02-11-2012, 06:08 AM
(Ultima modificare: 02-11-2012, 07:04 AM {2} de Bl4ck Gam3r.)
Hello. Am inceput sa ma plictisesc de cateva zile, asa ca mi-am propus sa va molipsesc si pe voi cu acest lucru. Cu timpul probabil o sa ma categorizati ca pe un nebun sau ... cine stie :)) , de ce? Va veti dea seama singuri citind tot ce voi posta aici ^^. Si... sa incepem.
Somnifer
Ascult secundele cum se intrec
Ma gandesc la absolut, si petrec
Inca cateva secunde, respirand
Aerul rece tomnoriu ce ma sfasie bland
Ochii mei vad rani deschise spre moarte
Mainile imi sunt insangerate, sfasiate de neagra noapte
Obsesia imi ucide lent inima
Reamintindu-mi ca nu pot trai fara ea
Mintea mea e un univers de amintiri
Unele mai groase, altele mai subtiri
Pasii imi sunt loiali, trec prin usturime
Purtandu-mi visele pe drumuri efemere
Ascunzandu-mi durerea prin colturi stinghere
De o vreme tusesc un chin, ascunzandu-l in suspin
Am supt nesatul din al sau venin
Arsuri, dureri si ameteli
Le-am simtit si azi, si ieri
Remediul catre samca mea
E chiar veninul ce ma incovoiat asa
Am atatea indoieli si intrebaciuni
Atatea pofte, as vrea sa ma afum
Calea mi se lumineaza, acum...
Poftele ard, lasand pe taste doar scrum
Fara nume, maestre
Daca ar trebui sa alegi, el ce ar fi? Copil, parinte sau poveste?
Degetele incep sa sape in graba
Bag de seama ca sufletul numai detine controlul pe aceasta epava
Instinctele au innebunit din nou, grabindu-ma sa plec
Desii epava in somn doreste sa ma innec
Voi cauta diseara, alte cuvinte speciale, alese
Pentru a continua spre sfarsit aceasta poveste
Dar oare va exista asa ceva?
Oare inceputul, cu timpul va aparea?
Ascult secundele cum se intrec
Ma gandesc la absolut, si petrec
Inca cateva secunde, respirand
Aerul rece tomnoriu ce ma sfasie bland
Ochii mei vad rani deschise spre moarte
Mainile imi sunt insangerate, sfasiate de neagra noapte
Obsesia imi ucide lent inima
Reamintindu-mi ca nu pot trai fara ea
Mintea mea e un univers de amintiri
Unele mai groase, altele mai subtiri
Pasii imi sunt loiali, trec prin usturime
Purtandu-mi visele pe drumuri efemere
Ascunzandu-mi durerea prin colturi stinghere
De o vreme tusesc un chin, ascunzandu-l in suspin
Am supt nesatul din al sau venin
Arsuri, dureri si ameteli
Le-am simtit si azi, si ieri
Remediul catre samca mea
E chiar veninul ce ma incovoiat asa
Am atatea indoieli si intrebaciuni
Atatea pofte, as vrea sa ma afum
Calea mi se lumineaza, acum...
Poftele ard, lasand pe taste doar scrum
Fara nume, maestre
Daca ar trebui sa alegi, el ce ar fi? Copil, parinte sau poveste?
Degetele incep sa sape in graba
Bag de seama ca sufletul numai detine controlul pe aceasta epava
Instinctele au innebunit din nou, grabindu-ma sa plec
Desii epava in somn doreste sa ma innec
Voi cauta diseara, alte cuvinte speciale, alese
Pentru a continua spre sfarsit aceasta poveste
Dar oare va exista asa ceva?
Oare inceputul, cu timpul va aparea?