[Yaoi] Sakura no shita de

[Beatrix LaVey]

[center] * * * [/i]center]

Ceva nu era in regula, iar eu nu tiam cum sa rezolv. Cand Kami-chan cazuse in fata mea, stiusem ca se intamplase ceva. Ceva foarte rau. Imi doream sa schimb totul, sa nu-l fi lasat sa mearga cu slujnica la cumparaturi. Ma simteam vinovat si voiam sa schimb greseala pe care o facusem, desi acum era prea tarziu. Mi se povestise tot ceea ce se intamplase si nu stiam cum sa modific lucrurile.

Isi deschisese ochii aceia frumosi, verzi, patrunzatori, fixandu-ma cu privirea. Mi-am trecut limba peste buze, luand apoi din apa din micul bol acea carpa cu care il stersesem pe Kami pe frunte. Nu m-am putut abtine si am suras trist.
- Cum te simti? am intrebat cu blandete, renunand la orice forma de politete. Mi-am trecut mainile prin parul sau, dupa care mi-am continuat treaba de a-i sterge fata transpirata, cu picaturi de sudoare pe aceasta. Am oftat usor cand isi deschise buzele, vrand parca sa spuna ceva. Trecuse insa o buna bucata de timp si nu auzisem nimic din partea lui.
- Ti-e foame? am interbat dupa o tacere profunda ce se lasase in camera, iar el inclina afrimativ din cap, facandu-ma sa surad din nou cu tristete. Isi tinea mana pe sabie, in garda. Nu i-o dadusem jos, aveam incredere in el si stiam ca sunt in stare sa ma apar, chiar daca nu eram acum inarmat cu nimic.
O slujnica intra in camera, pliand usa, si se inclina lung, pana in pamant. I-am facut acelasi gest ca raspuns, dar din cap, si apii mi-am luat ochii de la ea, aruncandu-mi-i pe mancare. Am luat bolul si am spus calm, intorcandu-ma spre Kami-chan:
- Multumescu-ti. Poti pleca.
Dupa alta inchinaciune, femeia pleca, iar eu incepusem sa suflu in orezul fiert, luandu-l in betisoare. Kami-chan facuse ochii mari, parca neintelegand, si i-am cerut sa deschida gura. Spre multumirea mea, nu mi se impotrivi, ceea ce era perfect, datorita faptului ca imi placea sa fiu ascultat.
Incepu sa manance toata mancarea pe care i-o dadeam pana ce o termina. Ma intrebam ce e cu el de se comporta asa, mai ales ca nu scosese niciun cuvant. Cand am lasat castronelul de mancare jos si m-am ridicat, vrand sa plec, i-am auzit vocea aproape soptita:
- Va multumesc, Hyou-sama.
Cand m-am intors catre el, am realizat ca se rusinase. Nu intelegeam de ce si, oricat as fi vrut sa stau departe de el, nu putusem, asa ca pasii mi se indreptasera catre el, care statea in patul meu. Se parea ca realizase asta, fiindca devenise brusc mai rosu decat inainte si parea si agitat.
- Cum te simti? repetasem intrebarea de mai devreme, la care nu primisem raspuns. Dadu din cap in semn de "Bine" si eu am continuat: Mi s-a povestit ce ai patit. Esti brav, Kami-chan. Te-au ranit?
Samuraiul ma privi cu ochii aceia foarte frumosi, iar eu imi luasem calm locul pe pat, incolacindu-mi picioarele, adoptand pozitia de meditare. Mi-am dus mana pe fruntea sa, realizand ca e usor caldut, insa nu peste limitele normale, si am zambit cu bunavointa, coborandu-mi degetele fine usor pe chipul sau, intr-o atingere blanda.
Nu stiam nici eu de ce ma comportam asa, mai ales cu un subaltern al meu, insa baiatul asta mi se parea foarte simpatic si nu ma puteam tine departe. Cu toate ca era un luptator foarte puternic, imi parea firav si parca cerea protectie.
M-am simtit imediat usor umflat jos, in locul ascuns de sub kimono. Am zambit, realizand imediat ca am nevoie de o femeie. Nici macar eu nu mai stiam de cand nu mai avusesem pe cineva, nu mai impartisem perna cu nimeni de o foarte buna bucata de timp.
Cand se dezmetici de-a binelea, tanarul incepu sa protesteze, fiindca voiam sa-l hranesc din nou. Trebuia sa fie sanatos, si de asta ma asiguram chiar eu, in ciuda faptului ca el nu voia. Mi-am lins buzele usor, continuand sa-i mangai cu aceeasi blandete obrazul, zambind in acelasi timp.
"Al dracului! Imi trebuie o fata neaparat!" mi-am spus usor iritat, dar nu am lasat sa se vada asta. Kami-chan, care era de departe foarte rusinat si stanjenit de modul cum ma comportam, incepu sa protesteze. Eram tandru, ceea ce probabil ca-l alarma pe tanar, de aceea se comporta asa. Nici macar eu nu-mi puteam explica motivul purtarii astfel, dar, de fapt si de drept, eu eram shogun-ul si puteam face orice imi doream.
Dupa multa sovaiala a lui Kaminari-chan, am intrebat brusc:
- Esti ranit?
Tanarul facuse ochii mari, neintelegand, privind in jur cu o confuzie de departe obsevabila. Am zambit usor iarasi, coborandu-mi ochii la locul unde kimono-ul sau era rupt. Banuiam ca se zgariase in incaierare si, nevazand sangele, ma asteptam sa nu fie ceva grav, insa faptul ca lesinase ma ingrijora destul de tare.
- Da, stapane, spuse aproape soptit. Am fost taiat, insa e doar ceva banal, multumesc, continua foarte respectuos, ca de obicei. Imediat ma incruntasem. Nu imi placea ca lesinase, devenisem ingrozit de cauza acestui lucru.
"Oare... Oare a fost otravit? " m-am intrebat oftand, insa era putin probabil sa se fi intamplat acest lucru, fiindca aici, in Japonia, majoritatea luptelor erau corecte. Cu toate astea, orice s-ar fi putut intampla in acel loc.
Din nou, am inceput sa-i mangai chipul lui Kami-chan. Imi atintisem privirea asupra buzelor sale frumoase, ce stateau usor intredeschise. Era cald, iar pielea i se inrosise, invadata de sange. Nu mi-am putut retine un zambet si, in acelasi timp, mi-am coborat mana usor, pe barbia sa. In momentul in care aproape imi trecusem degetul peste buzele lui Kami-chan, acesta izbucni incepand sa tremure:
- Stati, Hyou-sama, nu puteti sa... ! Va rog! rosti rapid, iar eu imediat am incetat orice gest. Nu am spus niciun cuvant, doar mi-am indepartat mana. Kami-chan, care era rosu in obraji, continua: Hyou-sama, stapane, aveeti nevoie de un baiat... ?
Am ramas cu gura cascata in acel moment. Niciodata nu fusesem intrebat astfel de lucruri. Nici macar nu stiam daca am sau nu nevoie de un baiat pentru a imparti perna. Nu stiam nici macar ce sa raspund. Oare aveam nevoie de un baiat? Daca da, de cine? Si daca nu... De ce ma comportam asa cu Kami-chan?!
"Toata tarasenia trebuie sa inceteze!" mi-am spus in minte, oftand puternic in acelasi timp. Continuam sa-mi fixez privirea in ochii sai, fara sa spun nimic altceva. Nu era nevoie de cuvinte. Ochii lui verzi parca insistau sa ii raspund, insa am fost salvat de intrarea lui Zuki-san.
- Stapane... spuse facand o plecaciune. M-am ridicat in acel moment, ordonandu-i sa inceapa sa-l ingrijeasca, in special la rana facuta de curand in cauza acelor banditi. Am iesit in urmatorul moment, inca gandindu-ma la intrebarea lui, daca voiam sa-mi impart perna cu un baiat, aveam nevoie de acest lucru.
Am intrat intr-o camera, facandu-i semn unei tinere slujnice sa se apropie de mine. Toate se inclinara, iar aceasta ma urma. Trebuia sa ma descarc intr-un fel. Am dus-o in camera mea, dupa care i-am acut semn sa priveasca patul si, spre marea mea multumire, intelese din start ceea ce voiam, incepand sa se dezbrace.
Mi-am dat kimono-ul jos, apoi panza ce-o aveam pe mine, dezvelindu-mi trupul extrem de frumos, bine lucrat si fara cusur. M-am asezat in asternuturi cu ea, incepand s-o sarut. Nu aveam prea mare rabdare, asa ca imediat am pus-o sa se aseze pe spate, fata desfacandu-si picioarele in momentul in care cerusem acest lucru doar prin atingerea coapselor.
M-am asezat si am patruns-o in acel moment brusc, incepand sa ma avant din ce in ce mai adanc, ocazional scotand gemete de placere si eu, dar si ea. Era bine, ma usuram de toata tensiunea avuta, insa gandindu-ma la Kaminari-san.
"Oare cum ai arata tu sub mine, in locul acestei femei? " m-am intebat, trecandu-mi limba peste buze. Miscarile mele devenisera grabite, iar fata se agata de umerii mei, urland de placere. Multumit, mi-am continuat adancirile, insa inca foarte uimit de faptul ca ma gandeam la Kami-chan, il vedeam pe el in locul acestei fete.
"Ce e in neregula... ? " m-am intrebat continuad. Distractia si oroarea mea in acelasi timp abia incepusera.