[Naruto] Dragoste in ritm de rapp

[Beatrix LaVey]

Capitolul 24

Eram incredibil de entuziasmat acum si imi venea sa tip de fericire. Era bine! Naruto al meu era bine, se simtea bine! Nici eu nu stiu cat blestemasem nenorocitul ala de rechin care il ranise in ultimul hal. Eram insa multumit de faptul ca reusisem sa-l aduc la mal si sa fie vazut de un doctor.
Vacanta noastra se sfarsise intainte de vreme, insa eram bucuros ca era bine. Ne aflam in Tokio acum, fiindca oamenii considerasera ca e mai bine sa fie langa doctori de exceptie decat langa cei din Bahamas sau din cine stie ce alt loc al lumii. Iata-ne, deci, in tara noastra, in orasul nostru. Il doream langa mine, sa-l tin in brate si sa-l sarut... Dar iata ca el era la spital.
Statusem tot timpul acolo, sperand sa-si revina. Naruto insa nu se trezea si Itachi ma amenintase cu "moartea" daca nu ma duc acasa, fiindca aratam groaznic. Pe toti dracii din lume! Cum sa stau eu acasa cand Naruto era in spital?! Si... Simteam o oarecare farama de nevinovatie pentru faptul ca acesta fusese ranit, fiindca daca eu nu as fi spus ca vreau la surfing...
Mi-am alungat gandurile. Dupa ce vorbisem cu el la telefon, toate sentimentele mi se schimbasera. Eram in regula acum, la fel cum era si el, treaz, insa ranit. Doctorii ne asigurasera ca are sa fie bine, ceea ce ma fericea din cale-afara, facandu-ma sa vreau sa tip si sa ma-nvart de fericire. Era bine, spre marele meu noroc, tot ceea ce se intampla. Da, aveam sa il vad in curand. Adica maine, dupa nenorocita de scoala.
"Cine dracului o sa vina ca inlocuitor in locul lui Naruto?" ma intrebasem, dupa care prin minte imi trecuse faptul ca fusesem vazut tinut in brate de Naruto. Oare avea sa fie vazuta stirea si de cei din clasa? Nu stiam cum sa dau ochii cu ei, cum sa le explic.
M-am dus sa dorm, sperand ca totul va fi bine, fericit acum ca iubitul meu era teafar si nevatamat.

- Sasuke, unde ai fost? ma intreba Ino de cum intrasem in clasa si oftasem.
Ma asteptam sa ma ia toti la intrebari. Eram aproape sigur ca vazusera si poza din ziar cu mine si iubitul meu tinandu-ne in brate. Era un cacat adevarat! Trebuia insa sa ma gandesc la ce avea sa se intample daca aveam sa fiu cu o vedeta asa de mare precum el, un raper cunoscut in toata lumea.
- Nu te priveste, am spus aruncandu-mi ghiozdanul pe banca mea, dupa care m-am asezat sprijinit de calorifer, ca de fiecare data, si cu picioarele pe blatul maroniu al acesteia, calm si nepasator. Eram imbracat intr-o pereche de blugi care imi placeau la nebunie, negri si cu muuuuulte lanturi, luati de Naruto, si un hanorac de aceeasi culoare, ales tot de el, care imi veneau de minune, contrastand cu parul si ochii mei negri ca taciunii.
Mi-am scos telefonul din buzunar, punand muzica, si am inceput sa-mi plimb privirea prin clasa. Toti discutau despre locatia unde fusesem eu si poza din ziar, fiindca toti ma recunoscusera acolo, alaturi de profesorul meu. Ma enerva la culme. Ce aveau sa zica ceilalti dascali? Oare avea sa se supere cineva pe mine sau ceva de genul sau fusesem recunoscut doar de colegi, ca il stiau pe FoxyBoy, si nu si de profesori?
Oricum ar fi fost, nu era bine. Mi-am inchis ochii, ascultandu-i melodia lui Naruto, pana ce casca mi-a fost trasa din ureche si mecla idiotului de frate-mio imi aparuse in fata, facandu-ma sa tresar, sa sar din banca si sa ma dau doi pasi in spate, facandu-i pe toti din clasa sa inceapa sa rada.
- Visul meu frumos! am strigat la Itachi, facandu-l sa zambeasca in coltul gurii. I-am citit pe buze intrebarea retorica "Visul cu Naruto?" si am rosit. Noroc insa ca nu ma vazuse nimeni.
- Ma bucur ca esti atent, Uchiha! spuse frate-mio pe un ton ironic si ma puse din nou in banca.
Imediat dupa ce acesta pleca la catedra, m-am aplecat usor spre Neji, care se asezase intre timp langa mine.
- Omoara-ma! am cerut pe un ton plangacios si el incepu sa rada.
Se apropie mai mult de mine si, in soapta, ma intreba:
- Imi spui de cautai tu cu Naruto acolo? Si ce-a fost cu accidentul ala?
Nitel enervat, i-am spus sumar toate chestiile acelea, omitand faptul ca ma culcasem cu Naruto, ca ne sarutaseram sau toate alea, ci doar succint cateva chestii, in special despre ce se intamplase referitor la acel rechin nenorocit care il atacase.
In toata galagia aceea fenomenala facuta la ora, Itachi incepu sa zgarie tabla cu unghiile, scotand un sunet de-ti venea sa te duci dracului, sa iti bagi dopuri in urechi si sa nu te intorci in clasa aia. Imediat se facu liniste, si barbatul ne privi pe toti, foarte multumit de fapta sa.
- Vreau liniste la ora, sa fie clar!
M-am ridicat in picioare, spunandu-i ca vreau sa plec acasa si poate sa-mi puna si absenta, nu-mi pasa. Eu voiam sa merg la Naruto al meu! Ma intrebase din priviri acest lucru, iar eu, cu o soapta pe buze, i-am spus acest lucru. Dadu din cap si imi dadu drumul.
Imediat, directia mea s-a schimbat acum de la scoala catre spital. Aveam rucsacul cu mine si ma grabeam sa ajung la blond, fiindca oricum nu aveam sa ma mai intorc acasa astazi, sau cel putin nu la scoala.
Imi doream atat de mult sa-l vad incat nici macar nu mai realizam cata nevoie am eu de mine insumi. Voiam sa-l am pe Naruto aproape, sa-l tin in brate si sa ma sarute, sa-l sarut la randul meu. Innebuneam sau ce?! Desi blondul era baiat, ca si mine, acum nu mai conta asta! Singura treaba ce mai conta era ceea ce se intamplase cu noi, se intampla si avea sa se intample!
Voiam din suflet sa-l vad, sa-l sarut si sa-i fie bine cu adevarat, nu sa ramana cu sechele sau mai stiu eu ce.
Brusc, telefonul incepu sa-mi sune in buzunar. Am bagat mana dupa el, scotandu-l, vazand cine ma apela: Ino. Am raspuns in sila, luand-o nitel la misto pe ritm de rap, cum imi era caracteristic, si ea incepu sa faca gura pe-acolo, fiindca era in pauza.
- Sasuke, te-ai dus sa ti-o tragi cu Naruto, aah? inteba cu vocea aia a ei pe care deja incepeam sa n-o mai suport. Am inghitit in sec, replicand:
- Nee, ma duc sa i-o trag ma-tii, ca i-am promis c-o satisfac si nu am ajuns. Merg acum.
Ino ramasese blocata pentru cateva momente, dar apoi a continuat:
- Cu ce drept te iei tu de mama, gay infect ce esti?!
Era clar, tarfa avea chef de glume. Ma prost dispunea ceea ce spusese, insa nu am renuntat sa vorbesc, continuand:
- Poate nu-ti tii gura aia plina de sperma, ca iti scot toti dintii si toate organele din tine si le vand pe rand!
Am auzit-o cum inghitise in sec, insa nu indraznise sa mai spuna ceva in afara de ''Imi cer iertare!". Am inchis telefonul, intrand in spital. Eram nerabdator, asa ca incepusem sa alerg. Cateva asistente incercasera a ma opri, insa nu era chip, atat de tare imi doream sa-l vad pe Naruto al meu!
- Sasuke! striga de cum intrasem in salon. Facand abastractie de toti cei ce se aflau in camera, m-am dus la el si l-am sarutat lung pe buze, apoi am inceput sa plang.
- Iubirea mea, iarta-ma! Daca nu as fi vrut sa facem surf si daca nu... Daca nu am fi asteptat valul ala mare si daca te-as fi avertizat la timp, sa te feresti, si daca...
Nu avusesem timp sa vorbesc in continuare, caci Naruto imi pusese stapanire pe buze, limba sa facandu-si imediat loc printre buzele mele, incepand sa le edzmierde cu atingerea aceea dulce care imi dadea fiori, facandu-ma sa innebunesc. I-am raspuns continuand sa plang, iar el ma stranse in brate.
- N-a fost vina ta, piticule! Nu mai plange, da? intreba dandu-mi parul din ochi. Uite-ma, sunt bine, numai bun sa ti-o trag, spuse inercand sa para amuzant si sa se ridice in fund, insa scanci profund si isi stranse ochii. Bine, poate nu pot sa ti-o trag inca, dar nu scapi tu de mine!
- Te iubesc, Naruto... i-am soptit la ureche.
Poate era prea devreme sa ii spun aceste cuvinte, insa nu as fi putut astepta niciun minut mai mult,trebuia sa stie!
- Si eu, Sasuke, rosti stapanindu-mi iar buzele dulci.