deja cu jumatate de ora acasa. Parintii ei aveau sa o certe? Se gandi ca poate va indruga vreo minciuna si ca poate o vor scuza de aceasta data. Ofta usor temator, silindu-se sa inainteze pe hol si ajunse in dreptul unei usi inalte pentru ea, deasupra careia o placuta cu "Laboratorul de chimie" zacea lenes, lumina aurie a soarelui tarandu-se jalnic peste literele aproape sterse. Fata observa si praful de pe hol; locul acela nu mai fusese folosit de multi ani, fiind un ultim etaj al cladirii in care erau laboratoarele mai vechi. Cand constructia fusese imbunatita si aproape reconstruita acestea nu au mai fost restaurate, urmand sa fie parasite.
- Aici trebuie sa fie, se auzi vocea aproape soptita de teama a fetei ce pasi in incapere. Il vazu pe Toby cum ii zambeste si se simti mai linistita. Baiatul statea intr-o banca, cu paru-i saten luminand puternic in bataia soarelui si cu ochii ciocolatii privind abstract persoana ce tocmai pasi in laborator.
- Aici erai. Te-am asteptat mult, spuse baiatul si se ridica din banca apucand-o de mana pe fata. Aceasta se inrosi si incerca sa explice, desi vocea ii era tremurata. Simtea ca ceva nu e in regula cu acel loc.
- Scuze... M-am ratacit prin scoala. Cu ochii in pamant, aceasta auzi rasetul usor rautacios al lui Toby si isi ridica capul, tintuindu-l cu o privire suparata pe acesta. Baiatul isi ridica mainile in semn de predare, cu un zambet dulce pe chip - cel cu care ii cucerise si atentia lui Rose - apoi vazu ca si fata zambeste.
- Ce voiai sa-mi arati? spuse Rose, apropiindu-se de Toby.
- Ai auzit de chimie? Fata clatina din cap, urmarind atent cuvintele pronuntate de acesta:
- Cica e o materie pe care o invatam abia in a saptea. Si asta a fost un laborator de chimie. Nu e interesant? Baiatul incepu sa se plimbe prin camera, masurand si agitand eprubetele si celelalte recipiente cu o curiozitate exagerata, in timp ce fata il urmarea cu privirea si ii spuse:
- Ai grija. Poate spargi vreo ceva. Stii ca nu avem voie la etajul asta.
- Nu te mai smiorcai ca o fetita. E interesant, nu? spuse baiatul cu un zambet complicitiv pe buze. Rose se lasa atrasa de curiozitatile acelei materii ciudate si confirma cu o miscare scurta a capului si un zambet copilaros.
- Uite! spuse acesta, luand doua eprubete cu etichete diferite si continut colorat. Baiatul ingaima ceva, citind acele litere si cifre de pe etichetele recipientelor insa i se paru fara rost, pentru ca erau doar niste ameteli ca S, O, H, C, L, asa ca renunta la idee si doar isi intoarse privirea spre fata ce astepta curioasa o continuare a vorbelor lui: Am auzit ca daca combini mai multe substante pot aparea altele noi. Vrei sa incerci?
- Tu ai facut-o? raspunse fulgerator de repede Rose, asteptand cu curiozitate raspunsul baiatului.
- Da, e simplu. E ca si cum ai combina apa cu cerneala, spuse acesta zambind mincinos. Nici el nu stia ce e cu acele substante, insa daca erau interzise mai bine ca Rose sa fie pedepsita ca umblase cu ele. Acesta ii inmana eprubetele si fata le lua, uitandu-se ezitant la ele.
- Esti sigur?
- Fa-o doar. Ce? Iti este frica? spuse acesta incepand sa zambeasca provocator.
- Normal ca nu! replica incapatant fata si turna continutul unei eprubete in cealalta. Nu se intampla nimic pe moment, insa la cateva secunde, dezastrul incepu. Recipientul din sticla din mana fetei bubui si una din bancile din apropierea ei luase foc. Fata incepu sa urle, mana fiindu-i complet arsa de acidul folosit, in timp ce Toby privea speriat in jur. Deodata picioarele i se inmuiasera si frica il cuprinse; ce trebuia sa faca? Daca profesorii si parintii sau aveau sa afle ca el fusese acolo, va fi pedepsit. Hotara rapid si vru sa iasa din camera, in fuga sa dand peste Rose care plangea si se vaicarea. Fata se prabusi pe jos, incercand sa strige dupa el insa fumul deja se raspandea in camera si focul mistuia tot in jurul lui. Se exstinse si la celelate banci, fata vrand sa se ridice. Plangea si urla, iar frica din ea incepuse sa fie din ce in ce mai mare. Toby se opri in usa, privind-o pe Rose ametita in valurile de foc si fum din camera, apoi o lua la fuga pe hol fara sa se uite in urma, cu lacrimi in ochi si teama in suflet.
Rose se prabusi din nou in incercarea ei de a se ridica; mana ii era arsa, vocea ei aproape se pierdea printre tuse si isi simti corpul cald. Insa nu era caldura ei: rochia ii luase foc si ii cuprindea corpul. Incepu sa zbiere disperata, insa flacarile se inaltau in jurul ei si fumul nu o lasa sa respire. Aproape isi pierduse vocea strigand "ajutor" iar in cateva secunde se facu liniste in jur, auzindu-se doar focul ce mocnea incet si sigur. Rose zacea pe jos, incercand din rasputeri sa respire si sa se tarasca afara din camera, lacrimile curgandu-i suroaie pe chipul plin de funingine. Insa cand voi sa iasa pe usa, realiza ca o luase in directia gresita si ca se afla langa geam. Geamul; putea fi o solutie. Daca cineva trecea pe strada atunci ar fi auzit strigatul ei. Asa ca incepu sa zbiere. Un tipat puternic si ascutit iesi din gatul ei, iar in clipa urmatoare cioburile de sticla din geam cazusera peste ea, aducand-o la tacere. Fata cazu pe jos, stinsa de durere si inghitita de focul meschin ce parea a avea viata. Se trezi in Iad chiar inainte sa moara si, cu ultima suflare, isi deschise ochii pentru a privi in jurul ei; acum era singura. Insa nu voi mai fi... isi spuse in gand, in minte aparandu-i chipul baiatului ce o parasise in mijlocul acelui Infern. Ramase inerta, cu ochii deschisi, cu rochia ei carbonizata si parul lung cazandu-i pe chipul innegrit de chin.
*
Dupa "cearta" lui cu Roger, Davis chiar se gandi sa scrie un articol, insa, in timp ce il concepea, imaginile legate de cazul lui Rose ii bantuira mintea si acum se afla din nou in anticariatul scolii. Bibliotecarul scund si grasut nu il mai conduse de data aceasta, iar cand ii pomenise de acea incapere aproape ca se inverzise la fata. Deschise un dosar mare, cautand date despre ceea ce se intamplase cu fata si cauzele incendiului. Umbla prin tot anticariatul dupa niste hartii ale scolii, gandindu-se ca poate avea sa gaseasca si alte date despre ceea ce se petrecuse cu mai bine de o suta de ani in urma. Incepu sa rasfoiasca fara rost mai multe foi si ofta deznadajduit; se afla acolo de patru ore deja si nu gasise nimic interesant. In plus, era sigur ca avea sa fie spanzurat de seful sau. Insa era ca si cum acel caz l-ar fi chemat spre el, l-ar fi ademenit. Inca nu ii povestise lui Tim despre incidentul cu plangerea si mesajul, insa nici nu avea de gand sa o faca. Tim era deja mult prea stresat in legatura cu asta. Nu voia sa ii provoace tocmai acum un atac de panica.
Se uita peste cele doua desene cu arhitectura scolii si realiza, cu uimire, ca biblioteca era exact in locul vechiului laborator de chimie.
- Laboratorul de chimie... La naiba! spuse Davis si compara din nou cele doua schite. Asa era; laboratorul incendiat devenise, dupa mai multi ani, biblioteca scolii.
- Asta inseamna... Rose! spuse el parca trezit dintr-o revelatie. Avea dreptate, deci. Rose era de vina pentru incidente. Dar ce motiv sa fi avut? Lipsea ceva. Era de inteles de ce se razbuna pe scoala, dar de ce numai la cincizeci de ani diferenta si de ce numai pe baieti. Ce se intamplase cu adevarat acolo? Asta doar el putea afla. Cauta in toate registrele si anuarele, in toate fisele matricole si dosarele scolii, gandindu-se ca poate va gasi o legatura intre cele intamplate. Voia sa stie si motivul pentru care fantoma ataca si sa gaseasca si o solutie la acele probleme. Prins in cautarea sa, fu deranjat de o lumina in plus ce venea din spatele sau. Se gandi ca bibliotecarul aprinse vreun bec. Isi intoarse usor capul si fata lui se crispa de uimire si teama cand vazu stafia unei fete la nici cinci centimetri distanta de el, privindu-l scheletic. Mainile ii erau intinse in fata in timp ce capul lasat intr-o parte permitea parului sa-i alunece pe fata. Davis privi ingrozit acea imagine, aproape tremurand.
- R-rose? intreba el cu vocea stinsa si tremurata de groaza.
- Rose... ingana fata cu o voce neutra si un timbru de copil. Ochii ei pareau a fi goi, lipsiti de orice rationament, in timp ce rochia sa flutura usor desi nici o adiere nu era prezenta in camera. Barbatul isi reveni usor-usor in simtiri si o intreba pe stafia ce parea a fi doar un spirit pierdut:
- Rose... Stii unde te afli? Fata statu in acea pozitie cateva momente bune, in timp ce inima lui Davis isi mari ritmul apoi lumina disparu; fantoma se dezintegra inglobandu-se in aer si in urma ei nu ramase decat o raceala ce il facu pe repoerter sa tresara brusc. Daca aceea era chiar fantoma fetei? Ea nu parea deloc violenta, ci, din contra, pierduta si confuza. Daca altcineva ar fi provocat accidentele si dadea vina pe Rose?...
Nando mo kimi no moto e...
![[Imagine: 346l2lx.jpg]](http://oi60.tinypic.com/346l2lx.jpg)
No matter how many times it will be, I will go back to you