I not your pray

[Nywa]

@ Eirenne mersi mult pentru sfaturi si voi incerca sa tin cont de ele. Stiu ca am multe ficuri deschise, dar daca ai observat, acum las mai mult timp intre postari, fiindca nu prea imi mai permite timpul sa scriu cat de mult as vrea. Voi incerca atata toate greselile, dar nu stiu daca reusesc. Te mai astept pe aici ^.^

Capitolul 12

Stateam in umbrele ruinei ce apartinea unei vechi capele catolice, vechi de foarte mult timp, pantand din intunericul absolut, cum lupisori faceau de straja la intrare in barlogul lor, pentru a preveni vreun atac inamic asupra lor. Puteam sa pun pariu ca ei mergeau pe proverbul european: Paza buna, trece primejdia rea, dar unde era paza, cand urma sa ai dusman pe un vampir destul de mortal? Zambesc veninos si ochii mei devenira rosi, insetati de sange si pregatit sa macelareasca acele nenorociri ale naturii. Scot niste ace de la spate si imi misc mainile fulgerator, iar doua sute de ace din argint intrara in corpul lor, ucigandu-i pe capete si alertand totodata si pe ceilalalti, ce erau ascunsi prin tocuri de usa sau in alte incaperi ruinate ale foste cladiri crestine. Ies din ascunzatoare si pasesc peste cadavrele varcolacilor, lucru ce ma facu sa zambesc ironic, mai ales ca puteam sa ucid fara macar sa las urme. Aud un fosnet in spatele meu si imi dau ochii peste cap si sa oftez usor si iritat.
- Iesiti afara, Shiki-san si Aido-san, spun calm, iar cei doi vampiri se materializara din intuneric, incepand sa cerceteze trupurile de catelusi fara viata si incotosionate de durerea, de a patrunde argindul in corp.
- Deci astia sunt catelusi aia, de care a vorbit vampirul ala din Norvegia, care e fratele tau? Ma intreba visiniul - Shiki -, impungand cu varful adidasului trupul unui varcolac, intorcandu-l cu fata in sus.
- Asta le este forma umana, dar dupa noaptea asta, se pot transforma in forma de nemuritor, le dau raspunsul, fara macar sa il fi cerut unul.
- Cum arata in forma nemuritoare? Ma intreba Aido, facandu-ne pe mine si Shiki sa pufnim despretuitor, intr-o tuse seaca.
Vreau sa raspund, dar un ras amuzant rasuna in jurul nostru, iar de nicaieri se materializa Kaname, imbracat civil si cu un pardisiu gri, lung pana aproape in pamant, deschis de tot. Mda, numai de el nu avea chef sa dau acum. Satenul se opri in fata mea, iar eu m-am dat cativa pasi mai in spate, fiindca din partea lui ma putea astepta la orice, mai ales dupa ce l-am trimis prin acoperisul unui bloc, pana la parter sau in subsol. Pe acolo a ajuns sau cred ca a ajuns. Inainte sa spun ceva, vampirul aparu in fata mea si ma apuca de mana, apoi ma lovi in stomac, inainte sa reactionez cumva, iar ochi mi se inchisera, alunecand in nestire...

Incercam sa ma misc, dar abdomenul meu ma durea atat de rau, incat credeam ca, cineva a pus acolo bucati de fier, incalzite si se raceau usor, torturandu-ma cu placere sadica. Incerc sa respir normal, dar imi era cam prea greu si acest lucru. Am inceput sa rad si sa plang in acelasi timp, amintindu-mi cum Markus incerca sa respire, dupa ce se antrena cu Laura si ajungea cu rani necompatibile cu viata pentru muritori, dar cam grave pentru cei din neamul meu. Simt niste degetele, cum imi mangaiau scalpul, incurcandu-se in parul meu, ce era usor carliontat la varfuri. Deschid cu greu ochii si vad perdelele unui baldachin, ce samanau cu o matase foarte lichida, de culoarea ametisului.
- U... Unde sunt? Intreb pe un ton secatuit de puteri si ragusit, simtind impunsaturi in gat, din cauza ca era foarte uscat.
- Esti in siguranta, micuta mea steluta a Nordului, aud vocea lui Kaname, cum pluti pana la urechile mele, iar buzele sale depusera un sarut lenes pe pavilonul urechii mele stangi. Esti la conacul Kuran, in camera mea, mai exact, imi sopti in ureche, facandu-ma sa ma intorc pe spate, pentru a-l vedea pe vampir.
Aceasta miscare gresita imi facu din nou cunostinta cu durerea din stomac, lucru ce imi aduse tot ce aveam in organ, direct in gura, urmand sa vomit. M-am tarat cu greu afara din pat, vomitand intr-un colt, fiindca nu eram nesimtit sa vomit, tocmai in mijlocul patului. Dupa ce am golit tot din stomac, ma proptesc in perete, din cauza picioarelor ce imi tremurau ca varga, iar genunchi imi cedara, aproape picand cu ei in fecalele ce le-am dat afara din mine, daca nu ma prindea Kaname de mijloc.
- Vrei sa bei ceva? Ma intreba pe un ton cald si binevoitor, facandu-ma sa ma simt rusinat de mine insami si de purtarea mea grosolana.
Dau din cap ca nu si gem de frica, cand pomeni de hranit. Nu stiam daca eram capabil sa mai tin ceva in stomac, pana cand nu il linistesc. Il aud cum chicoti amuzant, apoi ma lua in brate cu grija, asezandu-ma pe pat. Incepu sa se desfaca la camasa, ramand la bustul gol in fata mea, iar eu mi-am intorc capul intr-o parte opusa lui, pentru a-mi ascunde usoara roseata din obraji. Simt greutatea lui in pat, iar spre suprinderea mea, tanarul se afla deaspura mea. Ma ridica in fund, dar ma tinea de spate, ca sa nu pic la loc in asternuturi, fiindca eu numai aveam pic de vlaga momentan.
- Bea, scumpul meu, sopti in ureche, ducandu-mi capul la gatul sau si il tinu lipit acolo.
Incerc sa ma impotrivesc, dar mireasma dulce a pielii sale ma tenta atat de mult, incat am cascat gura, iar colti isi facura aparitia in dantura mea perfecta si ce se afundasera lacomi in epiderma subtire. Imediat am simtit gustul dulce-acrisor al sangelui ce imi invada gura si umplandu-ma cu energie proaspata si excitanta. Il aud pe vampir cum ofta de placere, cand mi-am miscat putin soldul, pentru a sta mai bine. Imi retrag colti si ii ling rana, pentru a se inchide si sa nu ii mai curga sange.
- De ce te-ai oprit? Ii aud vocea ragusita si se lasa pe spate, tragandu-ma deasupra lui, putand sa ii vad ochii aceia minunati si misteriosi.
- Nu ai gemut ca te durea? Il intreb confuz, devenind usor agitat, cand m-am trezit sub trupul sau.
- Nu am gemut de durere, pisoiasul meu balai, imi sopti in ureche si ma saruta apasat pe buze, facandu-ma sa imi pierd capul.
Atat de ireal...