De acum in colo o sa incep sa explic titlurile, fiindca ma gandesc ca la felul in care le aleg, nimeni nu intelege ce semnifica, sincer nici eu cateodata. *laughs* Si regret ca unele suna asa pueril.
Cu asta o sa incep: de ce "joaca noastra", fiindca se refera la faptul ca Ka Nui adora sa-l enerveze pe Kizo, faptul ca ii place sa-l tachineze si in acelasi timp cum Kizo ajunge sa se joace cu "focul" asta o sa o deduceti in urmatorul capitol, dar si pe la final asa putin.
Fetelor eu va multumesc in continuare de comuri, ma bucur ca cititi si treceti cand aveti timp. *hugs*
Pai, altceva nu stiu daca mai am de spus, doar ca voi incerca sa aduc cat mai repede nexturile, am idei, de asta nu ma plang, dar sa vad cum imi creez timp pentru.
Enjoy!
„Cat de dulci poate sa aiba buzele. Cine ar fi crezut, la cat de isteric e, dar demonul e cel mai suav si atragator dintre toti. Acum nu mai am dubii, pot sa le savurez in continuare.”
Langa noi se adunase un grup de vecini, printre care se aflau si copii intre varstele de cinci-opt ani, batranii ,desigur, ramanad socati ca deobicei la vazul acestor acte satanice si neortodoxe la care se cruceau cu pofta si strigau numele Domnului, de parca nu am fi oameni. Nimeni nu le poate scoate aceasta obsesie din cap, de fiecare data trebuie sa sara in sus si sa strige speriati spre cei mici sa nu se uite, ajungand sa le acopere ochii. De parca, chiar daca pruncii nu vor fi gay sau lezbiene, vor ajunge intr-o zi sa produca astfel de acte intime cu cei pe care ii iubesc.
Sincer ajung sa ma cert cu mine insumi, religia nu admite astfel de relati, insa daca inima mea bate pentru un barbat, trebuie sa merg si sa ma ascund fiindca sunt putin diferit fata de ceilalti si ca am o alta preferinta in orientarea mea sexuala? Nu cred, asa ca decat sa-mi umplu capul cu tampenii din acestea, mai bine ma ridic, il apuc in brate pe adorabilul de Kizo si ii scot membrul afara din pantaloni in fata tuturor si le strig: De parca voi nu aderati la asa ceva?
In urmatoarele secunde o tacere funebra se asterne, insa imediat sparta de rasetele copiilor ce aratau cu degetele si ma laudau pentru gluma reusita, strigatele mamelor si ale babelor, apoi barbatii care ne priveau din fata curtilor lor, razand amuzati.
Da, adoram sa fac lucruri din acestea, ma distram si ce ma incanta foarte mult erau fetele femeilor, pareau asa de speriate si de rosii, aruncandu-ti in fata replica: „Sunt inocenta!”, dar nu prea, fiindca cu toate ca isi ascundeau putina rusine care li se imprima pe chip, adevarul era ca mai vazusera asa ceva si degeaba se lalaiau cu porcari din acestea.
Radeam cu pofta, iar Kizo ametit la mine in brate imi striga numele, apoi adaugand cateva injurii, s-a rotit atunci cand am largit nodul membrelor, lovindu-ma in plin cu cotul sau ascutit. Atat de rau m-a durut, incat am picat lat pe zapada, el sarind ulterior dupa ce isi bagase inapoi organul in boxeri si pantaloni.
Incepuse a ma stranga de gat, cu adevarat simteam lipsa aerului in plamani si indiferent de cate ori inspiram, ceva mi-l bloca la intrarea in trahee, ingrozitor, ma omora!
Chipul sau ma facea sa tresar, era nervos ,se contura perfect starea s-a de neliniste si criza - buzele finisand violent acea strangere din dinti, crustele reci de piele ridicate, aratand ca varfurile unor munti inghetati si ochii... ochii inflacarati si puternic vascularizati, ce bagau spaima in mine. Exploda pe dinauntru, inima ii batea nebuna acoperind ritmica miocardului meu.
Incepusem a ma ineca, fortele ma abandonau, iar oasele se moleseau sub forta lui incredibila. De unde tot venea? Insa intr-un moment scurt de ragaz al sau, am putu sa il arunc de pe mine, cu patos inhaland aer rece si proaspat, apoi tusind repetat ca sa-mi revin din starea de ameteala si inconfortabilitate.
Dupa ce se ridicase cu palmele din zapada, ma tintise cu privirea taioasa ce revenise in ochi, sarind din nou pe mine, de data aceasta bagandu-ma in adunatura de zapada si geata pe care o stransesem cu lopetile.
Ii strigam sa inceteze si sa ma lase in pace, el cu ai sa-i obraji imbujorati imi tot repeta ca sunt un nemernic-pervers-incurabil. Ca sa-l satisfac mi-am cerut iertare strigand si afirmandu-i ca asa cum m-a poreclit, sunt. Dupa asta m-a lasat sa respir si sa ma reglez mintal si fizic.
Puplicul fiind nelipsit, acum inmultinduse, ne privea atent, insa dupa cateva indemuri ale lui Kizo au plecat.
Dupa ce m-am ridicat de jos, m-a bufnit rasul indoindu-ma in fata, timp in care brunetul a venit spre mine si mi-a retezat o palma peste ceafa. Nu a fost prea placuta, insa am acceptat-o fiindca ceea ce facusem eu era de neiertat si de neuitat. In interiorul meu radeam cu pofta si nu ma mai saturam din al sacai pe baiatul asta, imi ajunsese la inima. Iar de fiecare data cand dadeam ochii cu el, doream asa de tare sa-l fac sa scartaie si sa izbucneasca in plansete inocente de copil cuminte.
Nu am mai spus nimic tot drumul inspre casa, fiindca deja ma durea burta de la atatea lucruri si mi-am porpus sa incetez pentru cateva minute, aveam sa prind destule oportunitati, cine stia astazi putea fi cea mai tare zi din viata mea, daca o coninuam asa cum imi planuisem, trebuia doar sa astept sa vina ceva ce ma va stimula mintal si fizic, caci asa fanteziile curg de la sine din creierul meu de geniu.
Baiatul a intrat primul pe usa si atunci cand l-am intrebat daca si-a terminat cerealele a strigat tare sa nu ma apropii de el si sa nu ii mai adresez nici o intrebare. Ramanad lemn in fata presului, am analizat pasii mari pe care ii facea spre sufrageria mare si frumos aranjata, ce imi inspira meru un aer de familie, amestecat cu unul romantic, scos din filme.
-Cred ca nu stii cu ce ai de aface, eu sunt taifunul ce se napusteste asupra tarmulul. Vorbeam ca sa inteleaga ce avea sa-l astepte, am inchis usa in urma mea si amenintator ma apropiam de trupul sau intors cu spatele. Dar imediat m-a oprit cu ochii aceia inchisi si patrunzatori.
- Iar eu voi fi aerul rece care te va ingheta din cap pana in picioare si iti va oprii valurile sa cada asupra pamantului! Clar sa-ti fie si sa-ti ramana in cap.
Isi lasase degetul cu care pana acum ma impunsese in piept, jos si reluandu-si pozitia de adineauri, ma ingnora incercand intr-un fel sau altul sa scape de mine, dar mai mult ma facea sa fierb in interior, iar placerea de al tachina ma poseda, imi facea oasele sa tremure de curiozitate.
Ajunsesem sa ma misc fara sa gandesc, apucandu-l pe la spate in brate si ridicandu-l in sus de tot, l-am intrebat cum ii place - sa cada in fund sau sa fie trantit frumos pe canapea?
A gemut incordat si enervat, pe un ton poruncitor a strigat sa-i dau drumul si vazand ca sub nici o forma nu doreste sa colaboreze in pace cu mine, l-am dus inspre canapea si aruncandu-l pe perini, am sarit si eu in urma lui, acoperindu-i corpul subtire cu al meu. Nu puteam sa ma consider masiv, din contra ca structura eram aproape la fel, insa eu eram ceva mai lucrat din cauza sportului pe care il practicam sau il practicasem, deci aveam mai multe sanse de al face sa se aseze in diverse pozitii care i-ar aduce acea roseata dulce in obraji.
Nu suporta sa isi vada inamicul mereu sus, puteam deduce asta dupa felul in care incerca sa ma indeparteze cu palmele, impingandu-ma cu forta. Desigur ca a esuat de fiecare data si pana la urma a cedat, scrancind si injurand printre dinti.
Cand am vazut ca si-a lasat mainile sa pice de o parte si de alta a trupului, m-am apropiat de ureche sa si am soptit emanand aer cald: „Ai cedat!” Pielea sa alba ca neau s-a zgribulit sub cuvintele mele fierbinti si cu ochii usor intredeschisi, m-a privit la chip, nedumerit, ametit si obosit. Se saturase si parea ca nu ii pasa de ce avea sa urmeze, oricum nu doream sa ii fac ceva rau, dar inca un sarut nu avea sa strice nimic, fiindca asa de moi erau ale sale buze, incat nu putea sa te saturi de ele.
Cu grija ca nu cumva sa-l fac sa se zbata iar, m-am apropiat incet de el, incepand sa-mi inchid ochii, dar lasandu-i totusi putin deschisi ca sa vad cum are sa reactioneze. Normal ca a negat totul, dand usor din cap, dar asa de vlaguit parea, incat orice facea ma inebunea pe mine si ma indemna sa navalesc asupra sa.
Nu eram nici eu sigur ce avea sa se intample intre mine si el, ma gandeam ca va veni ziua in care o sa fim prieteni buni si ca astfel de lucruri ar putea naste sentimente foarte ... profunde. Insa de ce sa pierd o astfel de ocazie, macar acum.
Cu gandul impacat, am inaintat sarutand usor cele doua buze carnoase si apetisante, pe care le-am mangaiat cu grija si le-am dezmierdat in trepte, atingandu-le de mai multe ori si din cand in cand trecandu-mi ochi asupra chipului baiatului, ce avea pleoapele bine lipite si stranse, iar obrajii arzandu-i puternic. Era intradevar dulce si inocent, un fel de demon mic, dar adorabil si seducator.
Doream sa fac mai mult de atata, insa un cantec ce se auzea din bucatarie m-a oprit, usor m-am ridicat in sus, privindu-l cum statea neclintit cu ochii inchisi.
- Asta a fost tot! Acum poti sa deschizi ochii.
Lasand lumina camerei sa-i invadeze pleoapele, a putut gusta cu placere privelistea ce i se arata, cu toate ca prezenta mea il deranja si la provocat sa rabufneasca din nou.
- Sa te ia dracu`, nu mai face asa ceva, e inuman, ingrozitor, date de pe mine odata! Striga si dadea cu palmele in abdomenul meu, eu ranjeam precum un vulpoi batran si nici de cum nu aveam sa-i usurez viata. Credeam ca va inceta sarada, dar se parea ca circul abia de incepuse.
In cateva secunde aparuse si doamna Nenobu, avand pe ceilalti doi copi alaturi, erau toti bine imbracati si pregatiti sa plece. Cand ne-a zarit, a dat un mic anunt si ne-a intrebat care daca vrem sa o ajutam cu cateva cumparaturi.
Fara sa ezit, am ridicat mana, Kizo maraind la gestul dat. Mi se parea mie sau se enerva ca ii ajutam pe ai lui? Dar nici nu puteam sa nu o fac, ma gazduiau in casa lor si era musai sa dau o mana de ajutor, acum trebuia sa ma integrez. Iar brunetul nu avea sa imi strice mie zilele cu smiorcaielile lui de fetita ranita.
Dupa ce l-am lasat sa priveasca precum mata la lumina, am urcat scarile spre camera mea de unde aveam sa-mi iau ceva mai gros, plus o geaca uscata, fiindca cealalata era fleasca de la lupta mea cu mezinul cel mare al familiei. Inainte de a parasi camera mi-am trecut ochii asupra oglinzi ca sa ma admir pret de cateva secunde, aratam bine si gata de plecare.
De asemenea am apucat scrisoare in speranta ca o voi lasa la posta mai tarziu.
Odata ajuns jos, mama copiilor mi-a explicat pe unde sa o iau ca sa ajung la posta si dupa cate intelesesem era aproape de supermarketul unde aveam sa mergem dupa ce il lasam pe Riuuta la niste prieteni si pe Ayu la bunica.
Dupa ce ne-am echipat, ne-am incaltat, am iesit afara. Se parea ca se apropie un viscol, fiindca vantul batea salbatic si suera melancolic in cartier, daca asa puteam sa-l numesc.
Pentru mine aceasta zona, are sa ramana un mister mult timp de acum in colo, pana ce, sper ca mezinul mare al familiei sa-mi faca o prezentare in plan geometric a orasului si a locuintei sale.
Cu micile bagaje in brate, eu si ceilalti doi stateam si asteptam ca cealalta masina a familiei sa fie scoasa din imensul garaj. Noroc ca nu a trebuit sa deschidem, se deschidea amnual, astfel ca masina iesea fara grija afara, in frig, lucind spectaculos, iar culoarea carmin iesea bine in evidenta.
Era un Yukon XL, cu toate ca aveam impresia ca nu prea rezista in zonele acestea...
Ma uitam asa ciudat la masina si la mama copiilor, nesigur pe calatorie, de parca aveam sa facem accident, insa deja eram obisnuit cu astfel de lucruri.
Riuuta si Ayu intrasera in spate si isi lasasera rucsacurile, eu inca stateam afara, iar femeie ii verifica, cand si-a intors capul spre mine uimita, a deschis geamul si mi-a spus:
- Nu iti face griji Ka Nui, masina e dotata, chiar eu am pregatit-o pentru vremea asta si mai ales pentru cei mici. Urca fara grija, daca vrei poti sta langa mine.
Am zambit putin fortat, inca nesigur si i-am spus ca vor sta intre cei doi. Zis si facut, aratam ca un imbecil intre o fata de cinci - sase ani si un pusti de trei spre zece, noroc ca eram la mii de kilometri departare fata de casa, daca m-ar fi vazut prietenii ar fi ras in hohote.
Totusi ma simteam in siguranta si cu toate ca doream sa arat ca sunt in stare si ca pot face fata, ceream prin fataielile mele continuue o imbratisare din parte baiatului si a fetitei. Ce fara grija se uitau la drum si o ascultau pe mama lor.
Femeia explica clar ce avem toti de facut si imi placea vorba ei dulce, calma si grijulie, ma calma, ma incalzea. Parca era mama si ea cand eu eram mic si ma vedea agitat, imi vorbea dulce la ureche sau ma imbratisa, conferandu-mi acea iubire puternica materna, asa ma simteam si acum.
Pe geam observam cum orasul era viu colorat de luminite si tot felul de ornamente interesante, nu eram in prag de sarbatori, cu toate ca asa parea, insa acum imi dadeam seama ca orasul fantoma pe care il credeam la inceput, se arata ca fiind un oras plin de oameni buni si primitori, asta fiindca familia Nenobu imi daruisera un loc in inima lor, deci nu ma puteam pronunta asupra celorlalti foarte mult.
Simteam nevoia sa zbor din masina si sa ma plimb, oricum aveam sa o fac in curand.
- Ok, Riuuta il vad pe prietenul tau, aici e punctul de intalnire?
- Da, poti sa ma lasi aici, ma descurc. Mersii, mama! Pa, Ka Nui, distractie placuta la cumparaturi cu mama, sa nu o lasi sa te foloseasca prea mult, fiindca exagereaza.
- Nu e adevarat, hai iesi odata narod mic ce esti! Cu zambetul incrustat pe buze, femeia se bucura de atmosfera creata. Si eu la fel, zambeam precum un nebun, ma simteam bine.
Pustiul trantise usa, in momentul acela, m-am intins pe locul sau privind cum se pierde printre oameni.
De asemenea ceva mi-a atras atentia, cineva se ascunsese dupa o cutie postala si ma gandeam ca poate ne urmarise. Ciudat, insa am ramas calm, fiindca masina pornise si trebuia sa o ducem pe Ayu la bunica ei.
Supermarketul era mare si asa de plin. Priveam inghitind saliva la el si o pofta de mancare ma traznise pe loc. Salivam!
- O sa-ti cumpar ceva bun de aici, ceva cald care o sa iti lase gura apa, dar vad ca deja o ai plina de saliva! Hai, Ka Nui, sa-ti prezint supermarketul si refugiul meu la cumparaturi.
Intrasem in urma ei, conducand caruciorul si urmand-o spre raionul de legume.
Senzatia ca am fi urmariti ma bantuia, ceva in mine striga ca era in spatele nostru cineva suspicios.
Am incercat sa alung gandul, fiindca nu avea cum, de ce sa ne urmareasca cineva? Eu aratam ca un ciudat, bronzat si cu un par blond-saten deschis, iar femeia, ei bine pe ea putea sa o urmareasca fiindca era foarte frumoasa. Si totusi nu erau motive asa de mari.
Sceptic, m-am decis sa stau cu ochii in patru dupa acel cineva. Timp in care femeia ma intreba ce preferinte aveam pentru cine sau daca as vrea ceva anume, dulciuri, suc.
Ne-am plimbat cam prin toate raioanele, cosul fiind deja plin, ajunsesem pe la iaurt si lapte, branza si tot felul de produse lactate. Pusesem ochii pe o cutie de iaurt de baut cu fructe, asa de tare ma tenta sa il fur, dar din moment ce puteam sa-l cumpar, i-am spus femeii ca merg sa-l ea.
Nu inainte de a trece coltul, am auzit vocea melodiaoasa a dansei:
- Imi poti spune Kari de acum in colo, scumpule! Fugi si i-ati ce doresti, te astept aici.
I-am zambit si luandu-mi mana de la rafturile frigoriferelor, am fugit spre iaurt, luandu-l de acolo si nu in ultimul timp de a ma ciocni de Kizo, care surprinzator era acel cineva ce ne urmarea.
Ramasesem socat, insa Kari nu, cand il adusesem la ea, rasese si ne anuntase ca dupa puteam sa iesim pe afara, pe partie ca sa ne dam cu schiurile sau snowboardurile, pana ce vremea nu avea sa se inrautateasca. Oricum deja era mult prea frig si impreuna cu brunetul ma tineam in brate, mai mult eu pe el, fiindca nu eram obisnuit cu acest tip de climat.
Chiar ma lasase sa-l strang tare la piept, ceva imi spunea ca se ascunde, dar nu am mai stat sa-l controlez, am lasat lucrurile in voia sortii.
Am urcat cu totii in masina, avea sa ne lase Kari la partie, dar Kizo a spus sa ne lase ceva mai departe fiindca avea el sa ma indrume ca sa cunosc drumul.
Sceptic eram in continuare si incercam sa nu fac vreo miscare gresita, deja eram satul sa-l jigaresc pe narodul de brunet, asa ca analizand cu exactitate fiecare por al sau, ma holbam precum o pisica la lumina lanternei.
Parea ca-l deranjeaza, puteam sa-i vad crustele ridicate de pe frunte, insa nu spusese nimic, tacea malc, pana cand am ajuns aproape de partie. Mi-am luat scrisoarea, el fularul si luandu-ne ramas bun de la femeie, am pornit-o in sus pe dealul de zapada, care era destul de populat.
Cu asta o sa incep: de ce "joaca noastra", fiindca se refera la faptul ca Ka Nui adora sa-l enerveze pe Kizo, faptul ca ii place sa-l tachineze si in acelasi timp cum Kizo ajunge sa se joace cu "focul" asta o sa o deduceti in urmatorul capitol, dar si pe la final asa putin.
Fetelor eu va multumesc in continuare de comuri, ma bucur ca cititi si treceti cand aveti timp. *hugs*
Pai, altceva nu stiu daca mai am de spus, doar ca voi incerca sa aduc cat mai repede nexturile, am idei, de asta nu ma plang, dar sa vad cum imi creez timp pentru.
Enjoy!
8.
..:*:Joaca noastra:*:..
..:*:Joaca noastra:*:..
„Cat de dulci poate sa aiba buzele. Cine ar fi crezut, la cat de isteric e, dar demonul e cel mai suav si atragator dintre toti. Acum nu mai am dubii, pot sa le savurez in continuare.”
Langa noi se adunase un grup de vecini, printre care se aflau si copii intre varstele de cinci-opt ani, batranii ,desigur, ramanad socati ca deobicei la vazul acestor acte satanice si neortodoxe la care se cruceau cu pofta si strigau numele Domnului, de parca nu am fi oameni. Nimeni nu le poate scoate aceasta obsesie din cap, de fiecare data trebuie sa sara in sus si sa strige speriati spre cei mici sa nu se uite, ajungand sa le acopere ochii. De parca, chiar daca pruncii nu vor fi gay sau lezbiene, vor ajunge intr-o zi sa produca astfel de acte intime cu cei pe care ii iubesc.
Sincer ajung sa ma cert cu mine insumi, religia nu admite astfel de relati, insa daca inima mea bate pentru un barbat, trebuie sa merg si sa ma ascund fiindca sunt putin diferit fata de ceilalti si ca am o alta preferinta in orientarea mea sexuala? Nu cred, asa ca decat sa-mi umplu capul cu tampenii din acestea, mai bine ma ridic, il apuc in brate pe adorabilul de Kizo si ii scot membrul afara din pantaloni in fata tuturor si le strig: De parca voi nu aderati la asa ceva?
In urmatoarele secunde o tacere funebra se asterne, insa imediat sparta de rasetele copiilor ce aratau cu degetele si ma laudau pentru gluma reusita, strigatele mamelor si ale babelor, apoi barbatii care ne priveau din fata curtilor lor, razand amuzati.
Da, adoram sa fac lucruri din acestea, ma distram si ce ma incanta foarte mult erau fetele femeilor, pareau asa de speriate si de rosii, aruncandu-ti in fata replica: „Sunt inocenta!”, dar nu prea, fiindca cu toate ca isi ascundeau putina rusine care li se imprima pe chip, adevarul era ca mai vazusera asa ceva si degeaba se lalaiau cu porcari din acestea.
Radeam cu pofta, iar Kizo ametit la mine in brate imi striga numele, apoi adaugand cateva injurii, s-a rotit atunci cand am largit nodul membrelor, lovindu-ma in plin cu cotul sau ascutit. Atat de rau m-a durut, incat am picat lat pe zapada, el sarind ulterior dupa ce isi bagase inapoi organul in boxeri si pantaloni.
Incepuse a ma stranga de gat, cu adevarat simteam lipsa aerului in plamani si indiferent de cate ori inspiram, ceva mi-l bloca la intrarea in trahee, ingrozitor, ma omora!
Chipul sau ma facea sa tresar, era nervos ,se contura perfect starea s-a de neliniste si criza - buzele finisand violent acea strangere din dinti, crustele reci de piele ridicate, aratand ca varfurile unor munti inghetati si ochii... ochii inflacarati si puternic vascularizati, ce bagau spaima in mine. Exploda pe dinauntru, inima ii batea nebuna acoperind ritmica miocardului meu.
Incepusem a ma ineca, fortele ma abandonau, iar oasele se moleseau sub forta lui incredibila. De unde tot venea? Insa intr-un moment scurt de ragaz al sau, am putu sa il arunc de pe mine, cu patos inhaland aer rece si proaspat, apoi tusind repetat ca sa-mi revin din starea de ameteala si inconfortabilitate.
Dupa ce se ridicase cu palmele din zapada, ma tintise cu privirea taioasa ce revenise in ochi, sarind din nou pe mine, de data aceasta bagandu-ma in adunatura de zapada si geata pe care o stransesem cu lopetile.
Ii strigam sa inceteze si sa ma lase in pace, el cu ai sa-i obraji imbujorati imi tot repeta ca sunt un nemernic-pervers-incurabil. Ca sa-l satisfac mi-am cerut iertare strigand si afirmandu-i ca asa cum m-a poreclit, sunt. Dupa asta m-a lasat sa respir si sa ma reglez mintal si fizic.
Puplicul fiind nelipsit, acum inmultinduse, ne privea atent, insa dupa cateva indemuri ale lui Kizo au plecat.
Dupa ce m-am ridicat de jos, m-a bufnit rasul indoindu-ma in fata, timp in care brunetul a venit spre mine si mi-a retezat o palma peste ceafa. Nu a fost prea placuta, insa am acceptat-o fiindca ceea ce facusem eu era de neiertat si de neuitat. In interiorul meu radeam cu pofta si nu ma mai saturam din al sacai pe baiatul asta, imi ajunsese la inima. Iar de fiecare data cand dadeam ochii cu el, doream asa de tare sa-l fac sa scartaie si sa izbucneasca in plansete inocente de copil cuminte.
Nu am mai spus nimic tot drumul inspre casa, fiindca deja ma durea burta de la atatea lucruri si mi-am porpus sa incetez pentru cateva minute, aveam sa prind destule oportunitati, cine stia astazi putea fi cea mai tare zi din viata mea, daca o coninuam asa cum imi planuisem, trebuia doar sa astept sa vina ceva ce ma va stimula mintal si fizic, caci asa fanteziile curg de la sine din creierul meu de geniu.
Baiatul a intrat primul pe usa si atunci cand l-am intrebat daca si-a terminat cerealele a strigat tare sa nu ma apropii de el si sa nu ii mai adresez nici o intrebare. Ramanad lemn in fata presului, am analizat pasii mari pe care ii facea spre sufrageria mare si frumos aranjata, ce imi inspira meru un aer de familie, amestecat cu unul romantic, scos din filme.
-Cred ca nu stii cu ce ai de aface, eu sunt taifunul ce se napusteste asupra tarmulul. Vorbeam ca sa inteleaga ce avea sa-l astepte, am inchis usa in urma mea si amenintator ma apropiam de trupul sau intors cu spatele. Dar imediat m-a oprit cu ochii aceia inchisi si patrunzatori.
- Iar eu voi fi aerul rece care te va ingheta din cap pana in picioare si iti va oprii valurile sa cada asupra pamantului! Clar sa-ti fie si sa-ti ramana in cap.
Isi lasase degetul cu care pana acum ma impunsese in piept, jos si reluandu-si pozitia de adineauri, ma ingnora incercand intr-un fel sau altul sa scape de mine, dar mai mult ma facea sa fierb in interior, iar placerea de al tachina ma poseda, imi facea oasele sa tremure de curiozitate.
Ajunsesem sa ma misc fara sa gandesc, apucandu-l pe la spate in brate si ridicandu-l in sus de tot, l-am intrebat cum ii place - sa cada in fund sau sa fie trantit frumos pe canapea?
A gemut incordat si enervat, pe un ton poruncitor a strigat sa-i dau drumul si vazand ca sub nici o forma nu doreste sa colaboreze in pace cu mine, l-am dus inspre canapea si aruncandu-l pe perini, am sarit si eu in urma lui, acoperindu-i corpul subtire cu al meu. Nu puteam sa ma consider masiv, din contra ca structura eram aproape la fel, insa eu eram ceva mai lucrat din cauza sportului pe care il practicam sau il practicasem, deci aveam mai multe sanse de al face sa se aseze in diverse pozitii care i-ar aduce acea roseata dulce in obraji.
Nu suporta sa isi vada inamicul mereu sus, puteam deduce asta dupa felul in care incerca sa ma indeparteze cu palmele, impingandu-ma cu forta. Desigur ca a esuat de fiecare data si pana la urma a cedat, scrancind si injurand printre dinti.
Cand am vazut ca si-a lasat mainile sa pice de o parte si de alta a trupului, m-am apropiat de ureche sa si am soptit emanand aer cald: „Ai cedat!” Pielea sa alba ca neau s-a zgribulit sub cuvintele mele fierbinti si cu ochii usor intredeschisi, m-a privit la chip, nedumerit, ametit si obosit. Se saturase si parea ca nu ii pasa de ce avea sa urmeze, oricum nu doream sa ii fac ceva rau, dar inca un sarut nu avea sa strice nimic, fiindca asa de moi erau ale sale buze, incat nu putea sa te saturi de ele.
Cu grija ca nu cumva sa-l fac sa se zbata iar, m-am apropiat incet de el, incepand sa-mi inchid ochii, dar lasandu-i totusi putin deschisi ca sa vad cum are sa reactioneze. Normal ca a negat totul, dand usor din cap, dar asa de vlaguit parea, incat orice facea ma inebunea pe mine si ma indemna sa navalesc asupra sa.
Nu eram nici eu sigur ce avea sa se intample intre mine si el, ma gandeam ca va veni ziua in care o sa fim prieteni buni si ca astfel de lucruri ar putea naste sentimente foarte ... profunde. Insa de ce sa pierd o astfel de ocazie, macar acum.
Cu gandul impacat, am inaintat sarutand usor cele doua buze carnoase si apetisante, pe care le-am mangaiat cu grija si le-am dezmierdat in trepte, atingandu-le de mai multe ori si din cand in cand trecandu-mi ochi asupra chipului baiatului, ce avea pleoapele bine lipite si stranse, iar obrajii arzandu-i puternic. Era intradevar dulce si inocent, un fel de demon mic, dar adorabil si seducator.
Doream sa fac mai mult de atata, insa un cantec ce se auzea din bucatarie m-a oprit, usor m-am ridicat in sus, privindu-l cum statea neclintit cu ochii inchisi.
- Asta a fost tot! Acum poti sa deschizi ochii.
Lasand lumina camerei sa-i invadeze pleoapele, a putut gusta cu placere privelistea ce i se arata, cu toate ca prezenta mea il deranja si la provocat sa rabufneasca din nou.
- Sa te ia dracu`, nu mai face asa ceva, e inuman, ingrozitor, date de pe mine odata! Striga si dadea cu palmele in abdomenul meu, eu ranjeam precum un vulpoi batran si nici de cum nu aveam sa-i usurez viata. Credeam ca va inceta sarada, dar se parea ca circul abia de incepuse.
In cateva secunde aparuse si doamna Nenobu, avand pe ceilalti doi copi alaturi, erau toti bine imbracati si pregatiti sa plece. Cand ne-a zarit, a dat un mic anunt si ne-a intrebat care daca vrem sa o ajutam cu cateva cumparaturi.
Fara sa ezit, am ridicat mana, Kizo maraind la gestul dat. Mi se parea mie sau se enerva ca ii ajutam pe ai lui? Dar nici nu puteam sa nu o fac, ma gazduiau in casa lor si era musai sa dau o mana de ajutor, acum trebuia sa ma integrez. Iar brunetul nu avea sa imi strice mie zilele cu smiorcaielile lui de fetita ranita.
Dupa ce l-am lasat sa priveasca precum mata la lumina, am urcat scarile spre camera mea de unde aveam sa-mi iau ceva mai gros, plus o geaca uscata, fiindca cealalata era fleasca de la lupta mea cu mezinul cel mare al familiei. Inainte de a parasi camera mi-am trecut ochii asupra oglinzi ca sa ma admir pret de cateva secunde, aratam bine si gata de plecare.
De asemenea am apucat scrisoare in speranta ca o voi lasa la posta mai tarziu.
Odata ajuns jos, mama copiilor mi-a explicat pe unde sa o iau ca sa ajung la posta si dupa cate intelesesem era aproape de supermarketul unde aveam sa mergem dupa ce il lasam pe Riuuta la niste prieteni si pe Ayu la bunica.
Dupa ce ne-am echipat, ne-am incaltat, am iesit afara. Se parea ca se apropie un viscol, fiindca vantul batea salbatic si suera melancolic in cartier, daca asa puteam sa-l numesc.
Pentru mine aceasta zona, are sa ramana un mister mult timp de acum in colo, pana ce, sper ca mezinul mare al familiei sa-mi faca o prezentare in plan geometric a orasului si a locuintei sale.
Cu micile bagaje in brate, eu si ceilalti doi stateam si asteptam ca cealalta masina a familiei sa fie scoasa din imensul garaj. Noroc ca nu a trebuit sa deschidem, se deschidea amnual, astfel ca masina iesea fara grija afara, in frig, lucind spectaculos, iar culoarea carmin iesea bine in evidenta.
Era un Yukon XL, cu toate ca aveam impresia ca nu prea rezista in zonele acestea...
Ma uitam asa ciudat la masina si la mama copiilor, nesigur pe calatorie, de parca aveam sa facem accident, insa deja eram obisnuit cu astfel de lucruri.
Riuuta si Ayu intrasera in spate si isi lasasera rucsacurile, eu inca stateam afara, iar femeie ii verifica, cand si-a intors capul spre mine uimita, a deschis geamul si mi-a spus:
- Nu iti face griji Ka Nui, masina e dotata, chiar eu am pregatit-o pentru vremea asta si mai ales pentru cei mici. Urca fara grija, daca vrei poti sta langa mine.
Am zambit putin fortat, inca nesigur si i-am spus ca vor sta intre cei doi. Zis si facut, aratam ca un imbecil intre o fata de cinci - sase ani si un pusti de trei spre zece, noroc ca eram la mii de kilometri departare fata de casa, daca m-ar fi vazut prietenii ar fi ras in hohote.
Totusi ma simteam in siguranta si cu toate ca doream sa arat ca sunt in stare si ca pot face fata, ceream prin fataielile mele continuue o imbratisare din parte baiatului si a fetitei. Ce fara grija se uitau la drum si o ascultau pe mama lor.
Femeia explica clar ce avem toti de facut si imi placea vorba ei dulce, calma si grijulie, ma calma, ma incalzea. Parca era mama si ea cand eu eram mic si ma vedea agitat, imi vorbea dulce la ureche sau ma imbratisa, conferandu-mi acea iubire puternica materna, asa ma simteam si acum.
Pe geam observam cum orasul era viu colorat de luminite si tot felul de ornamente interesante, nu eram in prag de sarbatori, cu toate ca asa parea, insa acum imi dadeam seama ca orasul fantoma pe care il credeam la inceput, se arata ca fiind un oras plin de oameni buni si primitori, asta fiindca familia Nenobu imi daruisera un loc in inima lor, deci nu ma puteam pronunta asupra celorlalti foarte mult.
Simteam nevoia sa zbor din masina si sa ma plimb, oricum aveam sa o fac in curand.
- Ok, Riuuta il vad pe prietenul tau, aici e punctul de intalnire?
- Da, poti sa ma lasi aici, ma descurc. Mersii, mama! Pa, Ka Nui, distractie placuta la cumparaturi cu mama, sa nu o lasi sa te foloseasca prea mult, fiindca exagereaza.
- Nu e adevarat, hai iesi odata narod mic ce esti! Cu zambetul incrustat pe buze, femeia se bucura de atmosfera creata. Si eu la fel, zambeam precum un nebun, ma simteam bine.
Pustiul trantise usa, in momentul acela, m-am intins pe locul sau privind cum se pierde printre oameni.
De asemenea ceva mi-a atras atentia, cineva se ascunsese dupa o cutie postala si ma gandeam ca poate ne urmarise. Ciudat, insa am ramas calm, fiindca masina pornise si trebuia sa o ducem pe Ayu la bunica ei.
Supermarketul era mare si asa de plin. Priveam inghitind saliva la el si o pofta de mancare ma traznise pe loc. Salivam!
- O sa-ti cumpar ceva bun de aici, ceva cald care o sa iti lase gura apa, dar vad ca deja o ai plina de saliva! Hai, Ka Nui, sa-ti prezint supermarketul si refugiul meu la cumparaturi.
Intrasem in urma ei, conducand caruciorul si urmand-o spre raionul de legume.
Senzatia ca am fi urmariti ma bantuia, ceva in mine striga ca era in spatele nostru cineva suspicios.
Am incercat sa alung gandul, fiindca nu avea cum, de ce sa ne urmareasca cineva? Eu aratam ca un ciudat, bronzat si cu un par blond-saten deschis, iar femeia, ei bine pe ea putea sa o urmareasca fiindca era foarte frumoasa. Si totusi nu erau motive asa de mari.
Sceptic, m-am decis sa stau cu ochii in patru dupa acel cineva. Timp in care femeia ma intreba ce preferinte aveam pentru cine sau daca as vrea ceva anume, dulciuri, suc.
Ne-am plimbat cam prin toate raioanele, cosul fiind deja plin, ajunsesem pe la iaurt si lapte, branza si tot felul de produse lactate. Pusesem ochii pe o cutie de iaurt de baut cu fructe, asa de tare ma tenta sa il fur, dar din moment ce puteam sa-l cumpar, i-am spus femeii ca merg sa-l ea.
Nu inainte de a trece coltul, am auzit vocea melodiaoasa a dansei:
- Imi poti spune Kari de acum in colo, scumpule! Fugi si i-ati ce doresti, te astept aici.
I-am zambit si luandu-mi mana de la rafturile frigoriferelor, am fugit spre iaurt, luandu-l de acolo si nu in ultimul timp de a ma ciocni de Kizo, care surprinzator era acel cineva ce ne urmarea.
Ramasesem socat, insa Kari nu, cand il adusesem la ea, rasese si ne anuntase ca dupa puteam sa iesim pe afara, pe partie ca sa ne dam cu schiurile sau snowboardurile, pana ce vremea nu avea sa se inrautateasca. Oricum deja era mult prea frig si impreuna cu brunetul ma tineam in brate, mai mult eu pe el, fiindca nu eram obisnuit cu acest tip de climat.
Chiar ma lasase sa-l strang tare la piept, ceva imi spunea ca se ascunde, dar nu am mai stat sa-l controlez, am lasat lucrurile in voia sortii.
Am urcat cu totii in masina, avea sa ne lase Kari la partie, dar Kizo a spus sa ne lase ceva mai departe fiindca avea el sa ma indrume ca sa cunosc drumul.
Sceptic eram in continuare si incercam sa nu fac vreo miscare gresita, deja eram satul sa-l jigaresc pe narodul de brunet, asa ca analizand cu exactitate fiecare por al sau, ma holbam precum o pisica la lumina lanternei.
Parea ca-l deranjeaza, puteam sa-i vad crustele ridicate de pe frunte, insa nu spusese nimic, tacea malc, pana cand am ajuns aproape de partie. Mi-am luat scrisoarea, el fularul si luandu-ne ramas bun de la femeie, am pornit-o in sus pe dealul de zapada, care era destul de populat.