Iubire de cartier

[MiraA]

Capitolul 28


Stateam lungit pe pat cu Randy peste mine intr-un mod care imi trezea numai amintiri placute si imi facea sangele sa circule cu o viteza mult mai mare decat cea obisnuita. El ma mangaia atat de bland incat aproape imi dadeau lacrimile. La dracu'! De cand am devenit eu atat de sentimental?
-Brian, eu...eu te..iu...
Am facut ochii mari si inima mi-a luat-o la galop. Oare vroia sa zica ce credeam eu? I-am zambit in semn de incurajare, dar gestul meu il facu sa ezite si mai mult. Mi-am lasat mana sa se plimbe pe obrazul lui fin in asteptare...dar cuvintele nu se faceau auzite. Ma privea confuz si nehotarat, iar eu am putut sa observ in ochii sai teama de respingere. Il intelegeam. Nu era usor sa-ti dezvalui sentimentele in fata cuiva.
-Da, Randy?
-Eu iti spun noapte buna, zise intr-un final si ma saruta pe frunte oftand. Ciudat, dar eram al naibii de dezamagit. Nu eram genul care sa astepte declaratii de dragoste de la cineva si totusi...cuvintele lui ar fi putut sa-mi dea aripi.
-Noapte buna, Randy. M-am intors cu spatele la el, incercand sa-mi ascund dezamagirea din voce si am inchis ochii obosit. Poate nu-mi spusese acele cuvinte, dar sigur simteam ceva pentru mine, altfel nici prin cap nu i-ar fi trecut sa incerce, nu? Sau din nou ma minteam singur si imi faceam sperante desarte?
Somnul m-a cuprins incet, incet, anulandu-mi toate gandurile. La un moment dat i-am simtit mana inconjurandu-mi talia si am oftat multumit, bagandu-ma si mai mult in el. As fi dormit in continuare daca nu incepea sa sune un telefon. M-am sculat in capul oaselor, bajbaind prin intuneric dupa micul aparat ce imi perturba somnul, ceea ce facu si Randy. Cand a raspuns cu o voce somnoroasa mi-am dat seama ca al lui suna, nu al meu.
-Ce dracu' vrei? Nu te-ai uitat cat e ceasul?
Vocea lui era mult mai dura decat o auzisem eu vreodata. Asta nu era Randy al meu, ci acel Randy care apartine strazilor. Asculta o vreme, apoi continua: Da...bine vine. Tipii aia nu stiu cu cine se pun!
S-a ridicat repede din pat si a inceput sa se imbrace cu primele haine pe care le gasii.
Ma trezisem de-a binelea acum. Niciodata nu-l vazusem atat de nervos si asta ma speria.
-Randy...ce s-a intamplat, il intreb ezitand. Unde pleci la ora asta?
-Nu s-a intamplat nimic. Am doar un pic de treaba. Pune-te inapoi sa dormi. Pana te vei trezi, voi fi langa tine. Se apleca si imi depuse un sarut usor pe buze, apoi dadu sa iasa afara din camera, cand vorbele mele il oprira.
-Stai! Vin cu tine. Am dat plapuma la o parte si am inceput sa-mi culeg si eu hainele de pe jos.
-Nici nu ma gandesc. Vei stai aici, Brian. Nu glumesc. Se apropie de mine si ma lua pe sus, punandu-ma inapoi in pat si tragand plapuma peste trupul meu. Nu vreau sa pleci de aici! M-ai inteles?
Noul sau mod de a se purta ma speria. Am facut ochii mari si am dat din cap in semn ca da. Acum intelegeam de ce unii ziceau ca este periculos. Involuntar trupul incepu sa-mi tremure si cred ca el a observat asta, caci imediat s-a departa de mine, injurand usor printre dinti. Am mai vrut sa-i zic ceva, dar era prea tarziu. Plecase...
La dracu'! Daca va pati ceva? Unde naiba plecase? Ce probleme avea? Nu puteam sa stau pur si simplu in casa in timp ce el era acolo, afara cu toti dobitocii posibili. Nu, trebuia sa merg dupa el. Trebuia sa ma asigur ca va fi bine. Nu aveam decat sa se supere pe mine, sa ma dea afara din apartament, dar voi merge dupa el.
Odata ce decizia a fost luata, m-am imbracat rapid si am iesit afara in frig. Ca in fiecare dimineata ceata era la locul ei in aceasta citadela de otel numita Londra. Mi-am tras gulerul de la ceaca de piele mai sus si am marit pasul, lundu-ma dupa zgomotul de pasi de il auzeam din fata mea. La ora asta nu era multa lumea pe strada si ceata facea ca toate sunetele sa reverbereze, ceea ce pe mine ma ajuta. Eram mai mult ca sigur ca persoana din fata mea era Randy si multumeam cerului ca nu putea sa ma vada.
Am mers in continuare, cu greu tinand pasul cu el si ascultand la fiecare fosnet din jur, apoi pasii se oprira pentru cateva momente. Am raams pronit in mijlocul drumului nestiind incotro sa o iau, dar de undeva din fata am auzit multe voci si urlete, asa ca am decis sa ma apropii.
-Vreau marfa! Nu ma intereseaza ca o ai sau nu o ai. Eu o vreau! Vocea mi se parea vag cunoscuta, dar nu stiam de unde. Inca nu vedeam nimic, dar ii auzeam din ce in ce mai bine, semn ca era undeva in apropiere.
-Ti-am zis ca nu am asa ceva. Nu vad meta...Du-te dracului in alta parte si lasa-mi baietii in pace, drogat nenorocit ce esti! Asta sigur era vocea lui Randy. Am simtit fiori pe sira spinarii cand mi-am dat seama ca se cearta cu unul dintre posibilii lui cumparatori. Cum putea sa traiasca in lumea asta?
-Iti bati joc de mine, ha?
Urmatorul lucru pe care l-am auzit a fost sunetul unui pumn ce lovea o suprafata tare. Am incremenit. Se pornise o bataie si Randy era acolo...Am inceput sa alerg ca bezmeticul pana ce am simtit o mana mare ce imi prinse bratul si ma stranse cu putere, facandu-ma sa scancesc.
-Uite ce am prins eu aici! am auzit o voce la urechea mea. O printesa cu par balai. Tipul ma smucii, impingandu-ma in fata, pana ce l-am zarit pe Randy stand fata in fata cu...asa ceva nu se putea. Trebuia sa fie un cosmar, nu-i asa?
-Tata...am zis pierdut cand l-am vazut pe barbatul ce il ameninta pe Randy cu un cutit.
-Brian, ce naiba cauti aici? vocea nervoasa si ingrijorata a baiatului imi strapunse groza ce ma cuprinse, facandu-ma sa-mi revin un pic.
-Sefu', pot sa ma joc un pic cu el? zise cel ce ma tinea, lingandu-mi lobul urechii.
Am ignorat scarba ce ma cuprinse, asteptand reactia barbatului ce imi era tata.
-Dupa ce terminam aici, faci ce vrei. Iti garantez ca e al naibii de bun! Chiar eu l-am gustat!
Daca nu m-ar fi tinut, probabil as fi cazut in genunchi chiar acolo. Cum putea sa zica asa ceva? Eram fiul lui? nu?
-Ticalosul naibii, urla Randy, dorind sa sara la el, dar cuvintele acelui barbat il oprira:
-Daca incerci sa faci ceva Brian va suferii!
Randy se opri. Doi tipi il prinsera din spate si incepura sa-l bata cu salbaticie, dar el nu facea nimic. Pur si simplu statea acolo si se lasa calcat in picioare. Din cauza mea...doar din cauza mea. Ii puteam auzii gemetele de durere, apoi am vazut cum l-au ridicat plin de sange de pe jos si barbatul pe care eu il numeam o data tata ii zambi, prinzandu-l de par si ridicandu-i capul la nivelul sau.
Mori ca un caine! Nu era mai simplu sa-mi dai ce ti-am cerut? A scos cutitul si i l-a infipt in abdomen fara pic de ezitare sau mila. Urmatorul lucru pe care l-am vazut a fost trupul iubitului meu prabusindu-se pe cimentul rece.
-Nuu! Randy! am urlat, spucindu-mi mana din stransoare si lovindu-l cu putere pe barbat intre picioare. Scapat din manile lui am alergat spre acel barbat. Nu mai conta nimic infara de Randy...tipul asta nu era tatal meu. Il voi omora pentru ce a facut! L-am prins de maneca, intorcandu-l spre mine si l-am pocnit peste fata c toata forta de care dispuneam. Luat prin surprindere a scapat cutitul care aluneca pe cimentul umed. Se dezechilibra si cazu pe jos, tinandu-se cu mana de falca.
-Copil nenorocit! a vrut sa ma loveasca, dar unul dintre prietenii lui l-a prins de brat indemnandu-l sa plece de acolo, caci era posibil sa vina politita.
Nu mi-a batut capul cu el, ci m-am intors pre Randy si i-am luat capul in brate, lasand lacrimile sa cada in abundenta. Ce ii facusem? Avea ochii deschisi, semn ca era inca constient, dar in dureri.
-Randy, dealer nenorocit ce esti! Sa nu cumva sa mori aici, auzii? Te iubesc... am apasat cu mana rana ce o avea, incercand sa opresc sangerarea. Probabil am sunat la salvare...nu ma stiam nici eu, dar am putut sa aud sirenele tot mai aproape...Plangeam in continuare, nestiind ce sa mai fac Era doar vina mea.