07-11-2012, 09:12 PM
Acum m-am avantat putin prin literatura japoneza - prefer mai degraba literatura engleza, americana si chiar franceza - si anume Kazuo Isiguro cu Amintirea palida a muntilor, de care am dat accidental. Mai exact: cum sunt o nebuna care citeste tot ce ii pica in mana, am "furat" cartea de la colega-mea de banca (cu consimtamantul ei), o disperata dupa arta japoneza.
Ce pot spune despre aceasta carte? In primul rand ca nu am terminat-o, insa m-am apucat ieri si am trecut de jumatate. Concluzie: se citeste foarte usor. Nu neaparat pentru ca stilul e simplist, desi este, ci pentru ca te prinde si citesti cu o rapiditate aproape incredibila. La prima vedere, este doar o poveste a unei femei, Etsuko, care isi evoca anumite secvente ale trecutului ei. Dincolo de asta, am realizat ca e vorba de mult mai mult. Fiindca actiunea se petrece in Nagasaki, dupa al doilea razboi mondial, autorul reuseste sa surprinda in randurile cartii exact acea atmosfera a lumii si culturii japoneze in acea perioada: vechiul sistem inca nu a fost eliminat din conventiile oamenilor, insa ideile noi nu au fost asimilate cu totul; acea confuzie si teroare ce are loc dupa un astfel de eveniment - bomba atomica -. Pana si peisajul in care se petrece actiunea este atent redat: cladirile noi in construire, urmele de pe pamant lasate de bomba, cum oamenii si mediul s-au readaptat...
O carte de genul are o profunditate greu de sesizat, care vorbeste despre deceptie, fericire, dezamagire, tristete, resemnare si destin. La inceput gaseam chiar banala povestirea, insa dupa ceva mai multe pagini m-a captivat total. Evocarea se opreste la descrierea episodului in care Etsuko intalneste o femeie, Satchiko, si pe fiica ei, Mariko, moment in care se petrec o serie de lucruri ciudate. Eu cred ca acea fetita, Mariko, chiar reprezinta ceea ce razboiul lasase in urma: traume si suferinta.
Cui pot recomanda aceasta carte? Celor pasionati de psihologie, de Japonia postbelica si de o lectura placuta si usoara. ^.^
Ce pot spune despre aceasta carte? In primul rand ca nu am terminat-o, insa m-am apucat ieri si am trecut de jumatate. Concluzie: se citeste foarte usor. Nu neaparat pentru ca stilul e simplist, desi este, ci pentru ca te prinde si citesti cu o rapiditate aproape incredibila. La prima vedere, este doar o poveste a unei femei, Etsuko, care isi evoca anumite secvente ale trecutului ei. Dincolo de asta, am realizat ca e vorba de mult mai mult. Fiindca actiunea se petrece in Nagasaki, dupa al doilea razboi mondial, autorul reuseste sa surprinda in randurile cartii exact acea atmosfera a lumii si culturii japoneze in acea perioada: vechiul sistem inca nu a fost eliminat din conventiile oamenilor, insa ideile noi nu au fost asimilate cu totul; acea confuzie si teroare ce are loc dupa un astfel de eveniment - bomba atomica -. Pana si peisajul in care se petrece actiunea este atent redat: cladirile noi in construire, urmele de pe pamant lasate de bomba, cum oamenii si mediul s-au readaptat...
O carte de genul are o profunditate greu de sesizat, care vorbeste despre deceptie, fericire, dezamagire, tristete, resemnare si destin. La inceput gaseam chiar banala povestirea, insa dupa ceva mai multe pagini m-a captivat total. Evocarea se opreste la descrierea episodului in care Etsuko intalneste o femeie, Satchiko, si pe fiica ei, Mariko, moment in care se petrec o serie de lucruri ciudate. Eu cred ca acea fetita, Mariko, chiar reprezinta ceea ce razboiul lasase in urma: traume si suferinta.
Cui pot recomanda aceasta carte? Celor pasionati de psihologie, de Japonia postbelica si de o lectura placuta si usoara. ^.^
Nando mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you