Nextul~ Daca o tin tot asa o sa fie foarte bine, avem totusi in plan sa aduc doua nexturi, dar se pare ca nu am reusit, insa cine stie, poate in seara asta ma apuc de next si il aduc in timpul saptamanii.
Am scri ceva mai mult la acest capitol, cam 8 sau 9 pagini, sper sa puteti citi, acum nu stiu daca sunteti obisnuiti cu atata amar de pg. insa eu una chiar vreau sa scriu mult si bine.
Sper sa va placa, nu stiu de ce dar am impresia ca mai rau ma prostesc... nu stiu ce am, dar scriu ca un incepator, asa observ. Sper sa-mi revin odata.
Raspunsuri la comentarii:
Klau ca intotdeauna tie iti place felul meu de a descrie natura, mie nu mi se pare genial, dar uite ca de data asta cateva cadre am reusit sa le dezvolt. Sper sa iti placa.
Am observat si eu la mine graba asta, insa nici eu nu inteleg de ce, incepe sa se contureze usor, dar acum depinde, insa ceva e ineregula cu mine. Dar am sa-mi revin. Mersii de com, ingerasul meu! *hug*
Ohaio_angel mersii de com, nu ma asteptam si la alte persoane sincer, iar faptul ca ai citit inca de cand am postat ficul, ma incata si mai tare. Thanx!
Si eu observ gravitatea greselilor, de aceea urasc la mine ca le las balta si nu le corectez cum trebuie, asta e un defect mare la mine si intr-un final tot o sa-l corectez. Ma bucur ca iti place legatura dintre Kizo si Ka Nui, vei vedea pe paercurs multa evolutie in ea. Iti garantez ca va fi complet confuz si asa ciudat. xD
ReneePheonix oww si tu! *heart-beat* De ce sa iti fie frica? Nu ai de ce, daca iti place ceva comentezi ,citesti lejer, eu asa consider. Normal nimic nu ar trebui sa te opreasca. Mersii foarte mult de com, te mai astept si ma bucur enorm ca iti place tot ce am scris, sper sa te surprind si in continuare.
Ps. Multumesc si celorlalti care citesc, chiar foarte multe. Inseamna enorm pentru mine. In curand o sa fac un capitol special pentru toti, asta cat mai curand.
Doar in carti vazusem splendoarea iernii cu mantia ei pura, alba si inocent lasata de nori adunati pe bolta cereasca. Atunci cand in pumn tineam zapada puteam sa-i simt soliditatea si felul usor de a lua orice forma pe care i-o dadea cineva, insa dupa, caldura corporala a trupului o transforma in picaturi lichide. Astfel slabiciunea ei se arata la suprafata.
Imi ridicase-m ochii la cer si cu buzele intredeschise, lasand aerul cald sa se materializeze si sa ia forma de aburi, gandeam ca dupa atatea batalii care s-au dat deasupra noastra, ingerii varsau lacrimi ,ce pe pamant luau forma de fulgi, iar in palmele calde, umane, se topeau.
Mintea imi era captata de povesti mitologice si inchipuiri religioase, parca acum cateva minute savuram chipul incruntat al brunetului si acum ma pierdeam printre randuri de poezie. Melancolia pusese din nou stapanire si indiferent cate de mult doream sa o scot din trup, ea parea ca isi infingea ghiarele din nou in carne. Trebuia sa o las sa ma roada si sa ma mestece putin ca dupa sa plece si sa ma lase in pace.
Impreuna cu „yeti” asa cum mai nou il poreclisem pe Kizo, ajunseseram pe una din partiile de schi unde lumea popula foarte mult zona. Nu am putut sa nu exclam uimit amarul de copii si tineri ce se adunasera ca la un concert pe dealul in panta si inzapezit.
- Nu iti face griji, esti bine venit aici, atata timp cat nu esti vreun bogatan de prin zona.
Raspunsul lui Kizo ma lasase mut si privindu-l intrebator l-am rugat sa-mi explice ce a spus.
- Ce nu intelegi? Of, esti mai greu de cap de cat credeam, uite e foarte simplu, incepu el pe un ton serios. Daca ai fi miliardar sau ai avea o linie de hoteluri, cabane sau esti mafiot, mai stiu eu ce, nu poti sta aici, nu ca nu ai avea voi, doar ca aici si inca doua partii de prin zona aceasta sunt ocupate de oameni de rand, adica cei care nu au averi multe.
- Dar tu pari avut.
- Da, am conditi, am un trai bun, insa nu am vile prin munti care arata ca palate, intelegi? Mai sunt trei partii amenajate special pentru snobii aia, chiar dupa ale noastre, insa totul este delimitat de ceva garzi, gard, nu am habar, fiindca nu am mers pe acolo si nici ca vreu.
- Iti e frica ca te prinde cineva sau te bat cu bulgari? Fi serios, toti avem dreptul sa mergem pe partii...
- Ba da, exista reguli! Exclamase pronuntat, incercand sa-mi bage in cap idea ca nu am voie, dar la cat de rebel si incapatanat eram, scoteam informatia pe cealalata ureche.
Nu ar fi fost vorba ca nu ascultam cand mi se spunea sa nu fac ceva, insa partiile precum si oceanul era pentru toti, doar zonele si locurile unde stiai ca ar fi periculoase nu era pentru nimeni. Asta intelegeam, nu eram nici eu asa de nebun sa ma avant prin padurile de brazi sau pesterile de aici, cine stia ce se gaseste pe acolo.
- Si tot iti este frica, hai mai Kizo fi barbat... Incepusem sa ma prostesc, facand niste ochi ciudati spre baiat, care ma privea cu ambele sprancene ridicate si trupul lasat in spate.
- Nu imi e frica, dar nu vreau sa dau in bucluc. Pe langa asta, bogatasii aceia au paza, au caini bine antrenati, cine stie ce delmiteaza partile lor de ale noastre. Daca te vede un ogar te apuca mai rau ca un urs.
Incepusem sa rad zgomotos la el, cum se chinuia sa-mi explice ca nu aveam voie acolo, puteam sa vad pe chipul sau cum ca ii era teama si ca nu dorea de frica sa merga pe celelalte partii.
Imi venise in plan si aveam sa-l bag si pe Kizo in joc, deoarece doream sa-i demonstrez ca toti trebuie sa fim egali sau macar sa avem un spatiu amenajat bine cu totii. Nu conta daca aveai bani multi sau mai putini, oameni nu trebuiau sa fie delimitati prin reguli stupide, garzi sau ogari feroce.
Fiind oameni si civilizati, existau destule mijloace prin care sa cadem de acord cu cei milionari, ca noi restul sau macar o parte din cei inraiti in ski sau snowboarding sa putem folosii partiile lor, deoarece sunt mai bine facute si mai extreme.
Fara a mai sta pe ganduri l-am apucat de mana pe Kizo, mi-am incrucisat degetele cu ale sale si tragandu-l dupa mine spre partie, acesta a inceput sa strige nervos ce s-a intamplat cu mine.
A trebuit sa-i explic planu, tot ce trebuia sa facem era sa mergem pe partiile alora si sa le cerem voie sa ne lase pe cativa sa ne dam.
- ESTI NEBUN!
- Din cate stiu eu nu, doar indraznet. Haide, frate, o sa fie bine, nu te teme, esti cu mine. Hmmm... M-am oprit putin fiindca nu stiam unde merg si intorcandu-mi capul spre Kizo am intrebat care e drumul.
Ca intotdeauna el a refuzat sa imi spuna, chiar zmuchindu-si mana din a mea si plecand spre partia noastra.
„Fricosul, lasa ca il aduc eu dupa mine, chiar daca ar fi sa merg gol prin nameti.” Intorcandu-ma cu fata spre partie si spre brunet, am inceput sa bag viteza si sa merg amenintator. I-am strigat o singura data numele, el intorcandu-se fiindca stia ca nu ma poate scapa din ochii.
Tresarise, dar inlemnind cand ma vazuse mergand asa de repede, dar sigur spre el, nu apucase sa faca nici macar un pas bun in spate, ca eu deja eram in fata, prinzandu-i obrajii in palme si presandu-i cu forta.
- Ce spui de asta: tu ma ajuti pe mine si eu te voi ajuta pe tine, o vei face fiindca nu ma poti scapa din ochii fiindca sunt baiatul cel nou, sexy si rau, ai inteles? Lasasem un ranjet calm sa apara pe fata, astfel incat sa-i dau de inteles ca nu o fac cu rautate, ci doar doresc sa schimb doua vorbe cu tipii aia despre care spunea el inainte, ca sa ne lase pe partie. Nimic mai mult.
- Si da ca nu vreu, ce ai sa-mi faci? O sa ma violezi? Intrebase ironic si sigur pe el, de parca nu ma credea in stare de asa ceva.
- Te prinzi repede. Lasandu-i obrajii liberi si plestindu-l usor cu plama peste unul, l-am rugat sa-mi arate pe unde o luam. Normal ca era uimit si enervat, dar a acceptat intr-un final si stand in frunte m-a ghidat.
Ochii imi alunecau pe trupul sau subtire si destul de inalt, era cat mine si avea aceiasi varsta, cat de mult noroc pe un om ca mine. Ma bucuram enorm ca se alaturase micii expeditii, insa aveam sentimentul ca in curand avea sa renunte, totusi cu toate acestea eram constient pe faptul ca ii era teama de oamenii aia.
Erau chiar asa de inspaimantatori de nu dorea? Chiar aveau garzi ce delimitau partiile, totusi mi se parea iesit din comun, averea nu conta deobicei, insa in cazuri ca acestea juca un rol important, dar tot ceea ce doream sa fac era sa vorbesc cu cei ce stateau acolo.
Zapada sub presiunea picioarelor se lasa spre sol, formand gropi ce aveau conturul ghetelor pe care le purtam. Totul era nemiscat, neclintit, natura era usor zgomotoasa din cauza oamenilor, insa pacea domina. Intrasem intr-o mica padurice, dar mai degraba erau brazi care se intindeau pe o suprafata mica si nu erau des plasati in ambele parti - stanga sau dreapta. Erau crescuti alan-dala. Chiar nu reprezentau o piedica si imi captau foarte mult atentia, mai ales ramurile verzi impodobite cu zapada.
Ma cuprindea melancolia din nou, natura ma fascina din ce in ce mai tare si nu puteam sa rezist sa nu ating trunchiurile groase si lungi ale brazilor, trebuia sa le simt mai aproape de mine.
Aerul rece imi curata traheea, facand loc miresmei de brad sa patrunda incetul cu incetul.
Din pacate nu puteam savura acest moment magic de a explora mai in detaliu natura, asa ca urmandu-l din nou pe Kizo spre partii, mi-am luat ramas bun din priviri de la putinii brazi ce formau aceasta mica padurice.
Dupa cele sase minute in care mersesem, ii adu vocea clara si inceta a brunetului.
- Am ajuns, uite se vad cabanele si vilele acelea mari. Vezi?
M-am apropiat de el, ascunzandu-ma in spatele sau, el ascunzandu-se dupa un brad cu trunchiul foarte gros.
- Da! Dar de ce ne ascundem? Intrebasem nedumerit.
- De ce eu? Murmurase printre buze si lipindu-si plama pe intreaga fata, imi spusese. Daca ne vad cine stie ce ne fac.
- Ok, ok, nu te enerva, intrebam si eu, fiindca oricum consider ca nu e necesar, trebuie sa mergem direct la ei. Intelegi?
- Aha. Succes! Dezlipindu-se de brat, incepu sa o ia pe drumul pe care am venit.
Am ramas cateva secunde tacut, dupa realizand ce face nebunul, i-am strigat numele si l-am prins repede de geaca ca sa se opreasca si sa continuam sa inaintam spre cabane. Misiunea nu a fost inca indeplinita.
El chiar credea ca eu o iau in ras, dar chiar nu ma jucam.
Vocea s-a ma zgaria pe timpan, tot ma inebunea sa-i dau drumul la mana ca poate si el sa mearga si tot felul de lucruri din acestea. Il intelegeam, dar daca aveam sa-i dau drumul urma sa fuga si sa ma lase singur, ce putea sa ni se intample? Dupa cate observam nu erau caini, privisem in toate partile, nici garzi sau politisti nu se flau prin zapada. Totul era tacu, insa treptat cu cat inaintam mai mult se auzeau rasete de barbati in varsta, voci de fete tinere, baieti si de femei.
Ma gandeam ca daca avem sa trecem pe langa ei nu au sa ne spuna nimic, eram destul de bine imbracati amandoi. Eu aveam o geaca alba cu blana la gluga, iar Kizo avea o geaca albastra inchisa ce i se mula perfect pe trup. Aratam bine si nici nu ne era frig, totul era perfect.
Cu pasi normali am mers pe partie unde erau asa de multi tineri. Ma lasasera cu gura cascata si cand credeam ca nimic mai frumos de atat nu se putea sa fie, Kizo incepuse sa se zmiorcaie ca vrea sa coboram la partia noastra.
Ii dadusem drumul, apoi tintindu-l cu degetul aratator am strigat „fricosule”, el inrosindu-se in obraji si contrazicandu-ma. Se vedea clar pe fata lui ca asa se simtea, insa in incercarea mea de ai asigura viata in locul asta a dat roade si putin linistit a pasit impreuna cu mine pe partie.
Nimenu nu spusese nimic, nici nu isi dadusera seama ca suntem de pe partea cealalata. Mai bine de atat nici ca se putea intampla.
Eram foarte entuziasmat si doream sa incerc sa schiez putin, chiar daca nu ma pricepeam.
- Ka Nui, stai!
Trupul mi se oprise in loc, iar pulsul sangelui incepuse sa se miste cu viteza, tocmai ma strigase pe numele mic. Imi intorsesem capul spre Kizo care ma privea putin ingrijorat s asa de inocent, acum nu puteam decat sa-l asemui cu un inger venit din Rai.
Nu cred ca mai era necesar sa-i vorbesc urat, trebuia sa ma comport frumos si deja ma atinsese la inima tonul sau melodios si tremurand.
- Da, Kizo? Il priveam adanc in ochi si vedeam o stralucire alba, pura, ma fermeca si ma lasa fara rasuflu. In sfarsit ajunse sa ma accepte...
- ESTI TAMPIT! Daca ne prind cand vrem sa inchiriam skiuri, tu nu gandesti de loc, omule? Costa milioane si noi nu avem atatia bani, de ce nu ai asteptat putin ca sa-mi iau eu echipamentul de acasa?
Se parea ca sperantele mele s-au spulberat cu fiecare cuvant pronuntat pe uzele acelea rozalii ale brunetului. Era nervos si tremura, se temea ca avem sa intram in bucluc, dar eram mult prea sigur ca nimeni nu avea sa observe, puteam foarte usor sa ii pacalim pe oamenii astea.
Am oftat si cu zambetul pe buze m-am apropiat de Kizo pentru ai saruta buzele acelea dulci, de care nu ma saturasem nici acum. Aceiasi reactie, insa de data aceasta s-a abtinut sa faca zgomot, nu dorea sa atraga atentia.
Si-a strecurat palmele printre turpurile noastre unice si impingandu-ma in spate mi-a vorbit in soapta, spunandu-mi sa incetez.
Mi-am fluturat mana in semn sa nu se mai crizeze si cu pasi mari am inceput sa ma indrept spre o cabanuta mica de unde puteam inchiria skiuri.
Kizo era in spatele meu privindu-ma ingrijorat, puteam simti asta prin fiecare por, era sceptic in puterile mele miraculoase. Desigur ca acum ii dadeam dreptate, fiindca tipul cu care vorbeam ma rugase sa dau numele parintilor mei ca sa poata sa ia bani direct din conturle lor, asta fiindca eram inca minor si ii spusesem ca nu am card personal.
Nu stiam pe nimeni de aici, mai ales oameni maturi cu venituri uriase... As fi putut foarte bine sa merg la Kizo si sa-l intreb, el sigur stia ceva nume, dar tipul asta s-ar fi prins ca mint si m-ar fi luat la intrebari.
Trebuia sa bag ceva inventat sau sa ma gandesc profund, asa ca am inceput sa ma uit pe la reclamele lipite pe lemnul cabanei si gasisem un nume desul de pompos si interesant.
In urmatoarea secunda am ranjit multumit si cu o privire invingatoare i-am spus tipului.
- Cum sa nu il stiti pe tata, sunt fiul domului Vill`Heler, asa ca va rog sa-mi dati schiurile acelea fiindca nu am tot timp de chestii din acestea.
- Oh, va inteleg, imediat am sa va dau skiurile, insa a doua pereche...
- Pentru prietenul meu de acolo. Aratasem cu degetul spre Kizo, el tresarind vazandu-ma, la fel de tacut si nemiscat.
- Imediat, vi le sau si ii le ofer si prietenului dumneavoastra.
- A, nu este necesar am sa le car eu.
- Oh, sunteti generos. Chiar am onoarea sa stau de vorba cu fiul domnului Vill`Heler, sunt incatat, poftiti! Mi le inmanase cu grija si luandu-mi ramas bun am plecat spre brunet, ce ma astepta in acelasi loc.
- Nu pot sa cred ca ai reusit, ce magie neagra ai folosit?
- Esti sarcastic ca intotdeauna, Kizo, dar nu folosesc eu magie neagra. Dar pentru tine pot face o exceptie. Incepusem sa ridic sprancenele inspre el, acesta luand schiurile si fugind pe partie in sus, strigand ca cine ajunge ultimul trebuie sa plateasca o ciocolata calda.
Simteam ca ziua aceasta avea sa fie minunata, mai ales ca acum eu si Kizo ne intelegeam catusi de putinul. Nu aveam habar cum sa merg pe skiuri, era ceva nou, dar am improvizat, facand multa lume sa rada si sa ni se alature la intrecere.
Kizo ramasese prin zapada cand ma vezuse asezat pe una din schi, impingand de zor sa ma dau, mai ales ca nu stateam cum trebuie pe ea. Era amuzant si ma simteam foarte bine, ulterior brunetul venise sa imi dea o mana de ajutor, aratandu-mi cum sa stau cu adevarat pe cele doua schiuri.
Desigur ca nu putusem sa ma bucur enorm de mult de prima lectie, fiindca energia imi era la maxim si aveam chef sa-l iau pe sus pe brunet si sa-l tavalesc in mantia mareata si alba.
Zis si facut, chiar nu ma puteam abtine, era al naiba de amuzant si rasul lui Kizo imi facea inima sa tresara de fericire.
Dupa cateva imbranciri si alunecari, am decis ca ar fi bine ca sa ne incalzim, asa ca luandu-ne de brat, am pornit spre o cabana mica unde puteam servi o ciocolata calda. Desigur ca eu nu aveam bani, dar gazda mea imi facuse cinste si imi multumise ca macar acum nu il mai tachinasem asa de rau.
Asezat paralel cu el pe banca din lemn de la masa, am inceput sa rad cu pofta, lasandu-mi greutatea pe coate si punandu-mi palma dreapta la ochi, ca acesta sa nu observe lacrimile. Radeam cu pofta la ce expresia facuse atunci cand imi multumise.
- Gata, nu mai rade, trebuie sa fim discreti, ai uitat?
- Nu iti face griji ,frate, dupa cum ai vazut ne-am integrat perfect in peisaj, nimeni nu a banuit nimic. Tonul imi era serios, dar cu putin umar amestecat. Chiar nu avea de ce sa se panicheze, oamenii nici nu observasera ca am fi de pe partia cealalata. De ce atatea ganduri negativiste. Vezi, ne-au lasat sa ne dam, pun pariu ca daca mai venim cu cineva nu au sa observe.
- Doar daca mergem imbracati la fel de bine ca acum, vad ca au un simt al modei foarte rafinat.
- Arati sexy si fundul iti iese bine in evidenta, toti se uitau la tine, in fine fetele... Dar si uni baieti. Ii facusem cu ochiul in semn ca eu mai mult.
- Cand te vei maturiza, ma intreb oare? Luase ceasca mare cu ciocolata calda si bezea inmuiata, sorbin cu pofta lichidul maroniu. In timp ce ridicase o spranceana sceptic spre mine.
Chicotisem amuzat, semana cu tata cand isi bea cafeaua dimineata. Cred ca mi se facuse dor de el, daca il vedeam in Kizo...
- A, bine ca mi-ai amintit dupa asta sa mergem sa ducem scrisoarea la posta. Spusesem in timp ce scoteam plicul in care se afla hartia indoita. Nici acum nu imi venea sa cred ca i-o scrisesem nemernicului ala, dar asta era.
- Pentru cine e? Parintii? Iubita?
- Iubit, poate, ai uitat? Daduse din umeri in nestiinta. Am oftat si am continuat sa vorbesc. E pentru un tip pe nume Brik, fostul prietenei mele cele mai bune. E un nemernic, dar se pare ca a aratat o noua latura a sa in ultimele zile.
- Inainte sa pleci, sa inteleg. Stii cum e, lumea isi da seama de greseli dupa o perioada de timp, poate ca el s-a prins de tot raul mai repede decat de asteptai. In comparatie cu tine, comportamentul tau pervers nu se va evapora prea curand de pe fata pamantului...
- Ai ghicit, dragoste! Ce sa fac, m-ai fermecat inca de cand te-am vazut, Cupidon...
A inceput sa falfaie palma in semn sa incetez, il enervam, dar era amuzant cum fata lui contura atatea expresii nostime si vii. Nu mai mai saturam din al sorbii cu ochii.
Timpul s-a scurs repede, in aceste douazeci de minute in care am purtat tot felul de conversatii si am baut in tihna cacaoa calda. Dupa ce ne-am ridicat, Kizo a mers sa inmane banii chelnerului ce ne-a servit si iesind pe usa in urma mea, am pornit in jos pe dea, pe acelasi drum pe care venisem.
Seara se lasa peste oras, apusul ne intampinase placut si ne lasase cu ochii tintiti spre globul arzator ce se scutura cu ale sale raze ascutite, spre sol, spre infinit. Lasand noaptea sa se ridice falnic pe bolta albastra, acum rosu-portocalie.
Era uimitor, cat de frumos putea fi acest peisaj inghetat, usor pictat cu noante de culori calde. Imi umplea golul si dorul de acasa, simteam ca aveam sa ma integrez intr-un final pe aceste meleaguri albe.
Coboram cu pasi marunti, printre brazii rari ce se intindeau spre partia noastra. Din nou pace si liniste, se mai auzea in indepartare, dar si in apropiere glasurile oamenilor, fiindca acum coboram spre nebunia cealalta parte.
Unul langa celalat, ne lasam purtati de linistea aceasta marunta. Cand ajunsesem la partie, un grup de baieti ni se aratase si nu pareau prea prietenosi.
Uitandu-ma mai atent la fetele lor, ii recunoscusem - erau aia care ma fugarisera la inceput.
Kizo se apropiase de ei, intrebandu-l pe unul ce doreste. Se parea ca ii cunostea de undeva, sigur de pe la scoala.
Tipul roscat il intrebase ceva, insa eu nu prea intelesesem, dupa il vad pe Kizo cum ridica mana spre mine si intreba ce nume am folosit cand am mers la tipul cu skiurile.
- Ceva cu Heler... Vill. Vill`Heler, asa era.
- A ,ok. FUGI!
Apucandu-ma de mana, m-a tras de el intr-o graba mare, nu intelegeam de ce, dar dupa, uitandu-ma in urma i-am putut vedea pe tipii aia cum alearga si striga dupa noi ca nebunii.
L-am intrebat pe Kizo ce se petrece, el clarificandu-mi ca e gasca lui Ash, tipul a carui identitate am folosit-o. Eu care credeam ca numele ala de familie e din alta tara, nici de cum de prin zona asta...
Fugeam cat de tare putea, pana la urma il rugasem pe Kizo sa imi dea drumul, caci alergam si asa destul de repede, asa ca luand-o inainte, am ajuns pe trotuar, in urma aflandu-se brunetul.
In fata era si posta, asa ca in graba am fugit sa pun plicul. Kizo era chiar in spatele meu, rugandu-ma sa ma grabesc, eu nu stiam ce sa fac, nici aia nu mai aveau mult si ne ajungeau. Le puteam auzi strigatele.
- Aaa, Huju! Exclamase aratand cu degetul spre un barbat, Kizo. Alergand spre el, l-a implorat sa ne ia cu masina lui si sa ne duca acasa.
Huju, asa cum il chema ne-a spus sa intram repede si accelerand am zbughit-o pe strada, tipi aia ramanad in urma.
- In belele din nou, Kizo? Intrebase barbatul.
Dupa asta trebuia sa inteleg ca mezinul intra singur in bucluc.
- Nu, adica... da, off, baga viteza! Se rezemase in forta pe bancheta, lasan buzele sa i se ridice in sus de bosumflat ce era.
- Stai calm, pustiule, te duc in siguranta acasa. Iar tu, se adresase mie, sa ai grija, cu tipii astea nu se pune nimeni. Sunt fii unor oameni de vaza de aici.
- Ok... Mi-am inchis pliscul si am asteptat sa ajungem la destinatie.
Pe drum nimeni nu a mai spus nimic, fiecare era cufundat in gandurile proprii, iar eu tot nu gaseam logica. Acel grup era cumva format din baieti de bani gata? Se putea, dupa spusele lui Huju, acesta, asta se subintelesese. Oricum aveam sa aflu mai devreme sau mai tarziu.
Cand masina oprise, am coborat si i-am multumit barbatului, apoi intrand amandoi in graba in casa am constatat ca telefonul sunat ca nebunul. Kizo s-a apropiat de el in graba, impiedicandu-se de propriile sale incaltari, ridicand receptorul vocea mamei sale se auzise.
- Kizo, scumpule eu voi sta la bunica impreuna cu Ayu ceva mai mult, tatal tau de asemenea sta peste noapte, nu stiu cand am sa ajung si am inteles ca diseara este viscol, asa ca inchide usile cu cheia si baga caldura, ca sa nu inghete Ka Nui.
- Bine, bine! Hai, pa! Trantise asa de tare receptorul, inct trupul meu a inceput sa tremure, parea nervos.
Nu l-am mai intrebat ce are, dar se parea ca nu ii convine situatia. Am tacut si m-am descaltat, apoi m-am dus dupa el in bucatarie, fiindca pornise centrala.
- Stam singuri in seara asta, mergi si schimbate, eu merg sa iau lemne de afara.
- De ce, doar ai centrala? Aa, pentru semineu, ce tare! Ok, ma duc sa ma schimb!
Am iesit din bucatarie si urcand scarile cu coada ochiului l-am privit pe Kizo cum iese afara sa ia lemne, de unde, habar nu aveam, dar sigur exista o camara ceva sau un atelier unde le tineau pentru semineu.
M-am oprit pe holul lung si spatios de la etaj, inspirand aer usor caldut. Trebuia sa imi revin, cred ca frigul imi inghetase creierul si acum era timpul sa ma topesc.
Nu m-am oprit pana ce nu am ajuns la usa camerei si deschizand-o usor, am inaintat spre dulap, timp in care ma dezbracam si lasam hainele sa pice pe langa trup, rasfirandu-se pe podea.
Inauntru era racoare, chiar se facea frig aicea sus.
Am inceput sa scotocesc prin dulap, in cautarea a ceva imblanit, de lana ca sa pun pe mine, dar nu am gasit, inca nu despachetasem totul, asa ca indreptandu-ma spre birou unde erau valiza mare, am inceput sa caut atent.
Geamul incepuse sa se abureasca, semn ca centrala mergea la maxim si apa calda circula prin calorifere. Chiar nu putusem sa ma abtin si sarind tantos la geam, cu degetul incepusem sa fac desene abstracte. Insa ma oprisem imediat, fiindca chipurile nemernicilor alora imi atrasesera atentia.
Cum de ajunsesera la noi, de unde stiau ei unde stam?
„Gahh~ ce tampit sunt, normal ca stiu unde stam, doar sunt din oras...”
Dupa ce imi dadusem doua plame peste fata, am continuat sa ma uit pe geam sa vad ce doresc sa faca. Il inconjurasera pe Kizo, care saracul statea crispat si nemiscat cu lemnele in brate. Aveau de gand sa-i faca felul si eu stateam ca boul si priveam, trebuia sa actionez.
Am privit fugitiv prin camera, inca nu eram imbracat, asa ca venindu-mi idea buna de a lua masca acea tribala si traditionala din rucsac, am cautat prin dulap dupa, sa vad daca pusesem acele haine traditionale hawaiene.
- He-he-he! Se pare ca te-am prins. Unde e pramatia cealalata?
- Esti surd?
- Nuu~! Lasati-ma!
Roscatul il apucase de geaca si il ridicase in sus, timp in care ceilalti erau gata sa-l loveasca cu pumnii, dar sarind in spatele lor cu masca acea mare de demon, din lemn, pictata in toate culorile inchise, purtand fusta din frunze mari de palmieri, am inceput sa strig ca nebunul la el. Acestia intorcandu-se uimiti si speriati la cel ce emitea sunete ciudate.
Am fugit spre ei, indepartandu-i, astfel incat sa-l lase in pace pe brunet si ca ultim act mi-am lepadat fusta din frunze, lasand la iveala partea mea inferioara goala.
Toti cinci care erau, au inceput sa zbiere si sa fuga in graba in josul strazii, strigand in urma ca sunt nebun de legat. Insa asta nu ma interesa, am facut-o pentru Kizo, ii eram dator.
Am scri ceva mai mult la acest capitol, cam 8 sau 9 pagini, sper sa puteti citi, acum nu stiu daca sunteti obisnuiti cu atata amar de pg. insa eu una chiar vreau sa scriu mult si bine.
Sper sa va placa, nu stiu de ce dar am impresia ca mai rau ma prostesc... nu stiu ce am, dar scriu ca un incepator, asa observ. Sper sa-mi revin odata.
Raspunsuri la comentarii:
Klau ca intotdeauna tie iti place felul meu de a descrie natura, mie nu mi se pare genial, dar uite ca de data asta cateva cadre am reusit sa le dezvolt. Sper sa iti placa.
Am observat si eu la mine graba asta, insa nici eu nu inteleg de ce, incepe sa se contureze usor, dar acum depinde, insa ceva e ineregula cu mine. Dar am sa-mi revin. Mersii de com, ingerasul meu! *hug*
Ohaio_angel mersii de com, nu ma asteptam si la alte persoane sincer, iar faptul ca ai citit inca de cand am postat ficul, ma incata si mai tare. Thanx!
Si eu observ gravitatea greselilor, de aceea urasc la mine ca le las balta si nu le corectez cum trebuie, asta e un defect mare la mine si intr-un final tot o sa-l corectez. Ma bucur ca iti place legatura dintre Kizo si Ka Nui, vei vedea pe paercurs multa evolutie in ea. Iti garantez ca va fi complet confuz si asa ciudat. xD
ReneePheonix oww si tu! *heart-beat* De ce sa iti fie frica? Nu ai de ce, daca iti place ceva comentezi ,citesti lejer, eu asa consider. Normal nimic nu ar trebui sa te opreasca. Mersii foarte mult de com, te mai astept si ma bucur enorm ca iti place tot ce am scris, sper sa te surprind si in continuare.
Ps. Multumesc si celorlalti care citesc, chiar foarte multe. Inseamna enorm pentru mine. In curand o sa fac un capitol special pentru toti, asta cat mai curand.
9.
Doar in carti vazusem splendoarea iernii cu mantia ei pura, alba si inocent lasata de nori adunati pe bolta cereasca. Atunci cand in pumn tineam zapada puteam sa-i simt soliditatea si felul usor de a lua orice forma pe care i-o dadea cineva, insa dupa, caldura corporala a trupului o transforma in picaturi lichide. Astfel slabiciunea ei se arata la suprafata.
Imi ridicase-m ochii la cer si cu buzele intredeschise, lasand aerul cald sa se materializeze si sa ia forma de aburi, gandeam ca dupa atatea batalii care s-au dat deasupra noastra, ingerii varsau lacrimi ,ce pe pamant luau forma de fulgi, iar in palmele calde, umane, se topeau.
Mintea imi era captata de povesti mitologice si inchipuiri religioase, parca acum cateva minute savuram chipul incruntat al brunetului si acum ma pierdeam printre randuri de poezie. Melancolia pusese din nou stapanire si indiferent cate de mult doream sa o scot din trup, ea parea ca isi infingea ghiarele din nou in carne. Trebuia sa o las sa ma roada si sa ma mestece putin ca dupa sa plece si sa ma lase in pace.
Impreuna cu „yeti” asa cum mai nou il poreclisem pe Kizo, ajunseseram pe una din partiile de schi unde lumea popula foarte mult zona. Nu am putut sa nu exclam uimit amarul de copii si tineri ce se adunasera ca la un concert pe dealul in panta si inzapezit.
- Nu iti face griji, esti bine venit aici, atata timp cat nu esti vreun bogatan de prin zona.
Raspunsul lui Kizo ma lasase mut si privindu-l intrebator l-am rugat sa-mi explice ce a spus.
- Ce nu intelegi? Of, esti mai greu de cap de cat credeam, uite e foarte simplu, incepu el pe un ton serios. Daca ai fi miliardar sau ai avea o linie de hoteluri, cabane sau esti mafiot, mai stiu eu ce, nu poti sta aici, nu ca nu ai avea voi, doar ca aici si inca doua partii de prin zona aceasta sunt ocupate de oameni de rand, adica cei care nu au averi multe.
- Dar tu pari avut.
- Da, am conditi, am un trai bun, insa nu am vile prin munti care arata ca palate, intelegi? Mai sunt trei partii amenajate special pentru snobii aia, chiar dupa ale noastre, insa totul este delimitat de ceva garzi, gard, nu am habar, fiindca nu am mers pe acolo si nici ca vreu.
- Iti e frica ca te prinde cineva sau te bat cu bulgari? Fi serios, toti avem dreptul sa mergem pe partii...
- Ba da, exista reguli! Exclamase pronuntat, incercand sa-mi bage in cap idea ca nu am voie, dar la cat de rebel si incapatanat eram, scoteam informatia pe cealalata ureche.
Nu ar fi fost vorba ca nu ascultam cand mi se spunea sa nu fac ceva, insa partiile precum si oceanul era pentru toti, doar zonele si locurile unde stiai ca ar fi periculoase nu era pentru nimeni. Asta intelegeam, nu eram nici eu asa de nebun sa ma avant prin padurile de brazi sau pesterile de aici, cine stia ce se gaseste pe acolo.
- Si tot iti este frica, hai mai Kizo fi barbat... Incepusem sa ma prostesc, facand niste ochi ciudati spre baiat, care ma privea cu ambele sprancene ridicate si trupul lasat in spate.
- Nu imi e frica, dar nu vreau sa dau in bucluc. Pe langa asta, bogatasii aceia au paza, au caini bine antrenati, cine stie ce delmiteaza partile lor de ale noastre. Daca te vede un ogar te apuca mai rau ca un urs.
Incepusem sa rad zgomotos la el, cum se chinuia sa-mi explice ca nu aveam voie acolo, puteam sa vad pe chipul sau cum ca ii era teama si ca nu dorea de frica sa merga pe celelalte partii.
Imi venise in plan si aveam sa-l bag si pe Kizo in joc, deoarece doream sa-i demonstrez ca toti trebuie sa fim egali sau macar sa avem un spatiu amenajat bine cu totii. Nu conta daca aveai bani multi sau mai putini, oameni nu trebuiau sa fie delimitati prin reguli stupide, garzi sau ogari feroce.
Fiind oameni si civilizati, existau destule mijloace prin care sa cadem de acord cu cei milionari, ca noi restul sau macar o parte din cei inraiti in ski sau snowboarding sa putem folosii partiile lor, deoarece sunt mai bine facute si mai extreme.
Fara a mai sta pe ganduri l-am apucat de mana pe Kizo, mi-am incrucisat degetele cu ale sale si tragandu-l dupa mine spre partie, acesta a inceput sa strige nervos ce s-a intamplat cu mine.
A trebuit sa-i explic planu, tot ce trebuia sa facem era sa mergem pe partiile alora si sa le cerem voie sa ne lase pe cativa sa ne dam.
- ESTI NEBUN!
- Din cate stiu eu nu, doar indraznet. Haide, frate, o sa fie bine, nu te teme, esti cu mine. Hmmm... M-am oprit putin fiindca nu stiam unde merg si intorcandu-mi capul spre Kizo am intrebat care e drumul.
Ca intotdeauna el a refuzat sa imi spuna, chiar zmuchindu-si mana din a mea si plecand spre partia noastra.
„Fricosul, lasa ca il aduc eu dupa mine, chiar daca ar fi sa merg gol prin nameti.” Intorcandu-ma cu fata spre partie si spre brunet, am inceput sa bag viteza si sa merg amenintator. I-am strigat o singura data numele, el intorcandu-se fiindca stia ca nu ma poate scapa din ochii.
Tresarise, dar inlemnind cand ma vazuse mergand asa de repede, dar sigur spre el, nu apucase sa faca nici macar un pas bun in spate, ca eu deja eram in fata, prinzandu-i obrajii in palme si presandu-i cu forta.
- Ce spui de asta: tu ma ajuti pe mine si eu te voi ajuta pe tine, o vei face fiindca nu ma poti scapa din ochii fiindca sunt baiatul cel nou, sexy si rau, ai inteles? Lasasem un ranjet calm sa apara pe fata, astfel incat sa-i dau de inteles ca nu o fac cu rautate, ci doar doresc sa schimb doua vorbe cu tipii aia despre care spunea el inainte, ca sa ne lase pe partie. Nimic mai mult.
- Si da ca nu vreu, ce ai sa-mi faci? O sa ma violezi? Intrebase ironic si sigur pe el, de parca nu ma credea in stare de asa ceva.
- Te prinzi repede. Lasandu-i obrajii liberi si plestindu-l usor cu plama peste unul, l-am rugat sa-mi arate pe unde o luam. Normal ca era uimit si enervat, dar a acceptat intr-un final si stand in frunte m-a ghidat.
Ochii imi alunecau pe trupul sau subtire si destul de inalt, era cat mine si avea aceiasi varsta, cat de mult noroc pe un om ca mine. Ma bucuram enorm ca se alaturase micii expeditii, insa aveam sentimentul ca in curand avea sa renunte, totusi cu toate acestea eram constient pe faptul ca ii era teama de oamenii aia.
Erau chiar asa de inspaimantatori de nu dorea? Chiar aveau garzi ce delimitau partiile, totusi mi se parea iesit din comun, averea nu conta deobicei, insa in cazuri ca acestea juca un rol important, dar tot ceea ce doream sa fac era sa vorbesc cu cei ce stateau acolo.
Zapada sub presiunea picioarelor se lasa spre sol, formand gropi ce aveau conturul ghetelor pe care le purtam. Totul era nemiscat, neclintit, natura era usor zgomotoasa din cauza oamenilor, insa pacea domina. Intrasem intr-o mica padurice, dar mai degraba erau brazi care se intindeau pe o suprafata mica si nu erau des plasati in ambele parti - stanga sau dreapta. Erau crescuti alan-dala. Chiar nu reprezentau o piedica si imi captau foarte mult atentia, mai ales ramurile verzi impodobite cu zapada.
Ma cuprindea melancolia din nou, natura ma fascina din ce in ce mai tare si nu puteam sa rezist sa nu ating trunchiurile groase si lungi ale brazilor, trebuia sa le simt mai aproape de mine.
Aerul rece imi curata traheea, facand loc miresmei de brad sa patrunda incetul cu incetul.
Din pacate nu puteam savura acest moment magic de a explora mai in detaliu natura, asa ca urmandu-l din nou pe Kizo spre partii, mi-am luat ramas bun din priviri de la putinii brazi ce formau aceasta mica padurice.
Dupa cele sase minute in care mersesem, ii adu vocea clara si inceta a brunetului.
- Am ajuns, uite se vad cabanele si vilele acelea mari. Vezi?
M-am apropiat de el, ascunzandu-ma in spatele sau, el ascunzandu-se dupa un brad cu trunchiul foarte gros.
- Da! Dar de ce ne ascundem? Intrebasem nedumerit.
- De ce eu? Murmurase printre buze si lipindu-si plama pe intreaga fata, imi spusese. Daca ne vad cine stie ce ne fac.
- Ok, ok, nu te enerva, intrebam si eu, fiindca oricum consider ca nu e necesar, trebuie sa mergem direct la ei. Intelegi?
- Aha. Succes! Dezlipindu-se de brat, incepu sa o ia pe drumul pe care am venit.
Am ramas cateva secunde tacut, dupa realizand ce face nebunul, i-am strigat numele si l-am prins repede de geaca ca sa se opreasca si sa continuam sa inaintam spre cabane. Misiunea nu a fost inca indeplinita.
El chiar credea ca eu o iau in ras, dar chiar nu ma jucam.
Vocea s-a ma zgaria pe timpan, tot ma inebunea sa-i dau drumul la mana ca poate si el sa mearga si tot felul de lucruri din acestea. Il intelegeam, dar daca aveam sa-i dau drumul urma sa fuga si sa ma lase singur, ce putea sa ni se intample? Dupa cate observam nu erau caini, privisem in toate partile, nici garzi sau politisti nu se flau prin zapada. Totul era tacu, insa treptat cu cat inaintam mai mult se auzeau rasete de barbati in varsta, voci de fete tinere, baieti si de femei.
Ma gandeam ca daca avem sa trecem pe langa ei nu au sa ne spuna nimic, eram destul de bine imbracati amandoi. Eu aveam o geaca alba cu blana la gluga, iar Kizo avea o geaca albastra inchisa ce i se mula perfect pe trup. Aratam bine si nici nu ne era frig, totul era perfect.
Cu pasi normali am mers pe partie unde erau asa de multi tineri. Ma lasasera cu gura cascata si cand credeam ca nimic mai frumos de atat nu se putea sa fie, Kizo incepuse sa se zmiorcaie ca vrea sa coboram la partia noastra.
Ii dadusem drumul, apoi tintindu-l cu degetul aratator am strigat „fricosule”, el inrosindu-se in obraji si contrazicandu-ma. Se vedea clar pe fata lui ca asa se simtea, insa in incercarea mea de ai asigura viata in locul asta a dat roade si putin linistit a pasit impreuna cu mine pe partie.
Nimenu nu spusese nimic, nici nu isi dadusera seama ca suntem de pe partea cealalata. Mai bine de atat nici ca se putea intampla.
Eram foarte entuziasmat si doream sa incerc sa schiez putin, chiar daca nu ma pricepeam.
- Ka Nui, stai!
Trupul mi se oprise in loc, iar pulsul sangelui incepuse sa se miste cu viteza, tocmai ma strigase pe numele mic. Imi intorsesem capul spre Kizo care ma privea putin ingrijorat s asa de inocent, acum nu puteam decat sa-l asemui cu un inger venit din Rai.
Nu cred ca mai era necesar sa-i vorbesc urat, trebuia sa ma comport frumos si deja ma atinsese la inima tonul sau melodios si tremurand.
- Da, Kizo? Il priveam adanc in ochi si vedeam o stralucire alba, pura, ma fermeca si ma lasa fara rasuflu. In sfarsit ajunse sa ma accepte...
- ESTI TAMPIT! Daca ne prind cand vrem sa inchiriam skiuri, tu nu gandesti de loc, omule? Costa milioane si noi nu avem atatia bani, de ce nu ai asteptat putin ca sa-mi iau eu echipamentul de acasa?
Se parea ca sperantele mele s-au spulberat cu fiecare cuvant pronuntat pe uzele acelea rozalii ale brunetului. Era nervos si tremura, se temea ca avem sa intram in bucluc, dar eram mult prea sigur ca nimeni nu avea sa observe, puteam foarte usor sa ii pacalim pe oamenii astea.
Am oftat si cu zambetul pe buze m-am apropiat de Kizo pentru ai saruta buzele acelea dulci, de care nu ma saturasem nici acum. Aceiasi reactie, insa de data aceasta s-a abtinut sa faca zgomot, nu dorea sa atraga atentia.
Si-a strecurat palmele printre turpurile noastre unice si impingandu-ma in spate mi-a vorbit in soapta, spunandu-mi sa incetez.
Mi-am fluturat mana in semn sa nu se mai crizeze si cu pasi mari am inceput sa ma indrept spre o cabanuta mica de unde puteam inchiria skiuri.
Kizo era in spatele meu privindu-ma ingrijorat, puteam simti asta prin fiecare por, era sceptic in puterile mele miraculoase. Desigur ca acum ii dadeam dreptate, fiindca tipul cu care vorbeam ma rugase sa dau numele parintilor mei ca sa poata sa ia bani direct din conturle lor, asta fiindca eram inca minor si ii spusesem ca nu am card personal.
Nu stiam pe nimeni de aici, mai ales oameni maturi cu venituri uriase... As fi putut foarte bine sa merg la Kizo si sa-l intreb, el sigur stia ceva nume, dar tipul asta s-ar fi prins ca mint si m-ar fi luat la intrebari.
Trebuia sa bag ceva inventat sau sa ma gandesc profund, asa ca am inceput sa ma uit pe la reclamele lipite pe lemnul cabanei si gasisem un nume desul de pompos si interesant.
In urmatoarea secunda am ranjit multumit si cu o privire invingatoare i-am spus tipului.
- Cum sa nu il stiti pe tata, sunt fiul domului Vill`Heler, asa ca va rog sa-mi dati schiurile acelea fiindca nu am tot timp de chestii din acestea.
- Oh, va inteleg, imediat am sa va dau skiurile, insa a doua pereche...
- Pentru prietenul meu de acolo. Aratasem cu degetul spre Kizo, el tresarind vazandu-ma, la fel de tacut si nemiscat.
- Imediat, vi le sau si ii le ofer si prietenului dumneavoastra.
- A, nu este necesar am sa le car eu.
- Oh, sunteti generos. Chiar am onoarea sa stau de vorba cu fiul domnului Vill`Heler, sunt incatat, poftiti! Mi le inmanase cu grija si luandu-mi ramas bun am plecat spre brunet, ce ma astepta in acelasi loc.
- Nu pot sa cred ca ai reusit, ce magie neagra ai folosit?
- Esti sarcastic ca intotdeauna, Kizo, dar nu folosesc eu magie neagra. Dar pentru tine pot face o exceptie. Incepusem sa ridic sprancenele inspre el, acesta luand schiurile si fugind pe partie in sus, strigand ca cine ajunge ultimul trebuie sa plateasca o ciocolata calda.
Simteam ca ziua aceasta avea sa fie minunata, mai ales ca acum eu si Kizo ne intelegeam catusi de putinul. Nu aveam habar cum sa merg pe skiuri, era ceva nou, dar am improvizat, facand multa lume sa rada si sa ni se alature la intrecere.
Kizo ramasese prin zapada cand ma vezuse asezat pe una din schi, impingand de zor sa ma dau, mai ales ca nu stateam cum trebuie pe ea. Era amuzant si ma simteam foarte bine, ulterior brunetul venise sa imi dea o mana de ajutor, aratandu-mi cum sa stau cu adevarat pe cele doua schiuri.
Desigur ca nu putusem sa ma bucur enorm de mult de prima lectie, fiindca energia imi era la maxim si aveam chef sa-l iau pe sus pe brunet si sa-l tavalesc in mantia mareata si alba.
Zis si facut, chiar nu ma puteam abtine, era al naiba de amuzant si rasul lui Kizo imi facea inima sa tresara de fericire.
Dupa cateva imbranciri si alunecari, am decis ca ar fi bine ca sa ne incalzim, asa ca luandu-ne de brat, am pornit spre o cabana mica unde puteam servi o ciocolata calda. Desigur ca eu nu aveam bani, dar gazda mea imi facuse cinste si imi multumise ca macar acum nu il mai tachinasem asa de rau.
Asezat paralel cu el pe banca din lemn de la masa, am inceput sa rad cu pofta, lasandu-mi greutatea pe coate si punandu-mi palma dreapta la ochi, ca acesta sa nu observe lacrimile. Radeam cu pofta la ce expresia facuse atunci cand imi multumise.
- Gata, nu mai rade, trebuie sa fim discreti, ai uitat?
- Nu iti face griji ,frate, dupa cum ai vazut ne-am integrat perfect in peisaj, nimeni nu a banuit nimic. Tonul imi era serios, dar cu putin umar amestecat. Chiar nu avea de ce sa se panicheze, oamenii nici nu observasera ca am fi de pe partia cealalata. De ce atatea ganduri negativiste. Vezi, ne-au lasat sa ne dam, pun pariu ca daca mai venim cu cineva nu au sa observe.
- Doar daca mergem imbracati la fel de bine ca acum, vad ca au un simt al modei foarte rafinat.
- Arati sexy si fundul iti iese bine in evidenta, toti se uitau la tine, in fine fetele... Dar si uni baieti. Ii facusem cu ochiul in semn ca eu mai mult.
- Cand te vei maturiza, ma intreb oare? Luase ceasca mare cu ciocolata calda si bezea inmuiata, sorbin cu pofta lichidul maroniu. In timp ce ridicase o spranceana sceptic spre mine.
Chicotisem amuzat, semana cu tata cand isi bea cafeaua dimineata. Cred ca mi se facuse dor de el, daca il vedeam in Kizo...
- A, bine ca mi-ai amintit dupa asta sa mergem sa ducem scrisoarea la posta. Spusesem in timp ce scoteam plicul in care se afla hartia indoita. Nici acum nu imi venea sa cred ca i-o scrisesem nemernicului ala, dar asta era.
- Pentru cine e? Parintii? Iubita?
- Iubit, poate, ai uitat? Daduse din umeri in nestiinta. Am oftat si am continuat sa vorbesc. E pentru un tip pe nume Brik, fostul prietenei mele cele mai bune. E un nemernic, dar se pare ca a aratat o noua latura a sa in ultimele zile.
- Inainte sa pleci, sa inteleg. Stii cum e, lumea isi da seama de greseli dupa o perioada de timp, poate ca el s-a prins de tot raul mai repede decat de asteptai. In comparatie cu tine, comportamentul tau pervers nu se va evapora prea curand de pe fata pamantului...
- Ai ghicit, dragoste! Ce sa fac, m-ai fermecat inca de cand te-am vazut, Cupidon...
A inceput sa falfaie palma in semn sa incetez, il enervam, dar era amuzant cum fata lui contura atatea expresii nostime si vii. Nu mai mai saturam din al sorbii cu ochii.
Timpul s-a scurs repede, in aceste douazeci de minute in care am purtat tot felul de conversatii si am baut in tihna cacaoa calda. Dupa ce ne-am ridicat, Kizo a mers sa inmane banii chelnerului ce ne-a servit si iesind pe usa in urma mea, am pornit in jos pe dea, pe acelasi drum pe care venisem.
Seara se lasa peste oras, apusul ne intampinase placut si ne lasase cu ochii tintiti spre globul arzator ce se scutura cu ale sale raze ascutite, spre sol, spre infinit. Lasand noaptea sa se ridice falnic pe bolta albastra, acum rosu-portocalie.
Era uimitor, cat de frumos putea fi acest peisaj inghetat, usor pictat cu noante de culori calde. Imi umplea golul si dorul de acasa, simteam ca aveam sa ma integrez intr-un final pe aceste meleaguri albe.
Coboram cu pasi marunti, printre brazii rari ce se intindeau spre partia noastra. Din nou pace si liniste, se mai auzea in indepartare, dar si in apropiere glasurile oamenilor, fiindca acum coboram spre nebunia cealalta parte.
Unul langa celalat, ne lasam purtati de linistea aceasta marunta. Cand ajunsesem la partie, un grup de baieti ni se aratase si nu pareau prea prietenosi.
Uitandu-ma mai atent la fetele lor, ii recunoscusem - erau aia care ma fugarisera la inceput.
Kizo se apropiase de ei, intrebandu-l pe unul ce doreste. Se parea ca ii cunostea de undeva, sigur de pe la scoala.
Tipul roscat il intrebase ceva, insa eu nu prea intelesesem, dupa il vad pe Kizo cum ridica mana spre mine si intreba ce nume am folosit cand am mers la tipul cu skiurile.
- Ceva cu Heler... Vill. Vill`Heler, asa era.
- A ,ok. FUGI!
Apucandu-ma de mana, m-a tras de el intr-o graba mare, nu intelegeam de ce, dar dupa, uitandu-ma in urma i-am putut vedea pe tipii aia cum alearga si striga dupa noi ca nebunii.
L-am intrebat pe Kizo ce se petrece, el clarificandu-mi ca e gasca lui Ash, tipul a carui identitate am folosit-o. Eu care credeam ca numele ala de familie e din alta tara, nici de cum de prin zona asta...
Fugeam cat de tare putea, pana la urma il rugasem pe Kizo sa imi dea drumul, caci alergam si asa destul de repede, asa ca luand-o inainte, am ajuns pe trotuar, in urma aflandu-se brunetul.
In fata era si posta, asa ca in graba am fugit sa pun plicul. Kizo era chiar in spatele meu, rugandu-ma sa ma grabesc, eu nu stiam ce sa fac, nici aia nu mai aveau mult si ne ajungeau. Le puteam auzi strigatele.
- Aaa, Huju! Exclamase aratand cu degetul spre un barbat, Kizo. Alergand spre el, l-a implorat sa ne ia cu masina lui si sa ne duca acasa.
Huju, asa cum il chema ne-a spus sa intram repede si accelerand am zbughit-o pe strada, tipi aia ramanad in urma.
- In belele din nou, Kizo? Intrebase barbatul.
Dupa asta trebuia sa inteleg ca mezinul intra singur in bucluc.
- Nu, adica... da, off, baga viteza! Se rezemase in forta pe bancheta, lasan buzele sa i se ridice in sus de bosumflat ce era.
- Stai calm, pustiule, te duc in siguranta acasa. Iar tu, se adresase mie, sa ai grija, cu tipii astea nu se pune nimeni. Sunt fii unor oameni de vaza de aici.
- Ok... Mi-am inchis pliscul si am asteptat sa ajungem la destinatie.
Pe drum nimeni nu a mai spus nimic, fiecare era cufundat in gandurile proprii, iar eu tot nu gaseam logica. Acel grup era cumva format din baieti de bani gata? Se putea, dupa spusele lui Huju, acesta, asta se subintelesese. Oricum aveam sa aflu mai devreme sau mai tarziu.
Cand masina oprise, am coborat si i-am multumit barbatului, apoi intrand amandoi in graba in casa am constatat ca telefonul sunat ca nebunul. Kizo s-a apropiat de el in graba, impiedicandu-se de propriile sale incaltari, ridicand receptorul vocea mamei sale se auzise.
- Kizo, scumpule eu voi sta la bunica impreuna cu Ayu ceva mai mult, tatal tau de asemenea sta peste noapte, nu stiu cand am sa ajung si am inteles ca diseara este viscol, asa ca inchide usile cu cheia si baga caldura, ca sa nu inghete Ka Nui.
- Bine, bine! Hai, pa! Trantise asa de tare receptorul, inct trupul meu a inceput sa tremure, parea nervos.
Nu l-am mai intrebat ce are, dar se parea ca nu ii convine situatia. Am tacut si m-am descaltat, apoi m-am dus dupa el in bucatarie, fiindca pornise centrala.
- Stam singuri in seara asta, mergi si schimbate, eu merg sa iau lemne de afara.
- De ce, doar ai centrala? Aa, pentru semineu, ce tare! Ok, ma duc sa ma schimb!
Am iesit din bucatarie si urcand scarile cu coada ochiului l-am privit pe Kizo cum iese afara sa ia lemne, de unde, habar nu aveam, dar sigur exista o camara ceva sau un atelier unde le tineau pentru semineu.
M-am oprit pe holul lung si spatios de la etaj, inspirand aer usor caldut. Trebuia sa imi revin, cred ca frigul imi inghetase creierul si acum era timpul sa ma topesc.
Nu m-am oprit pana ce nu am ajuns la usa camerei si deschizand-o usor, am inaintat spre dulap, timp in care ma dezbracam si lasam hainele sa pice pe langa trup, rasfirandu-se pe podea.
Inauntru era racoare, chiar se facea frig aicea sus.
Am inceput sa scotocesc prin dulap, in cautarea a ceva imblanit, de lana ca sa pun pe mine, dar nu am gasit, inca nu despachetasem totul, asa ca indreptandu-ma spre birou unde erau valiza mare, am inceput sa caut atent.
Geamul incepuse sa se abureasca, semn ca centrala mergea la maxim si apa calda circula prin calorifere. Chiar nu putusem sa ma abtin si sarind tantos la geam, cu degetul incepusem sa fac desene abstracte. Insa ma oprisem imediat, fiindca chipurile nemernicilor alora imi atrasesera atentia.
Cum de ajunsesera la noi, de unde stiau ei unde stam?
„Gahh~ ce tampit sunt, normal ca stiu unde stam, doar sunt din oras...”
Dupa ce imi dadusem doua plame peste fata, am continuat sa ma uit pe geam sa vad ce doresc sa faca. Il inconjurasera pe Kizo, care saracul statea crispat si nemiscat cu lemnele in brate. Aveau de gand sa-i faca felul si eu stateam ca boul si priveam, trebuia sa actionez.
Am privit fugitiv prin camera, inca nu eram imbracat, asa ca venindu-mi idea buna de a lua masca acea tribala si traditionala din rucsac, am cautat prin dulap dupa, sa vad daca pusesem acele haine traditionale hawaiene.
- He-he-he! Se pare ca te-am prins. Unde e pramatia cealalata?
- Esti surd?
- Nuu~! Lasati-ma!
Roscatul il apucase de geaca si il ridicase in sus, timp in care ceilalti erau gata sa-l loveasca cu pumnii, dar sarind in spatele lor cu masca acea mare de demon, din lemn, pictata in toate culorile inchise, purtand fusta din frunze mari de palmieri, am inceput sa strig ca nebunul la el. Acestia intorcandu-se uimiti si speriati la cel ce emitea sunete ciudate.
Am fugit spre ei, indepartandu-i, astfel incat sa-l lase in pace pe brunet si ca ultim act mi-am lepadat fusta din frunze, lasand la iveala partea mea inferioara goala.
Toti cinci care erau, au inceput sa zbiere si sa fuga in graba in josul strazii, strigand in urma ca sunt nebun de legat. Insa asta nu ma interesa, am facut-o pentru Kizo, ii eram dator.