11-11-2012, 03:00 PM
E primul meu One-shot facut vreodată şi mai este postat o dată şi pe alt forum:3
Agentul imobiliar avea o privire oribilă şi palidă. Mă studia din cap până-n picioare încercând să mă citească doar după exterior. Pare foarte suspect, fiind primul indiciu. Casa veche şi lasată în paragină a fost de vânzare la un preţ foarte mic încât nu am putut refuza. Legenda ei spune cum că ar fi bântuită, iar oricine se aventurează acolo pentru nu ştiu ce comoară, nu mai iese viu din ea. Dacă există într-adevar acest spirit acolo, am de gând să aflu. Frica nu mă poate domina pe mine! Pentru a face acest lucru am decis să stau o seară în acel conac mare . Cu uşoare mişcari, îmi împachetez echipamentul şi plec spre destinatia dorită. Mici cristale începeau să cadă pe geamul maşinii chiar în momentul în care am ajuns la casă, mai curios ca niciodată. Fulgerele luminau Pamântul, iar fiorii-mi dadeau târcoale pe şirea spinarii.
Picaturile de apă alunecau rapid pe chipul meu alb. Înaintez , deschizând poarta mare de fier ruginit. Din acele flori magnifice, din copacii înalti şi din toată frumusetea de odinioară, au ramas doar nişte bete, doar nişte plante fară viaţă ca nişte statui vechi şi fară culoare. Mă adapostesc sub streaşina casei ce mai să cadă şi încerc să mă uit pe geamul casei înauntru, dar în zadar. Întind mâna spre clanta uşii, iar aceasta, cu un uşor scârţâit, se deschide singură. Ramân oarecum uimit şi păşesc neştiutor în casă. Doar firicelele de lumină ce pică din cer mai pot lumina acum întregul conac. Îmi las geanta jos, pe parchetul rece, şi aprind în schimb lanterna.
Merg înainte, sperând să descopar ceva important. Foştii proprietari ai casei erau prezenti prin tabloul imens de pe perete. Trei gheare au sfâşiat acea pictură, iar chipurile lor nu se mai pot vedea. Râsetele cristaline ale unor copii se aud în partea mea dreaptă. Dar nu e nimic în încapere. Inima îmi tresare din piept la auzirea lor, neoprindu-se pentru câteva minute. Pornesc în cautarea locului de unde acel zgomot se aude. Ochii mi se maresc şi încerc să observ totul încă de la cele mai mici detalii. Uşa camerei era desprinsă din balamale şi trântită pe jos. Pete vişinii se puteau observa pe ea. Împreună formau un fel de potecă (,) catre ceva mai misterios, mai înfricoşător decât aş fi crezut. O sală mare, cuprinsă de abisul întuneric mi se înfăţişează. O pată mare şi vişinie zacea uscată pe podeaua scrijelită şi roasă de şoareci.
Caut indicii care să mă ducă la un raspuns corect, la ceva ce ar putea fi adevarat şi care să mă conducă la capatul acestui mister. Cu ajutorul lanternei gasesc o uşă. Era o toaletă. Paşi lenti se auzeau de sus şi coborau pe scari, apropiindu-se de mine. Tremurând şi fară nicio idee de ce s-ar putea întâmpla în continuare, mişc lanterna catre acel zgomot. Urme de apă se uscau cu fiecare pas. Dar, când ajunge faţă în faţă cu mine se formează o baltă de apă ce încet-încet se înroşeşte şi începe să fiarbă. Îl simt cum mă priveşte atent, cum respiră aerul şi-l transformă în particule de gheaţă. Cum parcă mă devorează cu fiecare clipire. Şi dispare. Dispare lasându-mă înlemnit şi fară glas. Aş vrea să fug, să-mi calc orgoliul şi să renunţ la a mai rezolva această enigmă. Să nu mă mai întorc. Dar ceva mă ţine aici, de parcă aş fi lipit de pardoseală şi legat cu lanturi de otel. Inima se calmează, dar nu pot uita acel sentiment. Încerc pe cât posibil să scap de această frică şi continui ce am început.
Ating încuietoarea şi apas încet, vrând să intru, să mă calmez, să mă eliberez de teama de care nu mai pot scapa. Cu privirea aplecată, mă apropii de oglindă, aprinzând becul. Privesc în oglindă reflectând la ce s-a întâmplat." Rodul imaginatiei mele" îmi tot repetam. Mă uit prin acel obiect în spatele meu. Privesc amanuntit totul. Niciun detaliu nu-mi scapă. Prin pereti se auzea cum şoarecii rod peretii, vrând să evadeze din acest iad. Mă întorc o sută optzeci de grade, iar în fata mea apare o fantomă. Inima-mi tresaltă de groază. Parul-i era ud iar ochii erau atintiti pe mine. Zâmbeşte. Lumina se stinge, în timp ce nişte lumânari se aprind. Mă cheamă la ea şi vrea să-i strig numele. Să fiu alaturi de ea. Mă bâlbâi gândindu-mă cum aş putea scapa de acest suflet blocat pe Pamânt. Dar fug. Ies din acea toaletă şi urc scarile.
Privesc la un coridor extraordinar. Cel putin cinci metrii înaltime şi alti câţiva lăţime. Păşesc în faţă, iar de la buzunarul din spate scot pistolul ce mereu îl am lângă mine pentru mai multă singuranţă. Tablouri mici şi mari îmbracau peretii, mobila veche era prafuită şi ţinea loc de casă pentru micile vietuitoare. În fundul acestui hol, un şemineu ars îmi atrage atentia. O sageată de energie se descarcă, iar focul se aprinde brusc. Mă apropi din ce în ce mai mult de acel obiect. Era neprafuit şi parcă abia acum a fost şters. O figură mi se arată. Era un om bogat. Se putea vedea acest lucru după inelele mari şi pretioase, după modul în care statea. Citea o scrisoare, sau cel putin aşa parea a fi. Îşi mişcă lin mâna stângă şi ia ceaşca de ceai. Soarbe zgomotos din ea. La un moment dat mâinile încep ai trebura, o spumă albă curge din gura acestuia şi pică pe podea. În caderea lui aruncă acea foaie lângă şemineu şi, în încercarea de a supravietui, loveşte un cap de dragon, acesta facând parte din mobilier.
Avansez spre capatul vestibulului şi caut acea foaie. Dau pânzele la o parte, dar abia puteam vedea ceva, gasind-o într-un sfârşit. Era putin arsă, iar petele de ceai au împăştiat cerneala. Puteam să deosebesc literele. Era o jumatate de hartă. O hartă a casei ce ducea la un punct, dar de unde să încep? Mi-am amintit de acel bust al dragonului şi am început să descopar cum aş putea să-l fac să se mişte. I-am atins urechea şi am dat-o într-o parte. Şemineul se întoarce nouzeci de grade, iar un alt coridor apare. Intru curios şi abia pot vedea ceva. Niciun geam, doar cearşafuri albe imaculate şi nişte carti. Zidurile se apropie vrând să mă strivească. Mă panichez şi respir greu. Inima parcă iese din piept şi fuge, parasindu-mă. Dar pardoseala parcă-mi scapă de sub picioare şi pic în gol. Eram într-o pesteră foarte ciudată. Cu un fel de sanctuar acolo. Picaturi de apă curgeau de pe zidurile de piatră reci ca gheata. Pielea mi se face ca de gaină şi privesc mai atent în jurul meu. Nişte aparate ciudate se mişcau galagios. Hartii verzi ieşeau din ele. Una a zburat pe langă mine. Era o bacnotă. Ceva nu miroase bine aici. Stau un timp acolo, fiind ud loarcă, încercând să nu îngheţ, şi reflectez la cum aş putea să prind acea "fantomă".
Ajuns din nou în conac, merg în magazia acestui labirint. Iau o matură ce împreună cu sforile mele şi plasa fac o capcană perfectă. Leg o frânghie de ambele ziduri ale holului, pun plasa legată de o altă coardă, ce atunci când cineva sau ceva o va atinge, îl va prinde. Singurul lucru care a mai ramas este cum pot să-l ademenesc. Colind încrezator prin casă şi fac zgomot intentionat, alarmându-l. Iese prin peretele mucegait, se uită urât la mine şi încercă să mă sperie. Fug de el zâmbind şi fiind sigur că am să-l prind. Şi chiar a functionat. Dezleg sfoara şi îi dau masca jos. Până şi eu ramân uimit de cine este de fapt partaşul acestui mister. Agentul imobiliar. Mă gândeam eu că e prea suspect. Atunci mi-am dat seama că el de fapt cauta acea avere uriaşă a aristocratului. El a inventat legenda, a facut tot posibilul să nu se aventureze nimeni acolo.
L-am legat de scaun şi am chemat politia. Am vrut să-l sperii, să vadă cum e, aşa că am dat cu pumnul în perete furios. În spatele coridorului, comoara mult dorită ieşea vijelios din hornul caminului. Aur, argint, rubine, diamante şi tot ce-ţi doreai. Rasuflu uşurat şi eram mai fericit decât am sperat. Ating cu blândete un diamant roz şi-l studiez. Îl iau cu mine ca un fel de rasplată. Sunetul maşinilor de politie se aud din departare aşa că mai bine ies. Urc în maşina neagră gonind pe strazi. De la cel mai înalt geam al casei, doi ochi roşii mă priveau cum plec. Ura se citea în acel abis al focului şi rautăţii. Se pierd în întunericul nesfârşit sclipind puternic.
. Noaptea de 31 Octombrie .
Agentul imobiliar avea o privire oribilă şi palidă. Mă studia din cap până-n picioare încercând să mă citească doar după exterior. Pare foarte suspect, fiind primul indiciu. Casa veche şi lasată în paragină a fost de vânzare la un preţ foarte mic încât nu am putut refuza. Legenda ei spune cum că ar fi bântuită, iar oricine se aventurează acolo pentru nu ştiu ce comoară, nu mai iese viu din ea. Dacă există într-adevar acest spirit acolo, am de gând să aflu. Frica nu mă poate domina pe mine! Pentru a face acest lucru am decis să stau o seară în acel conac mare . Cu uşoare mişcari, îmi împachetez echipamentul şi plec spre destinatia dorită. Mici cristale începeau să cadă pe geamul maşinii chiar în momentul în care am ajuns la casă, mai curios ca niciodată. Fulgerele luminau Pamântul, iar fiorii-mi dadeau târcoale pe şirea spinarii.
Picaturile de apă alunecau rapid pe chipul meu alb. Înaintez , deschizând poarta mare de fier ruginit. Din acele flori magnifice, din copacii înalti şi din toată frumusetea de odinioară, au ramas doar nişte bete, doar nişte plante fară viaţă ca nişte statui vechi şi fară culoare. Mă adapostesc sub streaşina casei ce mai să cadă şi încerc să mă uit pe geamul casei înauntru, dar în zadar. Întind mâna spre clanta uşii, iar aceasta, cu un uşor scârţâit, se deschide singură. Ramân oarecum uimit şi păşesc neştiutor în casă. Doar firicelele de lumină ce pică din cer mai pot lumina acum întregul conac. Îmi las geanta jos, pe parchetul rece, şi aprind în schimb lanterna.
Merg înainte, sperând să descopar ceva important. Foştii proprietari ai casei erau prezenti prin tabloul imens de pe perete. Trei gheare au sfâşiat acea pictură, iar chipurile lor nu se mai pot vedea. Râsetele cristaline ale unor copii se aud în partea mea dreaptă. Dar nu e nimic în încapere. Inima îmi tresare din piept la auzirea lor, neoprindu-se pentru câteva minute. Pornesc în cautarea locului de unde acel zgomot se aude. Ochii mi se maresc şi încerc să observ totul încă de la cele mai mici detalii. Uşa camerei era desprinsă din balamale şi trântită pe jos. Pete vişinii se puteau observa pe ea. Împreună formau un fel de potecă (,) catre ceva mai misterios, mai înfricoşător decât aş fi crezut. O sală mare, cuprinsă de abisul întuneric mi se înfăţişează. O pată mare şi vişinie zacea uscată pe podeaua scrijelită şi roasă de şoareci.
Caut indicii care să mă ducă la un raspuns corect, la ceva ce ar putea fi adevarat şi care să mă conducă la capatul acestui mister. Cu ajutorul lanternei gasesc o uşă. Era o toaletă. Paşi lenti se auzeau de sus şi coborau pe scari, apropiindu-se de mine. Tremurând şi fară nicio idee de ce s-ar putea întâmpla în continuare, mişc lanterna catre acel zgomot. Urme de apă se uscau cu fiecare pas. Dar, când ajunge faţă în faţă cu mine se formează o baltă de apă ce încet-încet se înroşeşte şi începe să fiarbă. Îl simt cum mă priveşte atent, cum respiră aerul şi-l transformă în particule de gheaţă. Cum parcă mă devorează cu fiecare clipire. Şi dispare. Dispare lasându-mă înlemnit şi fară glas. Aş vrea să fug, să-mi calc orgoliul şi să renunţ la a mai rezolva această enigmă. Să nu mă mai întorc. Dar ceva mă ţine aici, de parcă aş fi lipit de pardoseală şi legat cu lanturi de otel. Inima se calmează, dar nu pot uita acel sentiment. Încerc pe cât posibil să scap de această frică şi continui ce am început.
Ating încuietoarea şi apas încet, vrând să intru, să mă calmez, să mă eliberez de teama de care nu mai pot scapa. Cu privirea aplecată, mă apropii de oglindă, aprinzând becul. Privesc în oglindă reflectând la ce s-a întâmplat." Rodul imaginatiei mele" îmi tot repetam. Mă uit prin acel obiect în spatele meu. Privesc amanuntit totul. Niciun detaliu nu-mi scapă. Prin pereti se auzea cum şoarecii rod peretii, vrând să evadeze din acest iad. Mă întorc o sută optzeci de grade, iar în fata mea apare o fantomă. Inima-mi tresaltă de groază. Parul-i era ud iar ochii erau atintiti pe mine. Zâmbeşte. Lumina se stinge, în timp ce nişte lumânari se aprind. Mă cheamă la ea şi vrea să-i strig numele. Să fiu alaturi de ea. Mă bâlbâi gândindu-mă cum aş putea scapa de acest suflet blocat pe Pamânt. Dar fug. Ies din acea toaletă şi urc scarile.
Privesc la un coridor extraordinar. Cel putin cinci metrii înaltime şi alti câţiva lăţime. Păşesc în faţă, iar de la buzunarul din spate scot pistolul ce mereu îl am lângă mine pentru mai multă singuranţă. Tablouri mici şi mari îmbracau peretii, mobila veche era prafuită şi ţinea loc de casă pentru micile vietuitoare. În fundul acestui hol, un şemineu ars îmi atrage atentia. O sageată de energie se descarcă, iar focul se aprinde brusc. Mă apropi din ce în ce mai mult de acel obiect. Era neprafuit şi parcă abia acum a fost şters. O figură mi se arată. Era un om bogat. Se putea vedea acest lucru după inelele mari şi pretioase, după modul în care statea. Citea o scrisoare, sau cel putin aşa parea a fi. Îşi mişcă lin mâna stângă şi ia ceaşca de ceai. Soarbe zgomotos din ea. La un moment dat mâinile încep ai trebura, o spumă albă curge din gura acestuia şi pică pe podea. În caderea lui aruncă acea foaie lângă şemineu şi, în încercarea de a supravietui, loveşte un cap de dragon, acesta facând parte din mobilier.
Avansez spre capatul vestibulului şi caut acea foaie. Dau pânzele la o parte, dar abia puteam vedea ceva, gasind-o într-un sfârşit. Era putin arsă, iar petele de ceai au împăştiat cerneala. Puteam să deosebesc literele. Era o jumatate de hartă. O hartă a casei ce ducea la un punct, dar de unde să încep? Mi-am amintit de acel bust al dragonului şi am început să descopar cum aş putea să-l fac să se mişte. I-am atins urechea şi am dat-o într-o parte. Şemineul se întoarce nouzeci de grade, iar un alt coridor apare. Intru curios şi abia pot vedea ceva. Niciun geam, doar cearşafuri albe imaculate şi nişte carti. Zidurile se apropie vrând să mă strivească. Mă panichez şi respir greu. Inima parcă iese din piept şi fuge, parasindu-mă. Dar pardoseala parcă-mi scapă de sub picioare şi pic în gol. Eram într-o pesteră foarte ciudată. Cu un fel de sanctuar acolo. Picaturi de apă curgeau de pe zidurile de piatră reci ca gheata. Pielea mi se face ca de gaină şi privesc mai atent în jurul meu. Nişte aparate ciudate se mişcau galagios. Hartii verzi ieşeau din ele. Una a zburat pe langă mine. Era o bacnotă. Ceva nu miroase bine aici. Stau un timp acolo, fiind ud loarcă, încercând să nu îngheţ, şi reflectez la cum aş putea să prind acea "fantomă".
Ajuns din nou în conac, merg în magazia acestui labirint. Iau o matură ce împreună cu sforile mele şi plasa fac o capcană perfectă. Leg o frânghie de ambele ziduri ale holului, pun plasa legată de o altă coardă, ce atunci când cineva sau ceva o va atinge, îl va prinde. Singurul lucru care a mai ramas este cum pot să-l ademenesc. Colind încrezator prin casă şi fac zgomot intentionat, alarmându-l. Iese prin peretele mucegait, se uită urât la mine şi încercă să mă sperie. Fug de el zâmbind şi fiind sigur că am să-l prind. Şi chiar a functionat. Dezleg sfoara şi îi dau masca jos. Până şi eu ramân uimit de cine este de fapt partaşul acestui mister. Agentul imobiliar. Mă gândeam eu că e prea suspect. Atunci mi-am dat seama că el de fapt cauta acea avere uriaşă a aristocratului. El a inventat legenda, a facut tot posibilul să nu se aventureze nimeni acolo.
L-am legat de scaun şi am chemat politia. Am vrut să-l sperii, să vadă cum e, aşa că am dat cu pumnul în perete furios. În spatele coridorului, comoara mult dorită ieşea vijelios din hornul caminului. Aur, argint, rubine, diamante şi tot ce-ţi doreai. Rasuflu uşurat şi eram mai fericit decât am sperat. Ating cu blândete un diamant roz şi-l studiez. Îl iau cu mine ca un fel de rasplată. Sunetul maşinilor de politie se aud din departare aşa că mai bine ies. Urc în maşina neagră gonind pe strazi. De la cel mai înalt geam al casei, doi ochi roşii mă priveau cum plec. Ura se citea în acel abis al focului şi rautăţii. Se pierd în întunericul nesfârşit sclipind puternic.
![[Imagine: fQjNJ.jpg]](http://i.imgur.com/fQjNJ.jpg)
Innocence is easy to broken.