Identitati secrete

[MiraA]

***

Linistea ce se lasase intre ei in ultimele minute fusese intrerupta de telefonul lui Darius. Fara se se uite la Gabriel, acesta se intise si raspunse. Conversatia criptica nu dura mai mult decateva momente, insa acea scurta pauza de la privirea scrutatoare a barbatului ii oferi lui Gabriel timpul necesar pentru a se aduna. Discutia decursese mai bine decat se asteptase, chiar daca nu avusese rezultatul dorit. Nu avea sa-si castige libertatea. Cel putin, nu inca, insa putea sa spere ca intr-un final il vor lasa sa plece...indiferent cand va fi acel final.
Cand Darius termina de vorbit, puse telefonul inapoi si se lasa in scaun. Privirea lui deveni ganditoare, in birou lasandu-se din nou linistea, pana cand Gabriel hotari ca asta ar fi un moment potrivi pentru a afla ceva mai multe despre situatia lui.
-Daca tot se presupune ca am ajuns la o intelegere, ati putea sa-mi spuneti unde suntem?
-Doar se presupune? il intreba Adamante amuzat, dar cand nu primi niciun alt raspuns inafara de o inclinare usoar a capului din parte baiatului din fata sa, deveni serios. Suntem in muntii Retezat sau, mai bine zis, sub ei. Te aflii intr-una dintre cele mai sofisticate baze de antrenament din Estul Europei.
Gabriel il privi circumspect.
-Ce fel de antrenament si...?
Darius ridica o mana pentru a-l opri.
-Intrebarile fara rost nu merita raspunsuri. Doar nu credeai ca vom da mana, apoi te vom lasa liber pe teren, nu-i asa?
Gabriel tacu. Adevarul era ca nu se gandise la nimic.
-Intoarce-te in camera ta. Fa un dus fierbinte, mananca ceva si odihneste-te. Maine la ora cinci incepi antrenamentul. Sa fii pregatit.
Intelegand ca intalnirea se incheiase, Gabriel se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa. Cand acesta se inchise in urma lui, se sprijini de el si-si trase suflul. Simtea nevoia sa loveasca ceva, insa banui ca gardianul care il astepta lanag biroul secretarului nu va fi prea incantat, asa ca se abtinu.
Cand ajunse in camera sa, cazu in genunchi, incercand cu greu sa-si suprime lacrimile ce ii impungeau ochii. Din nou prizonier. De acesta data in Infern.

*

In dimineata urmatoare, Darius il gasi pe Gabriel stand pe marginea patului.
-Esti pregatit? il intreba stiind insa ca era putin probabil ca tanarul din fata sa sa faca fata tuturor lucrurilor care vor urma.
-Nu.
Mihai isi ridica sprancenele intrebator.
-Cum adica nu?
-Ma indoiesc ca m-as puta pregati pentru ce vrei voi sa-mi faceti, replica Gabriel aproape in batjocora. Dar nu conteaza, nu-i asa? Intelegere sau nu, sunt al vostru sa faceti tot ce vreti cu mine.
Nestiind cum sa raspunda provocarii, Darius ii facu semn sa-l urmeze afara din camera. Gabriel Dragomiroiu se dovedea a fi un caz special, poate chiar mai special decat banuia Vladislav. Darius incerca sa-si stapaneasca zambetul. Trecuse multa vreme de cand avusese placerea sa antreneze un astfel de recrut.
Baza de antrenament parea cat se poate de functionala: colidoarele lungi si slab iluminate erau zugravite intr-un gri mohorat, scarile era de metal si niciunde nu se putea observa vreun element decorativ. Cei doi strabatura mai multe coridoare si sali cu acces interzis inainte de a ajunge la culoarul principal. De aici putea fi observate salile uriase de antrenament cu pereti de sticla, precum si cateva sali ocupate de echipamente sofisticate de supraveghere.
-O sa-ti petreci foarte mult timp in zona asta. Aici ai voie sa fi cand vrei pentru a te antrena.
Gabriel privi persoanele de dincolo de peretii de sticla ce se antrenau. In partea stanga cativa instructori imbracati in uniforme negre explicau tehnici de lupta unei audiente de zece persoane, in timp ce in partea dreapta patru indivizi faceau demonstratii pe cate un suflet lipsit de noroc.
Darius isi continua drumul fara sa le acorde nici cea mai mica atentie, indreptandu-se catre salile de tir ce se aflau in spatele celor ce antrenamente. Gabriel se opri langa el fara sa zica nimic. Un barbat inalt, cu aspect atletic si cu o duritate incredibila in ochii caprui, pe care parul negru nu facea decat sa o scoata in evidenta, se ridica de pe banca si se apropie de ei, tinand in mana un pistol automoat ca si cand ar fi fost cel mai normal lucru din lume.
Tudor Negrea era seful Departamentului de Armament si Echipamente. Fost locotenent din cadrul Scorpionilor Rosii, fusese recrutat de IBA dupa ce una dintre misiunile sale se sfarsise prost si fusese aproape ucis. Atunci, hotarase sa se transfere intr-un loc unde sansele de supravietuire erau ceva mai mari.
-Gabriel, el este Tudor, instructorul tau de tir, facu Darius prezentarile.
-O sa petrecem mult timp impreuna. Te voi invata tot ce trebuie sa sti despre armanent si echipamante de comunicatii asa ca tine-ti ochii si urechile deschise, ii zise acesta cu o urma de ironie in glas.
Gabriel pastra tacerea.
-Ai folosit vreodata asa ceva?
Tudor se apropie de el si ii arata arma pe care o avea in mana. Gabriel clatina din cap, insa nu spuse nimic.
Tudor i-o inmana, indemnandu-l pe un ton incurajator:
-Incearca. Asa vom sti de unde trebuie sa incepem.
Gabriel lua arma si se intorse spre tintele ce se aflau in partea opusa a incaperii. Incerca din rasputeri sa-si opreasca mana din tremurat, insa Tudor observa si nu ii dadu drumul in totalitate.
-Obisnuieste-te cu ea, caci va deveni cea mai buna prietena a ta. Si singura, gandi barbatul insa nu continua, caci tanarul parea oricum pe punctul de a ceda psihic. Se incrunta la Darius, care insa nu-l baga in seama, concentrandu-si toata atentia pe Gabriel.
-Prima lectie, continua el ca si cand se aflau intr-o sala de clasa: nu trage piedica decat daca esti sigur ca vei folosi arma. Lectia numarul doi: nu ameninta pe nimeni cu arma decat daca esti sigur ca o vei folosi. Lectia numarul trei: foloseste-o doar atunci cand ai nevoie de ea.
Gabriel clipi.
-Cand am nevoie de ea?
Tudor ofta. Pustiul avea multe de invatat daca vroia sa faca parte din IBA. Totusi, avea ciudata senzatie ca daca i se oferea ocazia, baiatul si-ar fi luat talpasita si ar fi fugit cat ar fi vazut cu ochii. Nu ca Darius i-ar fi permis asta, dupa tot ce vazuse.
-Multi agenti devin dependenti de ele. Cand nu le mai au, nu sunt in stare sa supravietuiasca.
Ii arata tintele.
-Incearca sa nimeresti una.
Gabriel inghiti in sec. Trase piedica asa cum ii aratase barbatul si ridica arma, astfel incat aceasta se afla la nivelul pieptului. Privi tinta din fata sa pret de cateva secunde, ignorand dorinta de a-si inchide ochii si apasa pe tragaci. Se incrunta cand isi dadu seama ca ratase cu brio.
-Mai vreau sa incerc o data, zise cu o voce neutra, schimbandu-si pozitia corpului si a bratelor. De acesta data, picioarele ii erau departate si paralele cu tinta, iar corpul bine echilibrat si nemiscat. Sustinu arma cu ambele maini, tinti cu grija, apoi trase o singura data.
Tudor se uita cu uimire la gaura micuta ce aparu in centrul tintei. Se intinse si ii lua arma din mana, masurandu-l din cap pana-n picioare cu o privire contemplativa inainte de vorbi:
-Nu e rau. Pentru un incepator, adauga imediat ca sa nu i se urce la cap.
Dupa ce parasira zona de tir, Darius il conduse pe Gabriel intr-o sala imensa plina de calculatoare. Imediat, un barbat micut de statura cu inceput de chelie, dar care parea intr-o forma fizica la fel de buna ca Tudor, isi facu aparitia, oferindu-i lui Gabriel un zambet calduros ce nu-si avea locul intr-un loc ca acela.
-El e Ovidiu, instructorul tau de informatica. Te va invata tot ce trebuie sa sti despre calculatoare.
Ovidiu Pascu avea 35 de ani si ura violenta de cand isi putea aduce aminte. Parintii lui murisera cand fusese doar un copil in timpul unui jaf armat. Vinovatul nu fusese niciodata prins. Ovidiu ajunsese ma mana serviciilor sociale, insa dupa cateva luni fugise din casa de copii in care fusese plasat si pur si simplu disparuse. Fusese gasit cativa ani mai tarziu in timp ce incerca sa fuga din Romania. Regimul cominist il judecase pentru tradare si il condamnase la moarte. Insa, facand sapaturi mai adanci, isi dadusera seama ca, in ciuda lipsei unei educatii conventionale, Ovidiu era un geniu al calculatoarelor, asa ca il recrutasera. Datorita talentelor sale, Ovidiu reusi sa se ridice repede in ierarhia sociala comunista, ca mai apoi sa gaseasca o modalitate de a scapa si de a-si vinde serviciile si cunostiintele celor de la IBA. Nici dupa atatia ani, nu regreta deciziile pe care le luase de-a lungul vietii. INvatase sa traiasca cu fantomele trecutului si sa priveasca doar spre viitor. Un viitor ceva mai sigur, datorita muncii pe care ajunsese sa o faca.
-Te-ai acomodat? il intreba Ovidiu binevoitor.
-Se acomodeaza cineva?
-E mai greu la inceput, dar nu e sfarsitul lumii. Inca... Il batu priteneste pe spate inainte de a continua. Te voi invata tot ce trebuie sa sti despre codificarea si decodarea documentelor, modalitati de extractie a informatiilor si orice altceva ce tine de computere. Minunatiile astea se vor dovedi a fi cei mai importanti aliati ai tai pe teren, pe langa armele pe care le vei folosi. Asa ca ma astept sa-si dai interesul si sa-si doresti sa inveti cat mai multe.
-Te ocupi si de tactci de strategie?
-Poate. Depinde de recuti, ii raspunse Ovidiu cu o voce seriosa, lipsita de inflexiuni.
In urmatoarele ore, Darius il plimba pe Gabriel in toata baza, aratandu-i aproape toate nivelele si explicandu-i genul de antrenamente la care va trebui sa participe.
-Imi vei fi si tu profesor? il intreba Gabriel intr-un final, pe cand se indreptau spre camera sa.
-Daca imi dovedesti ca esti bun, atunci da. Te voi invata tehnici de manipulare.
-Ce intelegi prin tehnici de manipulare?
-Aptitudinea de a conduce masele, de a manipula emotiile, capacitatea de a intelege un eveniment in ansamblul sau si de a controla persoane reticente in situatii extreme.
-Si daca nu merit?
-Atunci vei deveni carne de tun, la fel ca multi alti recruti.
Gabriel tacu pana cand ajunsera in dreptul camerei sale.
-O sa-mi mai vad vreodata familia?
-Nu stiu daca atunci cand toate astea se vor incheia, o sa-ti mai doresti sa-i vezi. Dar pot sa-ti promit ca pana atunci, vor fi in siguranta.
Gabriel ridica incet capul si il privi in ochi.
-Sper.
-Ai cuvantul meu. Stiu ca acum nu ai incredere in mine, dar pana la urma iti vei da seama ca nu eu sunt baiatul rau. Atunci vom purta din nou aceasta conversatie.

*

Viata lui Gabriel intra intr-o rutina din care nu iesea niciodata. Dimineata se antrena pentru a-si imbunatati forma fizica si rezistenta, dupamasa si-o petrecea impreuna cu Tudor si armele sale sau cu un alt instructor de arte martiale, iar serile ii erau dedicate lui Ovidiu si studiului informaticii. In acest mod trecusera primele doua luni ca recrut IBA.
Intr-o dimineata vazu ca are trecuta in program o sedinta de antrenament psihologic cu Darius, prima de acest gen.
Adamante il astepta in biroul sau. Gabriel intra fara sa bata la usa.
-Ia loc ii spuse, aratandu-i cu mana scaunul din fata biroului. Imediat ce Gabriel se aseza, continua: cum ti se par prograsele pe care le-ai facut de cand ai venit aici?
Gabriel il masura din priviri.
-Sunt sigur ca sti deja. Rapoartele se afla pe birou.
Darius zambi.
-Stiu, dar vreau sa vad care e parerea ta.
-Invat repede si muncesc din greu. Evoluez mai repede decat majoritatea recrutilor de aici, insa inca mai am multe de invatat. Nu sunt inca pregatit pentru o misiune de teren, chiar daca mi-as dori una, insa nu sunt prea sigur ca imi doresc.
-De ce nu?
-Ati spus ca aveti nevoie de mine pentru a opri planurile executivului, insa au trecut doua luni si nu mi-ati adus la cunostinta nimic din ce se intampla in lumea exterioara. Ar fi putut la fel de bine sa inceapa un al treilea Razboi Mondial si eu nu as fi aflat nimic stand aici si asteptand. Gabriel il privi pe Adamante in ochi. Cand am vorbit prima data mi-ati lasat impresia ca situatia e grava si necesita o rezolvare rapida. Dar au trecut doua luni deja si nu mi-ati dat nicio alta informatia care sa ma ajute sa ajung la o concluzie macar provizorie.
Se opri si trase adanc aer in piept.
Darius parea amuzat.
-Continua...
-Situatia e mai complicata decat m-ati lasat sa cred, nu-i asa? il intreba Gabriel intr-un final si ofta resemnat.
Darius il analiza pret de cateva momente inainte de a vorbi. Gabriel inca nu stia, dar in acea zi urma sa i se determine soarta, iar Darius, fara sa vrea, avea asteptari mari de la el. Tanarul isi dovedise capatiatile in ultimile luni. Avea toate sansele sa devina un agent IBA de temut. De un singur lucru nu era insa sigur: ar fi in stare sa apese pe tragaci intr-o sitatie reala?
-Romania este o tara mica, dar cu multe resurse si o infrastructura deficiara ce nu permite exploatarea lor. Acum, dupa caderea comunismului si intrarea Romaniei pe piata mondiala, statele puternice doresc sa stabileasca legaturi comerciale cu toate ramurile industriale. Asta inseamna ca toate intreprinderile de stat vor fi privatizate. Procesul a inceput deja, dupa cum sti...insa efectele lui sunt adesea negative, ceea ce a tansformat Romania in locul ideal pentru desfasurarea mai multor afaceri de pe piata neagra.
-Asta era de asteptat, raspunse Gabriel. Bani putini, nivel de trai scazut, oportunitati mari pentru cei ce stiu sa profite de ele. Nu e nimic nou aici.
-Nu, nu e. Dar miza a fost ridicata cand acesti oameni de afaceri, ca sa nu-i numim altfel, au stabilit legaturi cu oameni din lumea politica a altor state din Europa. State puternice, adauga imediat.
-Precum?
-Franta, Marea Britanie, Suedia, Germania.
-Cred ca trebuie sa fiti un pic mai clar.
-Dupa inmormantarea ta -Gabriel tresari- tatal tau impreuna cu restul executivului a inceput sa se miste mai repede decat inainte. Conform informatiilor noastra, unii membri din fosta Securitate au fost de parere ca ce ai patit tu a fost un avertisment cat se poate de clar si ca operatiunea trebuie grabita.
In ultimile doua luni Romania a stabilit relatii diplomatice cu Franta si Germania. Ambasadorul Andre Ader a venit la cotroceni acum doua saptamani si a participat la o sedinta cu usile inchise impreuna cu principalii pioni ai executivului, dintre care, dupa cum bine sti, face parte si tatal tau.
- Nu e un lucru neobisnuit. Romania e intr-o situatie delicata atat din punct de vedere economic, cat si social si politic. Are nevoie de relatii puternice pentru a supravietui, isi expuse Gabriel pararea neperturbat de incruntatura lui Darius.
-In alte cirscumstante as fi de acord cu tine, insa asta e o situatie speciala. Ii inmana dosarul ce statuse pana atunci pe birou. Andre Ader nu este cunoscut doar ca om politic. In timpul liber sa invarte in niste cercuri ceva mai exclusiviste.
Gabriel deschise dosarul si citi primele pagini, apoi privi poza ce il afisa pe amabasadorul Adere impreuna cu un barbat inalt, brunet ce parea a face parte din armata.
-Cine...?
-Sasha Voronoski, fost agent KGB, actual traficant de arme, in special M4. E unul dintre principalii furnizori de pe piata Europei de Est.
-Sunteti sigur ca nu e doar o coincidenta?
Gabriel stia deja ca e improbabil, insa trebuia sa intrebe. Incepea sa inteleaga unde vroia Darius sa ajunga cu discutia, insa inca ii era greu sa creada ca tatal sau se lasase implicat in asa ceva.
-Da.
-Ce dovezi aveti?
-Una cat se poate buna. Darius se ridica de la birou. Lasa dosarul aici si urmeaza-ma.
Mergand unul langa altul, se indreptara spre una dintre incaperile de interogatorii de la capatul colidorului principal. Darius deschise o usa si il indemna pe Gabriel sa intre. Cand ajunse inauntru, privirea lui Gabriel fusese imediat atrasa de barbatul ce se afla in incaperea imediat alaturata, de care erau despartiti de un perete de sticla dubla.
Darius ii arata scaunul si Gabriel lua loc fara sa puna nicio intrebare, neputand sa-si ia pivirea de la oaspetele de partea cealalta a gemului.
In ciuda faptului ca era plin de sange si avea fata deformata din cauza batailor pe care le-a primit, Gabriel il recunoscu. Era unul dintre subordonatii tatalui sau. Isi putea aminti, macar vag, ziua in care il vazuse pentru prima data la el acasa.
Maxilarul i se incorda, tradandu-i tensiunea. Tanarul nu avea mai mult de douazeci si cinci de ani. Isi intoarse privirea spre Darius.
-Era nevoie sa-l torturati?
-Teroristii nu au drepturi, ii raspunse barbatul, ghicind intrebarea nepusa. El ne-a confirmat ceea ce stiam deja.
-Si acum ce? Il veti baga in inchisoare? Ii veti da drumul?
Darius se indeparta de geam si se apropie de el. Isi scoase arma din tocul de la brau si i-o puse in mana.
-Nu. Acum tu vei termina treaba si te vei intoarce in biroul meu pentru a ne continua discutia.
Zicand acestea se intoarse pe calcaie si se indrepta spre usa. Se oprise pentru un moment inainte de a iesi.
-Esecurile nu sunt acceptate aici. Banuiesc ca nu trebuie sa-ti aduc aminte ca tu esti un risc mai mare decat acel copil. Inca nu mi-ai dat o dovada de buna credinta. Apoi pleca si il lasa singur.
Gabriel inghiti in sec si privi arma din mana sa. Greutatea ei devenise reconfortanta. Nu i se mai parea ciudata sa lucreze cu asa ceva. Insa, ceea ce-i cerea Darius era...
Dovada de buna credinta...
Mai bine zis santaj.
Era mai mult decat constient de amenintarea voalalta din vorbele celuilalt. Cum ar fi putut sa-i scape? Nu era prost. Stia ca inca nu au incredere in el. De ce ar face-o? Era fiul dusmanului. Ar fi putut sa se intoarca impotriva lor la un moment dat. Ar fi avut tot dreptul. Il luasera prizonier si ii distrusera viata.
Dar...vroia oare sa o faca? La ce se putea intoarce? Intr-un fel sau altul era sigur ca Darius va gasi o modalitatea de a-l distruge pe tatal sau si pe el daca hotara sa scape si sa i se alature. Nimic nu-l va opri ca sa-i distruga si restul familiei.
Gabriel ofta. Ei erau nevinovati. Nu trebuiau sa sufere pentru pacatele tatalui. Si nici el nu era nevoit sa traiasca mereu in umbra lui. Avea posibilitatea sa schimbe asta.
Se uita din nou la arma din mana sa.
Daca o va face, totul se va schimba. Nu va mai fi niciodata ceea ce a fost.
Se ridica de pe scaun si iesi din incapere. Deschise usa ce ducea la cealalta camera si intra. Cand auzi sunetul pasilor, barbatul ce fusese legat de scaun isi ridica capul si isi deschise ochiul ce nu il avea umflat.
Se privira in tacere.
-Gab...riel? Traiesti?
Vocea lui era atat de inceata, incat Gabriel aproape nu o auzi. Ridica mana in care avea pistolul si trase piedica.
-Sunt mort. La fel ca tine.
Apasa tragaciul. Sunetul se pierdut pe colidoarele slab luminate.
Gabriel iesi din incapere fara sa priveasca in urma.
Cand intra in biroul lui Darius cateva minute mai tarziu, acesta il masura din cap pana-n picioare, fiind aparent multumit de ceea ce vede.
Ii dadu un nou dosar. Gabriel il deschise cu miscari automate si pivi poza unui adolescent blond cu ochii albastri ce ii zambea lipsit de griji.
-El e Philippe Ader Lavoisier, prima ta misiune.
Si asa incepu noua lui viata.