Romania sub Ceausescu

[Syryus]

Mai exista un topic pe aici despre comunism, dar eu nu vreau sa vorbim aici despre doctrine ideologice si politice, ci doar despre ce s-a intamplat in tara noastra in mandatul ultimului presedinte comunist (dinainte de revolutie *trollface*).

Care a fost planul lui Ceasusescu pentru Romania?
Ce a facut bun si ce a facut rau? Si per total ce a iesit?
A fost revolutia un rezultat al felului in care a condus tara?
Si-a meritat soarta sau nu?

Iata doar cateva din intrebari care s-ar putea pune, desigur ca mai sunt multe altele.
Si ca inceput, o poezie a raposatului Adrian Paunescu:

Bocet pentru Ăl Batrân

Ce tragic timp pagîn,
Se-mparte ţara noastră în partide,
De cînd l-am omorît pe ăl batrîn,
Mormîntul lui nici nu se mai închide.


Am tras în el ca-n malul de pamînt,
Nu l-am putut în timpul vietii frînge,
Şi el s-a dovedit de neînfrînt,
Că nu ne-a dat nici lacrimi şi nici sînge.


Cu el am omorît-o şi pe ea,
Într-un concurs fanatic de pacate,
Şi-atunci pacatul nostru devenea,
Mai greu ca ale lor, împreunate.


Aşa putine vorbe mai ramîn,
Într-o tacere plină de rafale,
Şi vai!, l-am omorît pe ăl batrîn,
Erori peste eroarea vietii sale.


Se-mpleticea de parcă era beat,
Şi totul îi aparea confuz, departe,
Prin gloantele cu care l-am marcat,
El inspira şi aer, dar şi moarte.


Şi el ne-a fost macar o dată baci,
Şi noi i-am fost macar o dată turmă,
De ce am apasat pe-acel tragaci,
Cînd moartea şi-aşa venea din urmă ?


Ne trebuia şi milă şi efort,
Să le putem concilia pe toate,
De ce am dorit să-nceapă cu un mort,
Aceste ziduri de maternitate?


Eram români şi el era român,
A fost şi crimă, dar a fost o gafă,
De ce l-am omorît pe ăl batrîn,
Cu mîini legate, împuşcat în ceafă?


Voi nu vedeti că nu putem dormi ?
Voi nu vedeti că ţara nu mai doarme ?
Din zori de seară pînă-n zori de zi,
Strigoiul lui aleargă prin cazarme.


Îşi plînge ţara ori de cîte ori,
De drama ei se-atinge şi îl doare,
Strigoi batrîn ce cîntă ”Trei culori”,
Cum face la betie fiecare …


Acest strigoi de unde-ncepe tot,
Priveşte dintre stele pe fereastră,
Din buzele ce a vorbi nu pot,
Porneşte cinic libertatea noastră.


Şi totuşi într-un tragic timp pagîn,
I-am încarcat cu întuneric pasul,
De ce l-am omorît pe ăl batrîn,
Și nici macar nu-i facem parastasul?