[Naruto] Jail is my home

[Ayumi Michaelis]

Hello! Ideile s-au intors:)). Nu stiu daca sunt mai bune decat cele dinainte sau nu, dar macar sunt acum.
Nu e cel mai bun capitol pe care l-am scris vreodata si are cam mult dialog. Scuze…

Capitolul XVI
“This is how I show my love, I made it in my mind because I blame it on my A.D.D. baby”
~Konan~

- Tu esti nebun, nu are pic de logica ce zici! Ochii meu nu sunt albastrii ca ai tipei roscate, sunt caramizii.
- Stiu, a zis Pain zambind. Aici nu e vorba de culoare, ci de expresie. Iar tu poti avea cea mai induiosatoare privire atunci cand vrei.
- Mai devreme mi-ai spus ca Orochimaru o sa ma omoare si acum nu ai nimic mai bun de facut decat sa imi spui ce ochi frumosi am? Ce dracu, trebuie sa plang ca sa vezi ca imi e frica? Nu e un lucru firesc sa te temi atunci cand aflii ca viata iti e in pericol? Zau asa Pain, tu auzi ce zici? Nu e momentul sa ma iei in brate, nici sa imi faci complimente! Nu incerca sa fii romantic cu mine! Arata-mi ca nu trebuie sa imi fie frica cand sunt cu tine, fii barbat!
Poate nu era necesar sa ridic tonul atat de mult? Dar cum sa fiu calma? Ma tem si nu e deloc un sentiment placut. In timp ce Pain spunea porcarii eu imi imaginam in ce feluri as putea fi omorata. Poate Pain nu e enervant de bun, poate asa e normal sa fie o fiinta umana care are sentimente. Eu sunt doar prea ciudata ca sa inteleg asta. Si totusi, in nepasarea mea, doare sa stiu ca nu ii pot intelege pe altii. Dintre toti oamenii, de ce trebuie ca eu sa fiu diferita? Nu merita sa fii special, nu merita! Daca asta e pretul pe care il platesti cand esti unic, atunci as prefera sa fiu normala si sa nu ma deranjeze fiecare gest al lui Pain. Dar cred ca deja e prea tarziu pentru asta.
- Stai putin, zise el pe un ton distant. Cum am ajuns noi la subiectul asta? Tu m-ai intrebat daca simt ceva pentru tine. Eu te-am sarutat si ti-am facut complimente, iar tu continui sa fii distanta… Ce ar trebui sa inteleg? Chiar conteaza ce a zis Oro? Crede-ma, barbatii spun multe si fac putine. Spune-mi ceva, astept o reactive din partea ta. Lasa pentru moment orice alt lucru care iti preocupa mintea, fii atenta doar la mine. Spune-mi ce simti.
- “Ce simt? Simt ca nu mai pot respira, pentru ca esti prea aproape de mine. Si da, ai dreptate, ar trebui sa uit de orice altceva si sa iti spun ca te vreau in toate felurile in care te poate dori cineva. Vreau sa fiu cu tine, sa ma strangi in brate, sa ma saruti, sa imi spui ca ma iubesti si sa nu ma lasi niciodata singura.” Te-ar multumi un raspuns de genu’? Daca da, atunci imi pare rau, nu sunt genul ala de fata.
Ce dracu’, sunt retardata? De ce i-am raspuns asa ironic cand el a fost doar sincer? Sunt atat de fraiera. Nici macar nu sunt in stare sa port o discutie. Cred ca dupa mine ar trebui sa spunem ceva de genu’: “Eu Konan, tu Pain, noi cuplu”. Ce minte primitiva am! Acum ce o sa ii spun? De-ar exista un mod prin care ii pot spune ce cred fara sa folosesc cuvinte sau sa fac ceva. Probabil i-am ranit sentimentele si ar trebui sa imi cer scuze.
- Nu, nu m-ar multumi. Te plac tocmai pentru ca nu esti genul ala, esti diferita. Asa ca spune-mi, tu de ce nu ma placi? Crezi ca sunt urat, nu? O, Doamne, zise Pain uitandu-se in oglinda, chiar sunt urat!
Problema lui nu are treaba cu aspectul fizic. Pain e fraier. Cum poate sa se considere urat? El este unul dintre putinii baieti despre care pot spune ca arata bine. Adica nu doar bine, Pain arata foarte bine. Daca tocmai el e urat, atunci ceilalti cum sunt?
Cineva a ciocanit puternic la usa. Un tanar roscat a intrat in camera. Tinea in mana flori, dulciuri, jucarii de plus si zambea ca un idiot. A incercat din rasputeri sa spuna ceva, dar nu isi mai gasea cuvintele. In timp ce venea in viteza catre Pain i-am observant pierce-ul din urechea stanga. Roscatul era putin nebarbierit si avea un costum impecabil negru, probabil venea de la serviciu. L-a luat pe Pain in brate, de parca nu s-ar mai fi vazut de mult, in timp ce zambetul nu i-a parasit buzele. Nu am vazut niciodata o persoana mai fericita.
Dupa ce i-a dat drumul lui Pain ne-a privit pe amandoi si si-a facut curaj sa vorbeasca.
- Sunt tatic, sunt tatic! a spus aproape nevenindu-i sa creada.
- Esti nebun omule? De cat timp?
- M-au sunat cei de la spital, Ino a nascut o fetita. Fetita mea, omule, copilul meu!
Pe bune? Tipul asta e casatorit si mai are si un copil? Nu pare atat de in varsta. Nu cred ca e mai mare decat mine sau Pain. Deci alti deja si-au gasit jumatatile si traiesc fericiti impreuna. “Jumatatea” mea imi sta in fata si eu nu ii pot spune nimic. Nu sunt buna de nimic, da’ chiar de nimic. Eu nu voi ajunge niciodata sa spun “da” in fata altaralui, de vreun copil nici nu se pune problema. De ce este atat de greu sa ii spun ce simt? Oricum, acum nu mai e momentul.
- Scuze ca ma bag, am zis pe un ton calm, dar nu ar trebui sa mergi la spital sa iti vezi sotia si copilul?
- Sotie? Dar nu suntem casatoriti. Si da, ar trebui sa mergem. De fapt de asta am venit aici. Masina mea a ramas fara benzina chiar in fata casei Hinatei. Si uite ca din nefericire am dat peste voi, a spus roscatul razand. Ai venit cu masina, nu?
- Nu am masina. Stai putin, o sa chem un taxi.
Doamne, stateam si priveam cel mai frumos lucru posibil. Iubita tipului a ramas gravida, a si nascut si el se bucura. Va dati seama? Si nici macar nu sunt casatoriti. Nu cred ca imi pot reveni din soc. Incerc sa imi imaginez doar cat de mult o iubeste si cat de fericit este. Dar nu pot, eu niciodata nu o sa fiu atat de fericita. E trist cand ma gandesc la asta, dar totusi ma bucur pentru roscat.

Cateva minute mai tarziu eram in lift, mergeam la etajul 5. Nu stiu de ce mergeam si eu cu ei, dar eram bucuroasa ca nu am ramas singura.
- Scuza-ma, acum imi dau seama ca nu m-am prezentat. Sunt Sasori, fostul coleg de liceu al lui Yahiko.
- Konan, am spus intinzand mana catre el. Incantata de cunostinta.
- Scuza-ma daca sunt prea indiscret, dar as vrea sa stiu daca esti prietena lui Yahiko.
Este o intrebare foarte buna. L-am privit pe Pain in ochi si el, ca un barbat curajos ce este, si-a mutat privirea in alta parte. Se inrosise tot la fata si cred ca abia astepta sa ajung la etajul respectiv. Ce las e. Si eu ce-ar trebui sa ii spun roscatului? Adica suntem si nu suntem impreuna. Sa o luam logic. Daca ii spun ca suntem doar prieteni am sa-l ranesc pe Pain. Daca ii spun ca suntem mai mult decat prieten o sa fiu eu confuza. Deci intrebarea este: il pun pe Pain pe primul loc sau pe mine? Mi-am dres putin vocea si am raspuns vag.
- Da, suntem prieteni.
- Am inteles. Now, a moment of silence for our brothers in the friendzone!
Amandoi au inceput sa rada. Roscatul chiar se credea amuzant, in timp ce Pian radea mai mult fortat. Intr-adevar, era destul de comic, dar chiar nu imi venea sa rad. Slava Domnului ca am ajuns la etajul respectiv si nimeni nu a mai spus ceva despre asta.
Toti trei am intrat intr-o camera luminoasa cu perdele verzi si draperii crem. Era extreme de primiotare. In pat statea o tipa frumoasa, cu un par blond foarte lung, care tinea in brate un copil cu ochi albastrii. Sasori s-a apropiat foarte emotionat de ele. A vrut sa o ia pe micuta in brate, dar a ezitat. Blonda l-a incurajat si in cele din urma a facut ce isi propusese. Isi privea cu atata dragoste fiica, incat a facut-o pe blondina sa planga. S-a apropiat si mai mult de ea, ia sters lacrimile si a sarutat-o pe obraz. Apoi s-a uitat la bebelus foarte emotionat.
- Nu-mi vine sa cred ca e fetita noastra. E atat de frumoasa si mica si fragila. Cum o sa reusesc eu sa am grija de ea cu mainile astea neindemanatice?
- O sa reusim, noi doi, impreuna.
Apoi s-au luat imbrate. Da, emotionanta scena, dar putin prea siropoasa pentru mine. Pain a zis si el ceva acolo, dupa care le-a spus celor doi indragostiti ca noi ii lasam singuri.
I-am spus lui Pain ca vreau sa iesim rapid din spital, nu imi plac spitalele, ma sperie. Bineinteles ca a facut cum i-am zis si in cateva minute au iesit din curtea spitalului. M-am uitat insistent la el, apoi l-am intrebat ce urmeaza sa facem.
- Pai nu cred ca Jiraiya are vreo treaba cu noi, deci facem ce vrei tu, amice.
- Amice? am repetat eu ca un copil prost care nu intelege semnificatia unui cuvant.
- Pai nu ai spus ca suntem prieteni? Cum ai vrea sa iti spun?
Desi incerca sa ascunda asta, era putin ranit. Ma simteam prost, dar nu aveam de gand sa imi cer scuze. Adica, nu imi gaseam cuvintele portrivite si decat sa zic ceva care suna ca o scuza penibila, ma bine tac de tot. Si totusi, ce zic eu aici? Cu omul asta trebuie sa stau zi de zi, sa il suport. Daca nu o sa vorbim unul cu altul o sa fie al naibii de ciudat. Doamne, ce e cu mine? Dar mai important, ce e cu Pain? Si el pare destul de nelinistit. Deci, avand in vedere ca nu stiu ce sa spun despre asta am sa schimb subiectul. M-am uitat la el si l-am intrebat de ce Sasori la strigat Yahiko. A ras putin, dupa care mi-a raspuns.
- Doar nu credeai ca ma cheama Pain, nu? E doar o porecla.
Nu imi dau seama ce e mai stupid, intrebarea mea sau raspunsul lui? Am trecut peste, apoi i-am zis ca ar fi bine sa mergem sa mancam ceva, muream de foame. A fost de acord. Nu aveam chef de un restaurant sau ceva pompos asa ca ne-am luat niste sanvisuri si am mers intr-un parc. Literalmente mancam ca boschetarii.
- Ai putin ketchup aici.
Da, eu am zis asta. Si aratam catre coltul gurii lui Pain. L-am sters cu degetul, apoi l-am privit in ochi, destul de mult timp, poate prea mult timp. Avea niste ochi albastri frumosi. Asta era un din zilele in care nu isi pusese lentilele de contact mov. Si el ma privea destul de cald. Si privindu-ne unu’ pe altu, am observant ca era din ce in ce mai aproape.
- Ce faci?
- Ce ti se pare ca vreau sa fac?
El m-a sarutat data trecuta. Si vrea sa o faca din nou. Da’ ce crede el, ca eu fac tot timpul ce vrea? Nu si de data asta. Am inchis ochii si l-am sarutat. Da. Eu pe el, nu invers. Avea niste buze atat de moi si catifelate, nu m-as mai fi dezlipit de ele. Eram atat de emotionata, incat nu-mi venea sa cred ca sunt eu. Pain a rupt sarutul si a inceput sa rada. Eu m-am inrosit putin si l-am intrbat ce e atat de amuzant.
- Femeile in general sunt amuzante.
Asta a fost vag. Nu am inteles ce a vrut sa zica si l-am rugat sa imi explice.
- Stiam ca daca incerc sa te sarut iar nu o sa ma lasi si o sa ma saruti tu. Adica orgoliul femeilor e atat de mare.
Dupa care a zambit ca un idiot, adica ce zambet? A ranjit. Se credea foarte intelligent. Pai chiar era, spre deosebire de mine, care am facut exact ce a vrut. Nu imi place sa fiu manipulata. Poate sa fie sigur, o sa ma razbun.
_____________________________________________________________________________
Asta a fost. Sper ca v-a placut. Nu am stat sa il corectez, pentru ca de cateva saptamani tot scriu la capitolul asta si abia asteptam sa il termin si sa postez. O sa il mai citesc peste cateva zile si am sa corectez atunci greselile. Multumesc ca v-ati pierdut vremea citindu-mi ficul ^_^