[Yaoi] Sacrificiu si iubire

[Nywa]

Capitolul 14

Incercam sa imi dau seama ce insemnau toate cuvintele alea si cat de rau sau bine era sanatatea mea. Tensiunea mea e dubla decat normal, sangele se regenerea mult mai repede decat normal, iar simturile mele erau de douazeci de ori mai ascutite decat la un om normal, iar vazul, auzul si mirosul au alte standarde si denumiri, decat cel obisnuit, imi spun in gand, in timp ce ochii mei fugeau dintr-o parte in alta, asteptand ca Alexei sa vina cu mancarea in camera.
- Vreo nelamurire? Ma intreba blondul, intrand cu o tava plina numai cu bunatati, ce o aseza pe noptiera de langa pat.
- Da, totul e gresit, spun calm, intizandu-i hartiile cu analizele. Poate mama Sarei a incurcat analizele, imi dau cu parerea, iar blondul le lua din mana mea, se uita peste ele si apoi zambi amuzant.
- Nu ti le-am incurcat, imi spuse, lasandu-ma cu gura cascata, sa descopar ca el, era cel care mi le-a facut. Ma mir ca mama ta nu ti-a spus despre proiectul Soul Reaper, mai adauga, zambindu-mi enigmatic, aratand ca stia mult mai multe, decat lasa sa se vada.
Ma incrunt la el, dar rusul se multumi doar sa imi spuna, ca maine o sa-mi arate despre ce este vorba. Am inghetat de spaima, cand se baga in pat langa mine, crezand ca vrea sa profite de mine, dar se puse cu spatele la perete, aratand ca nu vrea sa imi faca nici un rau. Ne acoperim, iar eu m-am ghemuit in spatele sau, inchizand ochii si adormind imediat, fara vise...

Dimineata veni mult prea devreme pentru mine, fiindca cum se lumina, Alexei ma trezi, pentru a-mi arata nu stiu ce dracu. Printre mrejele somnului, am facut un dus rece pentru a ma trezi de-adevaratelea si nu doar de fatada. Dupa ce mi-am tras pe mine un trening negru, l-am urmat pe blond in jungla, incercand sa ignor pe canibali, ce se hlizau la mine ca la moastele sfiinte, facandu-ma sa ma simt inconfortabil. Aproape m-am lovit de spatele sau, cand se opri brusc, lasandu-ma masca, sa vad ca eram in cea mai frumoasa poiana, scaldata intr-o lumina verzuie, fintrata prin frunze, o faceau sa para si mai de vis, decat ar fi trebuit sa fie, dandu-i sufletului meu zbuciumat, o liniste launtrica si un sentiment de siguranta.
- Ce facem aici? Il intreb, uitandu-ma in jur fermecat de copaci inalti de vreo zece metri si vegetatie atat de luxurianta.
- Ce ai spune, daca eu iti arat ca pot sa daram acest copac, doar impigandul? Ma intreba la randul sau, iar eu incep sa rad isteric, ca si cand mi s-a spus cea mai buna gluma existenta.
- Daca faci asta, eu te cred ca analizele nu sunt gresite, spun mandru pe mine, asezandu-ma in iarba privindu-l cu superioritate, fiindca era imposibil de realizat acest lucru, iar Alexei isi pocni degetele.
Isi aseza mainile pe trunchiul de copac, isi propti picioarele in pamant si incepu sa impinga. Am inceput sa chicotesc, dar am ramas uimit, cand Alexei mi-a facut cu ochiul, zambind, apoi impinse pe bune. Copacul trosni si pica in fata, lasandu-ma masca. Imposibil! Puterea asta e monstroasa! Care e secretul lui? Ma intreb in gand, uitandu-ma in continuare cu gura cascata. Tanarul ma privi amuzant si veni in fata mea, asezandu-se pe iarba.
- Aceasta putere o ai si tu, dar nu sti sa o controlezi inca, dar cu rabdare si antrenamentul necesar o sa ajungi exact ca mine, un Soul Reaper, imi spuse, blondul, intizandu-se pe o parte. Pe corpul nostru, cand am fost bebelusi s-au facut niste experimente si avem un astfel de A.D.N., mai spuse, iar eu aprob din cap, ridicandu-ma in picioare, cand aparu o femeie-canibal, aducand un cos din trestie, plin cu fructe.
Fiinta imi dadu cosul, apoi ma pupa in frunte, imbratisandu-ma si incepu sa grohaie ceva in limba ei, in timp ce ma mangaia pe cap si ma tinea la pieptul ei mare, ca pe un bebelus. Eram de-a dreptul mirat sa ii simt mirosul de capsuni salbatice, iar hainele din blana, erau atat de moi si de catifelate, incat ma facea sa ma scufund in ele. Dupa putin timp, femeia imi dadu drumul, apoi ii spuse ceva lui Alexei, ce ma privi curios pentru cateva clipe si incepu sa rada foarte vesel.
- Ce a spus? Il intreb curios, spunandu-mi in minte sa invat limba lor, pentru a intelege in caz ca vroiau sa ma ucida, sa stiu sa ma apar macar.
- I-ar placea sa te adopte, fiindca ii semeni foarte mult cu fiul ei si ti-a dat si un nume de alint, ma lamuri, lasandu-ma socat si stupefiat. Ti-a pus numele de alint, GanGa, cea ce inseamna Soarele meu si pot pune pariu ca ai primit numele asta, datorita parului tau blond, mai adauga, luand un fruct din cos si incepu sa il manance calm.
Trag aer in piept, linistindu-ma cat de cat, bucurandu-ma intr-un fel ca acest canibali nu vroiau sa imi faca rau, dar nu imi venea sa cred ca o femeie de a lor ma dorea sa ii fiu copilul ei. Il intreb pe tanar ce s-a intamplat cu odrasla ei, iar acesta imi spuse, ca fiul ei a murit de mana oamenilor.
- Asta si merita! Strig revoltat, dand cu pumnul in pamant si facand din greseala o mica gaura in sol, iar doctorul se prefacu ca nu vede acest lucru. Sunt niste animale care mi-au macelarit mama! Continui sa strig la el, ca si cand, ar fi fost vina lui, ca mama numai era langa mine, sora mea si tatal meu au ramas in oras.
- Esti atat de sigur ca, canibali ti-au ucis mama si nu Guvernul? Ma intreba calm si serios, iar eu am cascat ochii de uimire.
Simteam ca totul se invartea cu mine, iar privirea mi se incetosa, apoi alunec in abis. Nu! Scutur din cap si incerc sa raman constient, chit ca totul se invartea cu mine. Picioarele mi se inmoiara si pic intr-o parte, in minte veneau fel si fel de variante. De ce Guvernul a decis sa imi ia fiinta cea mai draga de pe pamant? De ce Guvernul m-a mintit ca, canibali au ucis-o? De ce Guvernul m-a folosit pentru a deveni un Soul Reaper? De ce? De ce? Incetul cu incetul, dar sigur, totul devini negru, iar eu cad in prapastia uitari. De ce eu...