Primul meu telefon a fost un Nokia 1100, care m-a tinut vr'o cativa ani pana ce i-am distrus tastatura intr-un moment de furie ( I just painted it blue, with a pen and made a hole in the middle O
). Nu-mi placea excesiv de el, nu pentru ca imi doream neaparat o chestie desteapta cu clapa sau alte zorzonele, cum aveau toti colegii mei de altfel. Ci pentru ca in trecut ma indragostisem de Nokia 3310-ul mamei.
Apoi am avut o chestie cu clapa, dar sincer nu-mi amintesc ce marca era. Il primisem de la mama si stiu ca erau cativa prieteni care au fost nemultumiti de decizia ei. Aparent era ori prea fitos ori prea putin elegant pentru o fata. Cumva am reusit sa-l uit in banca la scoala intr-o frumoasa zi de joi dupa ora de engleza ( de atunci joi + engleza = bad luck! ) si dus a fost. Inainte de el am avut vr'o cateva luni placerea sa ma joc cu LG Chocolate-ul mamei. Era dragutel in sinea lui ( si si mai dragut dupa ce am vazut ca la inceput Dean Winchester avea unul exact ca al meu ), dar ii tinea foarte putin bateria, acesta fiind si motivul pentru care -l schimbase mama. Ulterior am renuntat la el si cineva l-a aruncat, inca-mi pare rau dupa melodiile pe care le inregistrasem de la radio pe telefon, unele erau super cute.
Ceva mai tarziu am primit de la fratele mamei un telefon nou, un "Vodafone Flip 227", cred ca cel mai alien-like telefon pe care l-am avut. Inca-l mai am pe undeva printr-o cutie daca nu ma insel. Ma jucam foarte mult cu el, imi amintesc ca eram indragostita de optiunea de inregistrare si am stat cu vara-mea o zi intreaga si am ras de ce puteam sa inregistram ( not kinky stuff, really *innocent smile* ). L-am inlocuit in clasa a noua pentru ca se comporta straniu si imi deranja OCD-ul stricaciunea produsa la ecran ( undeva sus apareau vr'o trei linii albe enervante ).
La inceputul clasei a noua am primit si eu si tata un "Nokia 6700" prin nu stiu ce puncte, abonament and other kind of magics. Mergea minunat, intram foarte usor pe net cu el, descarcasem o groaza de lucruri si ne intelesesem de minune in Austria unul cu altul. Asta pana a plecat tata o luna in SUA pentru nu stiu ce schimb de experienta si s-a trezit acolo ca nu poate sa dea mama de el pentru ca telefonul lui nu prindea decat un sigur tip de semnal ( am aflat atunci ca sunt patru tipuri de semnal worldwide daca nu incurc eu termenii ). Asa incat a trebuit sa cumpere un telefon nou.
Si de la "Tata, tata, ia un BlackBerry pentru ca asa are Sam Winchester in Supernatural si vreau si eu! Si dupa ce te intorci sigur ajunge la mine telefonul tau." s-a ajuns la un "Motorola v3" de un albastru metalic. A fost o mare aventura sa-i setez ceasul pe ora Romaniei si o si mai mare aventura sa ma descurc cu bluetooth-ul. Totul e setat de la dreapta la stanga si mereu ma trezesc ca trimit un mesaj cand eu de fapt vreau sa sterg o litera scrisa gresit. Plus de asta e cel mai pretentios telefon pe care l-am intalnit vr'odata. Cumva cumneva la mine a ajuns fara incarcator la priza, asa ca il incarc prin USB la calculator. Bateria nu tine excesiv de mult, iar cand moare el chiar moare. Iar aici devine pretentios, am incercat sa-l incarc pe patru calculatoare diferite, el vrea doar pe al meu de acasa. Adica pot oricand sa plec cu el si un laptop departe de casa, daca e sa moara, mort ramane pana ne intoarcem. Bratty phone!
). Nu-mi placea excesiv de el, nu pentru ca imi doream neaparat o chestie desteapta cu clapa sau alte zorzonele, cum aveau toti colegii mei de altfel. Ci pentru ca in trecut ma indragostisem de Nokia 3310-ul mamei. Apoi am avut o chestie cu clapa, dar sincer nu-mi amintesc ce marca era. Il primisem de la mama si stiu ca erau cativa prieteni care au fost nemultumiti de decizia ei. Aparent era ori prea fitos ori prea putin elegant pentru o fata. Cumva am reusit sa-l uit in banca la scoala intr-o frumoasa zi de joi dupa ora de engleza ( de atunci joi + engleza = bad luck! ) si dus a fost. Inainte de el am avut vr'o cateva luni placerea sa ma joc cu LG Chocolate-ul mamei. Era dragutel in sinea lui ( si si mai dragut dupa ce am vazut ca la inceput Dean Winchester avea unul exact ca al meu ), dar ii tinea foarte putin bateria, acesta fiind si motivul pentru care -l schimbase mama. Ulterior am renuntat la el si cineva l-a aruncat, inca-mi pare rau dupa melodiile pe care le inregistrasem de la radio pe telefon, unele erau super cute.
Ceva mai tarziu am primit de la fratele mamei un telefon nou, un "Vodafone Flip 227", cred ca cel mai alien-like telefon pe care l-am avut. Inca-l mai am pe undeva printr-o cutie daca nu ma insel. Ma jucam foarte mult cu el, imi amintesc ca eram indragostita de optiunea de inregistrare si am stat cu vara-mea o zi intreaga si am ras de ce puteam sa inregistram ( not kinky stuff, really *innocent smile* ). L-am inlocuit in clasa a noua pentru ca se comporta straniu si imi deranja OCD-ul stricaciunea produsa la ecran ( undeva sus apareau vr'o trei linii albe enervante ).
La inceputul clasei a noua am primit si eu si tata un "Nokia 6700" prin nu stiu ce puncte, abonament and other kind of magics. Mergea minunat, intram foarte usor pe net cu el, descarcasem o groaza de lucruri si ne intelesesem de minune in Austria unul cu altul. Asta pana a plecat tata o luna in SUA pentru nu stiu ce schimb de experienta si s-a trezit acolo ca nu poate sa dea mama de el pentru ca telefonul lui nu prindea decat un sigur tip de semnal ( am aflat atunci ca sunt patru tipuri de semnal worldwide daca nu incurc eu termenii ). Asa incat a trebuit sa cumpere un telefon nou.
Si de la "Tata, tata, ia un BlackBerry pentru ca asa are Sam Winchester in Supernatural si vreau si eu! Si dupa ce te intorci sigur ajunge la mine telefonul tau." s-a ajuns la un "Motorola v3" de un albastru metalic. A fost o mare aventura sa-i setez ceasul pe ora Romaniei si o si mai mare aventura sa ma descurc cu bluetooth-ul. Totul e setat de la dreapta la stanga si mereu ma trezesc ca trimit un mesaj cand eu de fapt vreau sa sterg o litera scrisa gresit. Plus de asta e cel mai pretentios telefon pe care l-am intalnit vr'odata. Cumva cumneva la mine a ajuns fara incarcator la priza, asa ca il incarc prin USB la calculator. Bateria nu tine excesiv de mult, iar cand moare el chiar moare. Iar aici devine pretentios, am incercat sa-l incarc pe patru calculatoare diferite, el vrea doar pe al meu de acasa. Adica pot oricand sa plec cu el si un laptop departe de casa, daca e sa moara, mort ramane pana ne intoarcem. Bratty phone!
River! Make her blue again!