Senzatii vs Sentimente

[Fata cu par de foc]

Poate tu te referi la gradul de dezvoltare al constiintei, care creeaza un simt aparte, la nivel de individ, al binelui si raului. Iar dupa acest simt iti construiesti principiile, care normal, au o forma finala si anume aceea de idealuri, sau simple puncte de reper, pe care incerci sa le atingi fiind pus in diverse situatii (ca de exemplu iti stabilesti ce e iubirea pentru tine, si te comporti ca atare). Dar sa nu uitam ca, cel putin dupa parerea mea, aceste simturi se construiesc empiric, prin contact cu lumea inconjuratoare, generatoare de senzatii, cum le numesti tu. Eu de exemplu sunt sensibila, tocmai fiindca reactionez mai complex la acesti stimuli si am uneori o interpretare putin mai exagerata, departe de realitatea obiectiva. Dar normal, ,,senzatiile'' nu le pot cantari daca n-as avea sentimente si experienta legate de acestea, iar ,,sentimentele'' nu pot fi create fara ,,senzatii'', adica intermediul dintre tine si lumea din jur. Daca stai bine sa te gandesti, ar putea fi chiar unul si acelasi, numai ca privite din unghiuri diferite. Nu prea cred ca ,,sentiment'' e pur psihic si ,,senzatie'' pur fizic. Ceea ce faci, fizic, se reflecta si in psihicul tau, oricat de nesemnificativ ar fi.


,,Imi place gustul limonadei, senzatia de tarie, [...]'' - Si asta nu te face sensibil? Da, esti mai sensibil la stimulii proveniti de la organele de simt, sau la reactiile chimice din corpul tau, in general (ziceai tu ceva de miscare - miscarea produce hormoni, care iti afecteaza psihicul bine sau rau; la fel si secsul). Atunci normal ca ai sentimente legate de aceste lucruri. Sentiment de placere, de multumire, de satisfacere.

In continuare ce ai zis mi se pare putin aberant doar fiindca nu iti plac anumite sentimente asta nu te opreste din a le simti si a fi si un om ,,al sentimentelor'', deci tu ai recunoscut ca le ai, numai ca nu le poti face fata intocmai cum ti-ai dori. Nu inseamna neaparat ca te ,,guverneaza senzatiile, si nu sentimentele''. Daca vrei sa fii hedonist, nu inseamna ca devii insensibil, din contra.

Sunt putin de acord cu Cyber, si ca sa iti si raspund, eu sunt sensibila numai ca sunt in stare sa pun uneori sentimentele legate de vicii, placeri, ,,senzatii'' in umbra celor ce tin de principiile si valorile mele cum ar fi iubirea, prietenia; adica pot sa le triez si sa renunt la primele in favoarea celor ulterioare. Imi sacrific cu ,,amaraciune'' portia mea, care imi creeaza placere ,,la stomac'', daca cineva pe care il iubesc pofteste si nu poate avea acces singur. No lies.