11-11-2012, 02:47 AM
Ah, ultima proza a fost atat de lacrimogena incat m-a facut si pe mine sa ma umezesc in coltul ochilor. Foarte frumos, nu stiu daca e de la mine sau nu, dar mi s-a parut neobisnuit de frumoasa proza asta. Cred ca devin dependenta de sentimente :) Nu stiu cat de ok sunt la cap, dar m-a vrajit total textul, m-a indus in starea aceea de depresie/tristete si apoi in starea de visare/euforie, iar la final melancolie/vina... Superb. Acum inteleg semnificatie metaforei "mecanism virusat" si mi se pare atat de Incepcion-gen, stii, o idee ce nu-ti mai iese din cap, un sentiment ce te bantuie zi si noapte si nu te lasa sa respiri. Asta si este dragostea, o continua chestie care ne obsedeaza (precum si cantecul din proza:>) si ne face sa ne pierdem mintile, considerand fiinta iubita ca fiind nepamanteana si de o frumusete ireala, nedemna de noi (aici intervine nesiguranta de sine). Serios ca mi-ai creat scena in cap, parca m-am si teleportat, m-am si pus in pielea fetei, parca auzeam ploaia. Nu pot spune mai mult de teama de a nu strica perfectiunea acestei scrieri... Apropo, ce inseamna titlul?